4,121 matches
-
până acum n-am văzut beduini decât cu coada ochiului, când treceam pe lângă taberele lor cu o sută la oră... Clătină din cap, dând de înțeles că nimic din ce se întâmplase nu avea legătură cu el: — Îmi sfârșesc ziua frânt de oboseală, fac revizia motocicletei, mănânc puțin și prost, dorm agitat, mă scol în zorii și mă urc din nou pe motocicletă cu speranța că n-o să-mi rup gâtul. Dacă o să ajung la Cairo între primii cinci, mă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
limitele generatoare de durere cine a zis asta Îmi citesc creierul cu un ochi fără văz felul acesta lejer de a păși Într-un spațiu abstract este de o nesfîrșită tandrețe, nu fac nici un efort nu deschid nici o ușă, nu frîng rezistența unui alt interior ca să aflu, aici nu există Înlăuntru sau afară totul se petrece concomitent e ca o revelație) — ...las-c-așa-i trebuie că s-a Înhăitat cu una tînără că așa e bărbații cum miros prospătura cum le ia Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a fost fuga de comunicarea socială, vulgară și zilnică - dacă aș crede asta, ar Însemna să mă jignesc pe mine În primul rînd și să mă acuz că nu sînt capabil să intuiesc „marile mistere“. Dar și aici, Doamnă, ați frînt zborul la jumătate, pentru simplul motiv că nu ați aruncat la trecerea Dunării toate creioanele și alte instrumente moderne de scris. Doar În această situație, pedeapsa ar fi fost PEDEAPSA! Așa, vă rog să mă iertați, dar cîtă tristețe În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Sfînta biserică și sta acolo neputincioși cu mîinile goale parcă aștepta să se facă o minune. țpoate că realitatea În care am crescut ne-a Îngenunchiat sau poate noi am fost mai slabi decît alții și În loc să Încercăm să o frîngem prin forța minții rupînd din ea bucată cu bucată ne-am refugiat În eresuri și-n lumi imaginare plăsmuind o realitate paralelă mai suportabilă cît am cîștigat și cît am pierdut am cîștigat Înțelepciunea lenei a răbdării a supunerii am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ieșeam des în oraș. Îmi făceau promisiuni, și pe primele chiar le-am crezut, dar după aceea mi-am dat seama că mă înșeală, și lucrul ăsta îmi făcea mult rău, atât de tare încât credeam că o să mi se frângă inima. Nu mai puteam spera să fiu sinceră cu vreun bărbat lăsându-l să se însoare cu mine, fiindcă vezi tu, ar fi primit o marfă deja uzată, ca să zic așa. Nu mai aveam nimic altceva în afară de cariera mea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
care le caut riscă să se strice în mâinile mele. Lee nu fusese singura care a murit până să se termine totul. Am început cu moartea ei și am provocat altele două; m-am îndrăgostit și inima mi-a fost frântă. Am frânt și eu câteva lucruri, pentru totdeauna. Inimile se mai pun la loc. Capetele nu. Dar am aflat cum a murit Lee. în privința asta sunt la fel ca Alice, îmi place să duc la capăt ce am început. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
caut riscă să se strice în mâinile mele. Lee nu fusese singura care a murit până să se termine totul. Am început cu moartea ei și am provocat altele două; m-am îndrăgostit și inima mi-a fost frântă. Am frânt și eu câteva lucruri, pentru totdeauna. Inimile se mai pun la loc. Capetele nu. Dar am aflat cum a murit Lee. în privința asta sunt la fel ca Alice, îmi place să duc la capăt ce am început. Deși nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
noi și care o cunoștea pe Lee, cât de... minunată era. Care ar înțelege de ce am riscat totul. —Și Lee și-a asumat niște riscuri, am scos în evidență. Acela că nu-ți vei părăsi bărbatul. Asta i-ar fi frânt inima. S-a înroșit brusc. Pentru moment am crezut că e de rușine, dar am observat lumina ochilor, zâmbetul și mi-am dat seama că era încântată de faptul că Lee a ținut atât de mult la ea; că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mine. Reli mi-a făcut injecții cu vitamina K pentru a mă întări în cazul unei mari hemoragii, apoi s-a retras mulțumită. Eu am spălat totul în casă, chiar și scările care duceau la un pod vechi. La urmă, frântă de oboseală, m-am așezat în pat așteptându-l pe doctorul Amorel. Am ațipit, apoi i-am auzit pașii. Eram îngrozită, tremuram din tot corpul. Profesorul Amorel era mic de statură, îmbrăcat într-un costum negru demodat, care altădată fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
călătorit împreună până la Constanța, de unde am luat avionul spre București. Am ajuns chiar în ziua incinerării. Mama mă aștepta cu ochii umflați de plâns. Slăbise și mai mult. - S-a aruncat în aer, a spus ea. Vocea i s-a frânt și a hohotit de plâns. O rudă îi povestise lui tata că prietenul său murise în lagărul de la Canalul Dunărea - Marea Neagră. Tata își pierduse dintr-o dată toată plăcerea de a mai trăi. Se simțea singur. Eu nu-i scrisesem nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
uriaș. Se rostogoli repede într-o parte, încercând să scape. Își dădu repede seama că nu va izbuti și ridică brațele în față, ca să se apere. Trase adânc aer în piept și țipă din toate puterile. Urletul său prelung se frânse apoi brusc în întunericul ce se prăbușea de sus peste el. 4 Jetul rece de apă îl lovea cu putere, scoțând din el oboseala drumului. Într-un târziu închise robinetul și păși dincolo de margi nea căzii. Din cuierul de pe spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de țigani, întrezărise o rază de speranță. Acesta putea fi un indiciu prețios, ar fi putut presupune că apăruse o eventuală pistă pentru investigațiile sale. În sfârșit își putea canaliza eforturile într-o direcție concretă. Elanul însă i s-a frânt imediat ce aflase că și dintre ei dispăruse cineva. Ori poate nu? Una din tacticile răufăcă torilor era și aceea de a poza în victime. Destul de puțin probabil în cazul de față dar în nici un caz imposibil. Trebuia neapărat să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Acum se zvârcolea la pământ încercând zadarnic să inspire. O forță nevăzută îi apăsa coșul pieptului, strivindu-l. Ochii stăteau să-i iasă din orbite în timp ce din gură scotea numai niște horcăituri. Auzi un pocnet sec atunci când coastele i se frânseră și simți un val cald de sânge urcându-i în sus pe gâtlejul rănit. Căzut pe o parte, Strugurel zăcea neputincios. Numai piciorul drept îi mai zvâcnea spasmodic din genunchi, după care și acesta încremeni. Deasupra, negura se strângea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl mai interesa terenul din dreapta, de aceea tresări când Ileana îl trase de braț. Crezi că aici ar fi ceva ce te-ar interesa? întrebă ea. Imediat în apropierea marginii viroagei, lăstărișul tânăr era culcat la pământ. Tulpinile subțiri zăceau frânte la o palmă deasupra solului pe o porțiune cu un diametru de câțiva metri. Frunzele veștede fuseseră răscolite și adunate pe marginea unui cerc larg, ca și cum ar fi fost spulberate de un vârtej. Acolo unde s-ar fi aflat mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vină, ci unul dintre ai noștri. Năpasta a lovit de acolo de unde nu ne așteptam. Oricum, omul e mort de mult. Așa se întâmplă întotdeauna, cel ce o sloboade este devorat primul, își plătește scump lăcomia. Vocea bătrânului paznic se frânse. Preț de câteva clipe cei doi rămaseră tăcuți. Cristian nu îndrăznea nici măcar să se miște respectând momentul de sinceritate al bătrânului. Habar n-am de ce nu m-am însurat, spuse dintr-o dată Calistrat. Tata mi-a pus în vedere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
miște din loc, îi făcea impresia că are o tonă. În disperare de cauză, apucase reverele cămășii aspre a bătrânului în pumni, răsucindu-le apoi cu putere. Această încercare părea să își facă efectul scontat. La început, glasul acestuia se frânse, după care fața începuse să i se înroșească. În sfârșit, rămas fără aer, moșneagul păru să îl bage în seamă. Își coborî privirea spre Boris, după care îl apucă de mâna cu care acesta îl strângea de gât. Se eliberase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se propti pe picioare, încercând din toate puterile să se opună mișcării pe care acesta îl obliga să o facă. Atât aștepta Boris, imediat ce simți efortul acestuia, slăbi imediat apăsarea și îi răsuci brusc capul în direcția opusă. Gâtul se frânse, trosnind ca un vreasc uscat. Capul bătrânului se lăsă moale într-o parte, în timp ce trupul căzu moale în brațele atacatorului. Toiagul îi scăpase din mâini, rostogolindu-se pe jos. Îl prinsese în brațe pe moșneag înainte de a se prăbuși. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
al unui greiere îi gâdilă plăcut auzul. În clipa aceea îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță cenușie și boticul roz, fremătând în toate părțile, adulmecând temător aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stihia răzmeriței deșarte: marinari și tîrfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrîșnet de dinți, gladiole domnești, să-și sîngereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frîngă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mînă În mînă, apoi pe brațe. Curînd avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca imediat s-o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o pînză de păianjen se legăna pe un strop de rouă care reflecta razele sîngerii ale soarelui. Conurile cădeau pe nesimțite, o creangă se frînse fără nici un scrîșnet, de parcă ar fi fost calcinată. Fetița se uită În oglindă apropiindu-și-o de ochi ca o mioapă (ca Hana, care purta ochelari). Apoi zări imediat În spatele ei, de fapt În spatele oglinzii - pentru că În spatele ei nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe piept, umerii i se chirciră de parcă se aștepta la o lovitură (chiar fu aruncată o piatră) și se Încovoie și mai mult de spate. De-ajuns ca gloata să simtă că l-a părăsit curajul, că i s-a frînt mîndria. Scena provocă chiote de bucurie. (Căci gloatei Îi place să vadă cum se frîng cei mîndri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o piatră) și se Încovoie și mai mult de spate. De-ajuns ca gloata să simtă că l-a părăsit curajul, că i s-a frînt mîndria. Scena provocă chiote de bucurie. (Căci gloatei Îi place să vadă cum se frîng cei mîndri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-i tocmai bună de pus În ramă. Dacă Într-o bună zi vei avea și dumneata o fiică, binecuvîntare pe care nu i-o doresc nimănui, fiindcă e o lege a vieții că, mai devreme sau mai tîrziu, are să-ți frîngă inima, În fine, ce voiam să spun, că dacă Într-o zi vei avea o fiică vei Începe, fără să-ți dai seama, să Împarți bărbații În două categorii: cei pe care Îi bănuiești că se culcă cu ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
riscul de a cădea pe acoperișuri o făcea nerecomandabilă. Războiul era, prin urmare, pe punctul de a izbucni. Atunci dezvălui prim-ministrul, în fața guvernului reunit în plen și a șefului statului care prezida, planul său, A sosit momentul să-i frângem rezistenței coloana vertebrală, spuse el, să ne lăsăm de acțiuni psihologice, de manevre de spionaj, de detectoare de minciuni și alte ingeniozități tehnologice, de vreme ce, în ciuda eforturilor meritorii ale domnului ministru de interne, s-a demonstrat incapacitatea acestor mijloace de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
adâncul inimii purta secretul acela amar apărut pe neașteptate, și nu cred că i-a venit ușor nici să acorde atenția cuvenită tuturor lucrurilor care trebuie făcute ca să-ți expediezi cum se cuvine copiii la școală. Dnei Strickland i se frânse iarăși vocea: — Și ce-o să se întâmple cu ei, bieții copilași? Cum o să trăim? Se lupta să-și recapete stăpânirea de sine și vedeam cum își strânge și-și desface spasmodic pumnii. Era mai mult decât dureros. — Bineînțeles că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]