1,676 matches
-
realitate, ori în gând, ori în vis, spații intens, dar difuz, semnificante, el este un “culegător de flori” (“drumul culegătorilor de flori”), un căutător de semne, un semiotician sui-generis, un smerit hermenut al abisului. În această încordare, în acest elan frânt, în aceste “amintiri uitate”, în această victorie asupra biruinței indiscutabile a asemantismului (“Cuvinte multe-s fără de cuvânt”) stă puterea poeziei, în aparență timidă, reticentă, retractilă, a lui George Drumur. Reproduc, în finalul prea succintului meu comentariu, una dintre poeziile cele
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
Acasa > Strofe > Creatie > DANS Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului dansăm tango pe nisipuri mișcătoare. vals pe falii frânte. rock pe pietrele râului de cuvinte. suntem vii și morți deopotrivă. ne ascundem ochii de gheață ai măștilor, murmurând iubirii sensurile, până la strigăt. în pumni păstrăm mototolite, poeme. timpanele ne sunt praguri, pentru sunetele imposibilelor minciuni. hai să jucăm golf
DANS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346328_a_347657]
-
la picioare și la mâini, Să-i fie libertatea îndestulă Rexului țăranilor români! Curând o să îi tragă iar pe roată Trupul obosit de-atâta drum, Oprește, Doamne, chinul lui odată, De Horia avem nevoie-acum, De baciul nostru, ca o pâine frânt Celor aduși cu sila să îi vadă Tăcerile trecute în cuvânt Și lăcrimează liniștea pe-obadă... Referință Bibliografică: Se face frig la Alba în cetate / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 421, Anul II, 25 februarie 2012
SE FACE FRIG LA ALBA ÎN CETATE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346327_a_347656]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > FEBRUARIE 27, OLIMPIADA Autor: Călin Marton Publicat în: Ediția nr. 657 din 18 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Februarie 27 Olimpiada Am ajuns acasă frânt, sleit de puteri, obosit, fragmentat în milioane de gânduri. Dorm, visând la ziua de astăzi. Dorm în mine ca să nu trezesc toate emoțiile și taifunul să înceapă. Clocotesc și evapor înlăuntrul meu... doar așa dispare răul.. așa cred. Astăzi am
FEBRUARIE 27, OLIMPIADA de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346425_a_347754]
-
a trăit-o prin pierderea celei mai dragi ființe, gândul ei se înseninează treptat și orizontul se deschide spre alte subiecte delicate: natura, oamenii, iubirea. Din punctul meu de vedere, Vera Crăciun este un soi de pasăre rănită, cu aripa frântă, silită să-și ducă existența pe pământ. Cu privirea ațintită spre piscuri, ea încearcă Zborul prim, și agățarea de stâncă. Dar ceva o mai reține aici, pe pământ: fie dragostea pentru ai săi, fie o lucrare neisprăvită. Când rana i
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Acasa > Impact > Aspiratii > INTRE DUMNEZEU SI NEAMUL MEU Autor: Florentina Udeanu Publicat în: Ediția nr. 431 din 06 martie 2012 Toate Articolele Autorului Între Dumnezeu și neamul meu Ne ducem viața frânt ca într-un tablou de Picasso. Dar dacă acolo geometria e sigură și culorile sunt vii, neamul meu se mișcă axiomatic pe un fond tern, cenușiu. Un singur segment de dreaptă viu și stabil ne leagă de speranță: poarta Bisericii
INTRE DUMNEZEU SI NEAMUL MEU de FLORENTINA UDEANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348267_a_349596]
-
care într-o zi voi ancora. În patrafir de rouă Aplauda-te-or crinii Și sufletu-mi lăicere Spre cer ți-o revărsa, Căci nu e altă cale Spre țărmurile Tale, La care într-o zi voi ancora. Portret Caisul frânt, aproape-ngenuncheat, A înflorit din nou lângă izvoare. Vine un ceas prescris de Preaînalt. Vă las în Dumnezeu, acolo-i soare. Caisul mâine va rodi mirări, Fecioare le-or culege în descântec. Vine un ceas predestinat de zări. Vă las în
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
prescris de Preaînalt. Vă las în Dumnezeu, acolo-i soare. Caisul mâine va rodi mirări, Fecioare le-or culege în descântec. Vine un ceas predestinat de zări. Vă las în Dumnezeu, acolo-i cântec. Caisul cela nu sunt decât eu, Frânt, să renasc pe marginea potecii! Vine un ceas etern, un ceas mereu, Vă las în Dumnezeu, acolo-s vecii. Zadarnic invocarea Ploaia din cer ce-o ai chemat Nici n-a venit, nici n-a plecat, Nici n-a venit
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
aprig anotimp, În fiara colectivă urlă disperarea Și morții mor în noi uciși de timp ... Suntem, suntem, suntem, suntem ... O existență care moare la plural. Îmi sunteți picături pe frunte-mi Dar suntu-vă cenușă de furnal ... Cine suntem ... Suntem aripile frânte Lepădându-și îngerii ... Cine să ne mai descânte De blestemul plângerii? Suntem frunzele pribege De sub greii noștri pași, Cine să ne mai dezlege De blestemul ucigaș? Suntem valuri pe faleze Măcinate dor cu dor, Cine să ne mai salveze De
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348445_a_349774]
-
De blestemul ucigaș? Suntem valuri pe faleze Măcinate dor cu dor, Cine să ne mai salveze De blestemul toamnelor? Suntem creatori de vise Și de aripi larg deschise Înspre Omul Om, sublimul, Ce nu-i ultimul, nici primul ... Suntem aripile frânte Lepădându-și îngerii ... Cine să ne mai descânte De blestemul plângerii? Publicat în 1 octombrie 2012 Romeo Tarhon, Ziarul Națiunea http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/10/01/a-luat-sfarsit-prima-etapa-a-unei-realizari-unice-ruga-fara-sfarsit-cel-mai-lung-poem-colectiv-pentru-cartea-recordurilor/ Referință Bibliografică: A luat sfărșit prima etapă a unei realizări unice: Rugă
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348445_a_349774]
-
lumea. Deschid brațele strigând: - Doamne, ce mult te iubesc!... Heiii! Te iubesc! Te iubesc! Zefirul îți poartă râsul, iar ecoul lui - verde iarbă, descrește între zidurile din voi: - Te iubesc!... esc... esc... esc... esc... esc... Hei, voi!, suflete cu aripi frânte... înrădăcinați în betoane... Ce proști mai sunteți! Referință Bibliografică: Ecce homo! / Mihaela Suciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 653, Anul II, 14 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihaela Suciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
și adunând cioburile clepsidrei sfărâmate. Le dibui chiar și pe cele din cel mai ascuns cotlon. Toate, strânse într-o grămăjoară, au încăput într-un căuș de numai ”21 de grame”: bucăți de hârtie mototolită, fotografii rupte, mesaje ciunte, amintiri frânte, întâmplări. Una câte una, le-a cercetat: unele mătăsoase - altele aspre, unele viu colorate - altele incolore, unele dulci - altele amare... Le-a întors pe toate fețele și le-a grupat căutând înțelesuri: ”Mă urăște? Nu mă urăște! Mă urăște? Nu
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Societății Scriitorilor Olteni), Editura Societății Scriitorilor Olteni, 2001, „Pe apa sâmbetei” , ediția a II a; - „Text și discurs” - Analele Universității din Craiova, 2005; - Comunicare și Înțelegere, Editura NEWEST, Târgu Jiu, 2005; - Medalionul Literar - Structură permanentă de cultură și educație, Puntea Frântă și căderea spre niciunde - fragment, Comunicare și înțelegere, Editura Ramuri, Craiova, 2006; - Puntea Frântă și căderea spre niciunde, roman, Editura NEWEST, Târgu Jiu; republicat integral, în săptămânalul socio-cultural Timpul, Gorj; - Tipuri de discurs, Revista de Sociologie, Universitatea Craiova, 2007; - Mătăniile
VIATA CA ILUZIE SI CLIPA, CA DESTIN de NICOLAE BĂLAŞA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345054_a_346383]
-
a; - „Text și discurs” - Analele Universității din Craiova, 2005; - Comunicare și Înțelegere, Editura NEWEST, Târgu Jiu, 2005; - Medalionul Literar - Structură permanentă de cultură și educație, Puntea Frântă și căderea spre niciunde - fragment, Comunicare și înțelegere, Editura Ramuri, Craiova, 2006; - Puntea Frântă și căderea spre niciunde, roman, Editura NEWEST, Târgu Jiu; republicat integral, în săptămânalul socio-cultural Timpul, Gorj; - Tipuri de discurs, Revista de Sociologie, Universitatea Craiova, 2007; - Mătăniile Alexandrei, roman, Editura NEWEST, Târgu Jiu, 2008, republicat integral, în săptămânalul socio-cultural Timpul, Gorj
VIATA CA ILUZIE SI CLIPA, CA DESTIN de NICOLAE BĂLAŞA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345054_a_346383]
-
întâmplare, ori cu rostuire Lângă profundul ,, a rosti, rostire” Restul prieteni ai mei nu vi-l mai spun Îl veți afla de mă -nsoțiți pe magic drum. Corăbiile nerostitelor cuvinte ne-au adus Ofrandă gândurilor - zvon de lumina sedus! CÂNTEC FRÂNT M-ai coborât în iarnă, mi-ai jefuit lumina Și m-ai furat de o răsărită poartă Cântecul meu frânt rătăcește, rătăcește Dar nu va muri, neatins călătorește Spre miraculoasa mea stea răbdătoare Care m-ademenește-n cercuri rotitoare. Fascinante, nevăzute păsări
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
afla de mă -nsoțiți pe magic drum. Corăbiile nerostitelor cuvinte ne-au adus Ofrandă gândurilor - zvon de lumina sedus! CÂNTEC FRÂNT M-ai coborât în iarnă, mi-ai jefuit lumina Și m-ai furat de o răsărită poartă Cântecul meu frânt rătăcește, rătăcește Dar nu va muri, neatins călătorește Spre miraculoasa mea stea răbdătoare Care m-ademenește-n cercuri rotitoare. Fascinante, nevăzute păsări din abis Mă locuiesc, mă trezesc fulgerator ca-n vis Și mă ivesc parcă zidindu-mă din ele... Din tâmplă
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
2014 Toate Articolele Autorului Nuanțele frunzelor devin ruginii, Ofilite de lacrimile morții. Izvoarele vuiesc de frunze sângerii. E Toamna despărțirii de darul vieții. Mai luminează în geam, câte-o gutuie, Bântuită de spirite rebele. Rămasă în a iubirii nostalgie, Inima frântă plânge de durere. Eternitatea curmând vremelnicie. © Maria Filipoiu 1.11.2014 Referință Bibliografică: NOIEMBRIE acrostih- / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1410, Anul IV, 10 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NOIEMBRIE ACROSTIH- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376835_a_378164]
-
înghiți cu noduri o gură de apă, după care începu să se joace cu degetele, împăturind șervețelul din dreptul ei, după tehnica origami care reușea întotdeauna să o calmeze. Cocorul strâmb care își ridică ciocul sub mâinile ei, avea aripile frânte, exact așa cum se simțea ea în acel moment, frântă și înfrântă. - Putem să depunem actele vineri? Glasul profund, lipsit de emoție, o făcu să își ridice capul. Era un străin, doar un străin. Era destul de curajoasă să își pună viața
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
începu să se joace cu degetele, împăturind șervețelul din dreptul ei, după tehnica origami care reușea întotdeauna să o calmeze. Cocorul strâmb care își ridică ciocul sub mâinile ei, avea aripile frânte, exact așa cum se simțea ea în acel moment, frântă și înfrântă. - Putem să depunem actele vineri? Glasul profund, lipsit de emoție, o făcu să își ridice capul. Era un străin, doar un străin. Era destul de curajoasă să își pună viața în mâinile unui necunoscut? Curajul trebuia să fie o
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
-l numesc? În Carte scrie Că Dumnezeu cunoaște mila, Ajunge să mai uiți de tine. Iar muntele rămâne-n urmă, Cu tot ce am iubit zadarnic, Strălucitor, prezent și harnic, Mă scoate Dumnezeu din junglă. *** Imi este inima o aripă frântă, În frunte port o rană adâncă, Sapă suflarea în aerul dur, Trăiesc cu durerea în plin huzur, În sfera de sticlă e sufletul-jar, Doar întunericul n-are hotar, Pe roata norocului sunt schingiuit, De ce aștepți, Doamne, să fii iubit? Sau
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
va mai răsări niciodată, iar omul se simte “dincolo de bine și de rău”, “Străin cum sunt de eul tău celest”, ceea ce-i provoacă o stare de culpă. Din cele două aripi ale aceluiași trup, a rămas doar una, și aceea frântă. Zbor de Icar rătăcit. Poate ar fi trebuit un alt aluat pentru aripi. Poate omul avea două suflete? Nu, doar un suflet pereche. Unul dintre ele a plecat “sub zarea Celui Sfânt”. Dar, în pofida tuturor acestora, rămâne “Doar ea și
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
Transparența unei mâini cu mângâieri ușoare Atinge macul buzelor, suspinul să-l omoare. Când sideful frunții reci se sprijină pe stele Sufletul se prăbușește în dorurile grele. Ființa care-i evantai de frămăntări...mărunte Ziua-i clinchet, veselie...noaptea aripi frânte. Știe visul tuturor, dureri ce le-ocrotește Dar știe oare cineva ce simte, ce-și dorește? Atât de dulce, delicată și totuși un mic UNIVERS Cu un surăs scăldat in soare și-un nume simplu-atât de șters. Este-o
FEMEIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377949_a_379278]
-
Rai, / Din a lor lumină vrând să-mi fac veșmânt, / Cerului Regină, psalmi plângând să-i cânt... Îngerii să-mi facă pe pământ cum nu e, / Scară ce spre Tine sufletul să-mi suie, / dezbrăcat de tina cea cu aripi frânte, / Spre-al primi Regina Cerului să-I cânte. ...Duhul meu, Prea-Sfânto, Te-a văzut plângând, / Și-ale Tale lacrimi-stele-picurând; / În albastră haină, Tu, cu ochi milos, / Te rugai în taină Bunului Hristos... Iar eu, cu ce lacrimi, din această vale
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
născut-ai Fiul A-tot Bun, / Când Tu-n ceruri, veșnic, lacrimi verși ca ploi, / Și inima-Ți-sfeșnic arde pentru noi! Deci, atât pot, Maica slăvilor senine: / Să-mi ridic la ceruri ochii către Tine, / Și-n genunchi, cu vie lacrimă-ca frânt / Aliluia, Ție, pururea să-Ți cânt! Virgil Mateiaș Poetul creștin susură ca un Cuvânt legănat de cer în ode de lumină, prelins ca o rugă ce se aprinde de mireasma destăinuirilor zămislite ca odinioară în cântecul Dochiei. Soarta i-a
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
tăcere. Eram amândoi epuizați, dar nu voiam s-o arătăm niciunul. Ingrid trage din când în când cu coada ochiului spre mine. - Ești un pic palid sau mă înșel? mă întreabă. Nu am de gând să recunosc, deși mă simt frânt. - Tocmai asta doream să te întreb și eu! - Un pic. - Mâncăm și mai tragem un pui de somn! - Eu mă gândeam să mergem la spa, iubitule!. Dar facem cum spui tu! Ideea de a merge la spa ( unde nu mai
DRUMUL APELOR, 62 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376341_a_377670]