940 matches
-
prin acesta centura de fotoni, ceea ce va duce fie la „"înălțarea"” umanității pe un plan superior al existenței, fie va duce la sfârșitul lumii, sau amândouă. Autorii Virginia Essene (n. 1928) și Sheldon Nidle (n. 1946) scriu că centura de fotoni reprezintă o fereastră temporară pentru tranziția spirituală în timpul căreia timpul uman poate ajunge la un nivel mai ridicat al existenței, denumit nivel „"galactic"”. Conceptul de „centura fotonica” a fost prima oara folosit în 1950 de către Paul Otto Hessa (d. 1958
Centură fotonică () [Corola-website/Science/325162_a_326491]
-
energie”. În altă parte, în prelegerea să „inelele lui Alcyone”, Weor spune următoarele: În cartea sa "The Pleiadian Agenda", Barbara Hand Clow (cea care pretinde că primește mesaje de la o entitate din Alcyone/Pleiade numită Satya) scrie următoarele: "„benzile de fotoni sunt gogoși de lumină 7D care emană din axa verticală a centrului galactic.”" Barbara continuă afirmând că "„Soarele vostru este legat de Pleiade printr-o lumină în spirală care radiază în afara [sistemului] Alcyone”" și că "„toate stelele care se află
Centură fotonică () [Corola-website/Science/325162_a_326491]
-
este puțin probabil ca echipamentele din perioada aceea să fi fost capabile să detecteze o centură fotonica, așa cum a fost ea descrisă în articolul din revista lui Kemp. LaViolette a contestat, de asemenea, afirmațiile lui Kemp privind mișcarea centurii de fotoni și a sistemului solar în raport cu steaua Alcyone, deoarece pentru că datele lui Kemp să fie exacte sistemul solar ar trebui să călătorească cu cca. 10% din viteza luminii, în timp ce steaua Alcyone ar trebui să fie de cca. 1 miliard de ori
Centură fotonică () [Corola-website/Science/325162_a_326491]
-
unde transversale și nu longitudinale. În cadrul tezei sale de doctorat, "Recherches sur la théorie des quanta", susținută în 1924, Louis de Broglie formulează ipoteza dualității luminii. Einstein explică, în 1905, efectul fotoelectric (descoperit în 1887 de către Heinrich Hertz) susținând existența fotonilor. În 1947, Dennis Gabor formulează principiile holografiei. Primul dispozitiv de producere a laserului (ale cărui baze teoretice fuseseră realizate de Einstein încă din 1916) este realizat în 1960 de către Theodore Maiman (1927 - 2007), moment începând cu care holograma își găsește
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
slab populată cu electroni de energie crescută. Cele două benzi energetice sunt separate printr-un spațiu liber de energie în care electronii nu pot ocupa nicio stare disponibilă permisă. Diodele laser cu semiconductoare convenționale generează lumină prin emisia unui singur foton, emisie ce are loc atunci când un electron de energie ridicată din banda de conducție se recombină cu un gol din banda de valență. Drept urmare, energia fotonului și lungimea de undă a emisiei diodelor laser este determinată de spațiul interbandă specific
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
stare disponibilă permisă. Diodele laser cu semiconductoare convenționale generează lumină prin emisia unui singur foton, emisie ce are loc atunci când un electron de energie ridicată din banda de conducție se recombină cu un gol din banda de valență. Drept urmare, energia fotonului și lungimea de undă a emisiei diodelor laser este determinată de spațiul interbandă specific materialului folosit. Cu toate acestea, un laser cuantic în cascadă nu utilizează materiale semiconductoare în regiunea sa optică activă. În schimb, cuprinde o serie periodică de
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
a emisiei laserelor cuantice în cascadă în același material. În diodele laser semiconductoare, electronii și golurile sunt anihilați după ce se recombină de-a lungul spațiului dintre cele două benzi și nu mai pot juca niciun rol viitor în generarea de fotoni. Totuși, într-un laser cuantic în cascadă unipolar, de îndată ce un electron a fost supus unei tranziții intersubbandă și a emis un foton într-o perioadă a superstructurii, se poate deplasa (tunela) către următoarea perioadă a structurii, acolo unde un alt
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
a lungul spațiului dintre cele două benzi și nu mai pot juca niciun rol viitor în generarea de fotoni. Totuși, într-un laser cuantic în cascadă unipolar, de îndată ce un electron a fost supus unei tranziții intersubbandă și a emis un foton într-o perioadă a superstructurii, se poate deplasa (tunela) către următoarea perioadă a structurii, acolo unde un alt foton poate fi emis. Acest proces, în care un singur electron cauzează emisia mai multor fotoni pe măsură ce traversează structura unui QCL (Quantum
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
Totuși, într-un laser cuantic în cascadă unipolar, de îndată ce un electron a fost supus unei tranziții intersubbandă și a emis un foton într-o perioadă a superstructurii, se poate deplasa (tunela) către următoarea perioadă a structurii, acolo unde un alt foton poate fi emis. Acest proces, în care un singur electron cauzează emisia mai multor fotoni pe măsură ce traversează structura unui QCL (Quantum Cascade Laser - Laser Cuantic în Cascadă), dă naștere la denumirea de “în cascadă” din numele tipului de laser și
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
tranziții intersubbandă și a emis un foton într-o perioadă a superstructurii, se poate deplasa (tunela) către următoarea perioadă a structurii, acolo unde un alt foton poate fi emis. Acest proces, în care un singur electron cauzează emisia mai multor fotoni pe măsură ce traversează structura unui QCL (Quantum Cascade Laser - Laser Cuantic în Cascadă), dă naștere la denumirea de “în cascadă” din numele tipului de laser și face posibilă o eficiență cuantică mult mai mare decât unitatea, ceea ce conduce la puteri de
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
scară macroscopică și la intensități mari ale câmpului. La scară microscopică, în procese ca emisia și absorbția de radiație de către sistemele atomice, câmpul electromagnetic manifestă însă o structură corpusculară: el apare ca fiind alcătuit din particule de masă zero numite fotoni. Completarea teoriei maxwelliene în conformitate cu principiile fizicii cuantice a dus la teoria cuantică relativistă a interacțiunii electromagnetice: electrodinamica cuantică. Undele electromagnetice au fost generate în laborator de Hertz, la câțiva ani după moartea lui Maxwell. Aplicațiile lor în electrotehnică, radiotehnică și
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
prin scăderea suficient de mult a luminozității sursei de lumină , particulele individuale de lumină care formează model de interferență sunt detectabile. Ei au încercat să descopere prin care fantă a călătorit o unitate dată de lumină - particula elementară de lumină (foton). În mod neașteptat, rezultatele descoperite au fost că, dacă se face ceva pentru a permite determinarea căii pe care fotonul o alege, modelul de interferență dispare: nu există nici un model de interferență. Fiecare foton lovește pur și simplu detectorul trecând
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
detectabile. Ei au încercat să descopere prin care fantă a călătorit o unitate dată de lumină - particula elementară de lumină (foton). În mod neașteptat, rezultatele descoperite au fost că, dacă se face ceva pentru a permite determinarea căii pe care fotonul o alege, modelul de interferență dispare: nu există nici un model de interferență. Fiecare foton lovește pur și simplu detectorul trecând prin una dintre cele două fante. Fiecare fantă produce o mulțime de puncte de impact simple și unice, nu există
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
de lumină - particula elementară de lumină (foton). În mod neașteptat, rezultatele descoperite au fost că, dacă se face ceva pentru a permite determinarea căii pe care fotonul o alege, modelul de interferență dispare: nu există nici un model de interferență. Fiecare foton lovește pur și simplu detectorul trecând prin una dintre cele două fante. Fiecare fantă produce o mulțime de puncte de impact simple și unice, nu există nici un model de interferență. Este împotriva intuiției faptul că se obțin rezultate diferite depinzând
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
pur și simplu detectorul trecând prin una dintre cele două fante. Fiecare fantă produce o mulțime de puncte de impact simple și unice, nu există nici un model de interferență. Este împotriva intuiției faptul că se obțin rezultate diferite depinzând dacă fotonul este sau nu constrâns să urmeze o cale sau alta, după ce trece prin fantă, dar înainte de a atinge detectorul. Două teorii contradictorii ale naturii luminii au fost susținute îndelung. Descoperirea că lumina interferează cu ea însăși părea să dovedească faptul
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
experimentele cu efectul fotoelectric (fenomen care face posibilă măsurarea luminii în camerele foto sau video) a adus o dovadă la fel de puternică ce susține ideea că lumina are un comportament de particulă. Nimic nu este observabil între momentul la care un foton este emis (pe care experimentatorii cel puțin îl pot localiza în timp prin determinarea timpului la care energia a fost furnizată emițătorului de electroni) și momentul în care apare că are loc transferul de energie la un ecran detector (cum
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
în care apare că are loc transferul de energie la un ecran detector (cum ar fi un senzor CCD sau emulsia unui aparat cu film). Cu toate acestea, experimentatorii au încercat să obțină informații indirecte despre calea pe care un foton se deplasează cu "adevărat", atunci când trece prin dispozitivul cu dublă fantă. În acest proces ei au aflat că prin controlul căii luate de unul dintre fotonii dintr-o pereche de fotoni inter-corelați cuantic se controlează în mod inevitabil calea luată
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
toate acestea, experimentatorii au încercat să obțină informații indirecte despre calea pe care un foton se deplasează cu "adevărat", atunci când trece prin dispozitivul cu dublă fantă. În acest proces ei au aflat că prin controlul căii luate de unul dintre fotonii dintr-o pereche de fotoni inter-corelați cuantic se controlează în mod inevitabil calea luată de fotonul-pereche cuplat (geamăn). În plus, în cazul în care fotonul-partener (pereche) este trimis printr-un dispozitiv cu dublă-fantă și, astfel, interferează cu sine, atunci în
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
să obțină informații indirecte despre calea pe care un foton se deplasează cu "adevărat", atunci când trece prin dispozitivul cu dublă fantă. În acest proces ei au aflat că prin controlul căii luate de unul dintre fotonii dintr-o pereche de fotoni inter-corelați cuantic se controlează în mod inevitabil calea luată de fotonul-pereche cuplat (geamăn). În plus, în cazul în care fotonul-partener (pereche) este trimis printr-un dispozitiv cu dublă-fantă și, astfel, interferează cu sine, atunci în mod foarte surprinzător, primul fotonul
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
fotoni inter-corelați cuantic se controlează în mod inevitabil calea luată de fotonul-pereche cuplat (geamăn). În plus, în cazul în care fotonul-partener (pereche) este trimis printr-un dispozitiv cu dublă-fantă și, astfel, interferează cu sine, atunci în mod foarte surprinzător, primul fotonul se va comporta, de asemenea, într-o manieră coerentă ca și cum ar fi interferat cu sine, chiar dacă nu există nici un dispozitiv cu dublă-fantă în cazul său. Într-un experiment de ștergere cuantică, se face un aranjament pentru a detecta prin care
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
într-o manieră coerentă ca și cum ar fi interferat cu sine, chiar dacă nu există nici un dispozitiv cu dublă-fantă în cazul său. Într-un experiment de ștergere cuantică, se face un aranjament pentru a detecta prin care dintre cele două fante trece fotonul, dar, de asemenea, se realizează experimentul în așa fel încât această informație poate fi "ștearsă", după ce evenimentul a avut loc. În practică, această "ștergere" a informației despre calea urmată înseamnă cel mai adesea înlăturarea constrângerilor care au obligat fotonii să
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
trece fotonul, dar, de asemenea, se realizează experimentul în așa fel încât această informație poate fi "ștearsă", după ce evenimentul a avut loc. În practică, această "ștergere" a informației despre calea urmată înseamnă cel mai adesea înlăturarea constrângerilor care au obligat fotonii să urmeze două căi diferite, separate între ele. Într-un alt experiment, în loc să se realizeze divizarea unui foton sau a undei de probabilitate între două fante, fotonul este trimis la un . Dacă se gândește în termenii unui flux de fotoni
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
evenimentul a avut loc. În practică, această "ștergere" a informației despre calea urmată înseamnă cel mai adesea înlăturarea constrângerilor care au obligat fotonii să urmeze două căi diferite, separate între ele. Într-un alt experiment, în loc să se realizeze divizarea unui foton sau a undei de probabilitate între două fante, fotonul este trimis la un . Dacă se gândește în termenii unui flux de fotoni direcționat în mod aleatoriu de către un astfel de separator de fascicule pentru a merge apoi pe două căi
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
informației despre calea urmată înseamnă cel mai adesea înlăturarea constrângerilor care au obligat fotonii să urmeze două căi diferite, separate între ele. Într-un alt experiment, în loc să se realizeze divizarea unui foton sau a undei de probabilitate între două fante, fotonul este trimis la un . Dacă se gândește în termenii unui flux de fotoni direcționat în mod aleatoriu de către un astfel de separator de fascicule pentru a merge apoi pe două căi, care nu interacționează, este clar că un foton nu
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
fotonii să urmeze două căi diferite, separate între ele. Într-un alt experiment, în loc să se realizeze divizarea unui foton sau a undei de probabilitate între două fante, fotonul este trimis la un . Dacă se gândește în termenii unui flux de fotoni direcționat în mod aleatoriu de către un astfel de separator de fascicule pentru a merge apoi pe două căi, care nu interacționează, este clar că un foton nu poate interfera apoi cu orice altul sau cu el însuși. În cazul în
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]