4,656 matches
-
sat în preajma marilor sărbători creștine precum Crăciunul și Paștele. Dorina Șovre în poezia „În ajun dă Crășiun“ înfățișează pregătirile ce se fac în gospodării în Ajun de Crăciunului, dar și obiceiuri rurale precum pițărăii. „Fașe mama pită-n țăst / Șî frământă la colași, / Vre după atâta post, / Să-i împartă la sărași. Dîn cigane fur cârnaț / Șî îl mânc cu colășei, / Șăge soru-mea-n târnaț / Să plecăm în pițărăi.“ Colăceii (pâinea) și cârnațul înseamnă bogăția casei. Țăranul din rodul cel bogat dă
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
Dar acum, că ești aici te respect ca pe o doamnă Și mă-nclin cu reverență: Bună dimineața toamnă! De ce ești trist? De ce ești trist? De ce a ta privire Se rătăcește-acum spre depărtări? Ce cauți? Ce speri? Ce taină te frământă De cauți răspuns în cele patru zări? De ce în ochi o lacrimă târzie Aduce după ea un râu întreg? Te-a supărat ceva? Te doare dorul Sau poate e ceva ce nu-nțeleg... E dimineață iar...e ceață deasă Și
NOSTALGII DE TOAMNĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382494_a_383823]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > MOMENT DE SEARA Autor: Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului Moment de seară undeva,în adâncuri brațe descărnate frământa vechi dureri sunt brațele demonului ? sunt brațele îngerului ? nu știu. poate sunt brațe de Sisif căci durerile se frământă lung așa ca pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau
MOMENT DE SEARA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382564_a_383893]
-
Horvath Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului Moment de seară undeva,în adâncuri brațe descărnate frământa vechi dureri sunt brațele demonului ? sunt brațele îngerului ? nu știu. poate sunt brațe de Sisif căci durerile se frământă lung așa ca pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau dureri. undeva,în adâncuri, îngerii stau nemișcați și tăcuți așa,ca statuile într-o expoziție. brațele descărnate frământa vechi
MOMENT DE SEARA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382564_a_383893]
-
se frământă lung așa ca pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau dureri. undeva,în adâncuri, îngerii stau nemișcați și tăcuți așa,ca statuile într-o expoziție. brațele descărnate frământa vechi dureri pașii tăi mici și albi duc departe unde totul se îmbraca în întuneric sau se inneacă în cea mai albă mare... Referință Bibliografică: Moment de seara / Marius Horvath : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1526, Anul V, 06
MOMENT DE SEARA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382564_a_383893]
-
s-au abținut de la orice replică. Până la mici au mai discutat câte ceva despre serviciu și despre vreme, cu voci scăzute, să nu-i audă lumea. Agentul Brumă era mai retras, gânditor, fără prea mare poftă de dialog. Un ceva îl frământa, dar ținea în el. La un moment dat, amintindu-și ceva anume, se adresă domnului Furtună: - Mă iertați, vă rog, dar am observat cât de repede rezolvați problemele când avem activitate pe linie de circulație... V-am și auzit vorbind
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
din vasta rețea de tribunale de pe pământ și din cer, în fața cărora suntem judecați din când în când și cărora le recunoaștem dreptul de a ne judeca, este „tribunalul ce se constituie în interiorul spiritului nostru”. El este liber și se frământă, cântărește continuu, pentru a lua o anumită decizie. „Chiar dacă am fi în stare să ne răzvrătim împotriva oricărei forme de disciplină socială, spunea Giovanni Gentile, va trebui să ne supunem acestei discipline intime a spiritului nostru”. Și spiritul nostru, pentru
SINCERITATE, ADEVĂR ŞI MINCIUNĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383820_a_385149]
-
-ți ochii înspre noi! Vezi cum focul mi se stinge, Când nu suntem amândoi! Rupe Legea ce o ține Muritoare pe pământ, Și-o așează printre stele, Niciodată în mormânt! De-a lui cerere nebună Se cutremură văzduhul, Nemișcarea se frământă Negăsindu-i morții locul! Din adâncuri se arată În pulsații nesfârșite, O lumină ce străbate Galaxii nedeslușite. Iar acum s-aud în noapte În îmbrățișări celeste, Două stele ce tresară Și-o iubire de poveste! Referință Bibliografică: AXA CERULUI / Daniel
AXA CERULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383904_a_385233]
-
său gând se îndreptase către prietena sa. Ea părea să aibă mereu răspunsurile potrivite pentru toate situațiile. Sau, cel puțin reușea să le facă față onorabil, indiferent cât erau de dificile. Sonia plecase confuză de la cabinet. „Asta să fie?” - se frământa întruna, întrebându-se și nevenindu-i totuși să creadă. Somnul venea târziu și își lua zborul la cel mai mic foșnet apărut în noapte. Până la urmă, înțelesese că a amâna decizia nu însemna nimic altceva decât a prelungi și a
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
Parascheva, când a acceptat să ne vorbească despre pelerinajul văzut atât prin ochii obiectivi ai cercetătorului, cât și prin ochii plini de sensibilitate, de emoție și de uimire ai celui care crede... Prima întrebare se referă la tema ce vă frământă cel mai mult acum, în ultima perioadă: fenomenul pelerinajelor. Când și cum a început pasiunea pentru studiul pelerinajului, dar și practica pelerinajului? Cele două au fost concomitente? Eu vă mulțumesc și este o mare onoare pentru mine să fiu aici
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
2.CÂND DRAGOSTEA PĂRĂSEȘTE CĂMINUL CONJUGAL Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1874 din 17 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Dragostea. Sentiment. Fenomen. Cuvânt. Liniște.Sexualitate. A iubi înseamnă a ierta (S. B.); De când mă țin minte am fost frământat de gândul la dragoste. Am suferit de fiecare dată când am simțit că dragostea lipsește. L. A. Despre dragoste, numai bune: Cine vorbește de dragostea platonică, desspre înalta iubire spirituală dintre un bărbat și o femeie, acela, cu siguranță, nu știe
2.CÂND DRAGOSTEA PĂRĂSEȘTE CĂMINUL CONJUGAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383988_a_385317]
-
restabili în sat. Între timp Pătru Valdescu simțea un impuls să evadeze în necunoscut. Noaptea nu avea somn și se zvârcolea în așternut. - Ce ai, dragule? De câteva nopți ești agitat. Nu cumva ți-a făcut păcătoasa vreo vrăjitorie? - Mă frământă un gând nebunesc. Zvonurile că m-aș trage dintr-un neam de principi, iar tu dintr-unul de căpitani, îmi zvârcolește inima și sufletul. - Vai, ce te frământă pe tine! - râse fata. - Încerc să alung aceste gânduri ispititoare și nu
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
nopți ești agitat. Nu cumva ți-a făcut păcătoasa vreo vrăjitorie? - Mă frământă un gând nebunesc. Zvonurile că m-aș trage dintr-un neam de principi, iar tu dintr-unul de căpitani, îmi zvârcolește inima și sufletul. - Vai, ce te frământă pe tine! - râse fata. - Încerc să alung aceste gânduri ispititoare și nu reușesc. Mă întreb de multe ori dacă nu cumva este adevărat!? Aproape în fiecare noapte visez o cascadă ce iese din munte. Apoi dintr-o dată mă trezesc parcă
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
va fi năpasta, Ce duce-o-voi cu mine în mormânt! Îmi troienesc dorințele sub versuri Și oameni de zăpadă-mi pun pe cale. Jaloane pentru miile de sensuri, Desprinse din poveștile regale. În zilele și nopțile din urmă, M-au frământat dorințe ce-s ascunse În gândurile înecate'n brumă. Sub recele fior de dor pătrunse. Așa cum iarna schimbă-acum natura, Albind-o cu zăpezi imaculate. Curând în inimi va veni căldura Și ne-om iubi prin flori, pe săturate! *** Referință Bibliografică
ÎMI TROIENESC DORINŢELE SUB VERSURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384014_a_385343]
-
poate fi stăpânit, supus, anihilat. Mintea ei se umplea din nou de gânduri rebele, de întrebări fără răspuns, de decizii fără finalizare. Răzvrătirea naturii era în ton cu furtuna din sufletul ei. Închise ușa de la balconul camerei de hotel și, frământându-și mâinile înghețate, reveni la ținuta de noapte și se așeză pe marginea patului. Aprinse veioza din dreptul ei și răsfoi câteva pagini din nuvelele lui Cehov. Providența îi aducea dovezi că au fost cazuri mult mai nefericite, pe care
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
un răspuns de la ea, chiar nu se întâmplă nimic în acea zi și nici în zilele următoare. E cu nasul pe sus prințesa...dar o domesticim noi...cunoaștem marfa!!″ zâmbește el și...așteaptă. Dar nimic. Aceeași așteptare încordată care-i frământă gândurile și îi răstoarnă speranțele îl duce la o constatare amară...“vezi tipule, ea nu este ca toate celelalte....ce credeai că ești irezistibil ?...fraierule, te și împăunai cu o noua cucerire!!“ Din nou, el îi trimite un mesaj pe
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
razele blânde ale soarelui, asaltând biroul și dezmierdându-i mușcatele de pe pervaz. Sufletul său este o sărbătoare divină, iar emoțiile reîntâlnirii îl asaltează, dându-i o stare de grație sublimă. De 8 Martie el îi cumpără un mic cadou. Se frământă și nu știe cum să i-l dăruiască. La serviciu la ea ar fi infamant, iar la biroul său parcă este prea oficial și stresant. Își face curaj și îi trimite un mesaj pe telefonul mobil...încercând poate imposibilul. Dar
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
sunt de vină că norii negri se dezlănțuie, acoperă dragostea pe care o aveam cândva” Ah cândva...! Tu continui cu inima încăpățânată eu îmi rup degetele, n-am ce să fac. Dragă, încă lumea se învârte și liniștea ta mă frământă până îmi rupe inima! VINO! (Eja!) Ticăitul orei sparge liniștea melodie posomorâtă, așteptare!... Vino te rog cu vântul dorului! Depășește coroanele căpșunelor, topește roua nopților cu lună Călărește meteoriții cetății sufletului! Vino! Te aștept cu sărutul petalelor de flori, să
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
putineiul de smântânit laptele, oala din lut ars în care făcea mama borș din huști de tărâță de grâu și multe alte obiecte casnice precum războiul de țesut, daracul , vârtelnița , albia din lemn de tei pentru făcut baie, covata de frământat aluatul pentru pâine sau cozonac și altele . Tot din acea încăpere se alimenta iarna cu paie soba oarbă, pentru încălzirea camerei de dormit. Și cealaltă cameră a avut la început tot sobă oarbă ,zidită din cioburi de olană spartă, lipite
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
așa îi trebuie fân la iarnă pentru animale. Așa că îl vom recompensa cumva, că doar n-o să rămânem datori. Și așa pălăvrăgiră vrute și nevrute vreun ceas, cu lumina lămpii stinsă, deoarece prin perdelele de la geamuri răzbătea până la ei lumina lunii. - Mă frământă niște gânduri. Îmi doresc o viață mai bună pentru feciorul sau fiica noastră, să nu trudească asemenea nouă la munca agricolă, ci să ajungă la școlile înalte din țară, zise femeia scăpând un oftat. - Și mie îmi dau târcoale gânduri
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
scânteia, făcând din Cer noaptea o boltă de poveste cu ce a fost... Fumurile adăposturilor tremurau sfielnic în aerul tare. Locul părea de basm, oprit într-un ceas al așteptării... În ajunul zilei temute, "veneticul" nu-și găsise deloc stare. Frământase tot timpul din nări și bolmojise ceva prevestitor în timp ce termina din cuțit șuierica. Întrebat de puradelul aflat mereu alături, el răspicase că-n sat se va-ntâmpla ceva... Copilul dăduse sfătos din cap, știa și el de cazna anului trecut
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
varsă calomnia... Într-o floare-i sănătate, Iar în alta e durere, Vorba unuia-i blestem... Alta-i dor și mângâiere.. Cum să faci să înțelegi, Tot ce-n lume se întâmplă? Azi ce pare de-nțeles, Mâine iarăși te frământă... Cum să-l înțelegi pe-acela, Care astăzi te iubește, Iară mâine ți-e dușman Și din suflet te urăște? Cum să faci să fie bine, Să alungi din praf furtuna, Dintr-un suflet trist uitarea, Dintr-o vorbă rea
LUMEA ASTA-I ÎNCURCATĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383420_a_384749]
-
de-a ta limbă, Ai grijă de popor. Îți năpădira gura Cuvintele străine. Să cunoști măsura Ține doar de tine. Când ai pe-al tău de-acasă, Născut în bătătură, Cum inima îți lasă Cuvânt străin în gură? Pământul se frământă, Hărțile se schimbă, Ai grijă și de țară, Ai grijă și de limbă. De-i scumpa moștenire Lăsată din părinți Cu-o proastă îngrijire, Pe ei nu poți să-i minți. Ți-e greu, o știu, în luptă, Dușmanul e
AI GRIJĂ de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383436_a_384765]
-
că sunt egoismul, obrăznicia, impertinența, lipsa credinței. A gândi asupra acestora, înseamnă a filozofa, înseamnă să-ți întorci ființa pe o parte și alta până la durere, pentru a înțelege lumea în care trăiești. Și faci acest lucru având curaj. Te frământă problemele acestei lumi și uneori, culmea, realizezi că ai pierdut timp în zadar, nereușind să găsești o formă de echilibru a omului în această lume. Și totuși conștiința ta nu te lasă să ieși din această sferă a frământărilor, continui
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
că sunt egoismul, obrăznicia, impertinența, lipsa credinței. A gândi asupra acestora, înseamnă a filozofa, înseamnă să-ți întorci ființa pe o parte și alta până la durere, pentru a înțelege lumea în care trăiești. Și faci acest lucru având curaj. Te frământă problemele acestei lumi și uneori, culmea, realizezi că ai pierdut timp în zadar, nereușind să găsești o formă de echilibru a omului în această lume. Și totuși conștiința ta nu te lasă să ieși din această sferă a frământărilor, continui
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]