3,509 matches
-
în mare taină, să nu audă șefii lui. S-au gândit să-i scrie și Dorinelei în Italia, să le dea binecuvântarea. Scrisoarea pe care a primit-o mama Nataliei i-a produs bucurie, dar, în același timp și mari frământări în suflet și mustrări de conștiință: datorită ei nu poate avea fiica ei o familie. Dacă aș dispărea eu, s-ar rezolva totul, ar fi cea mai bună soluție, gândește Dorinela îndată ce termină de citit scrisoarea de la copiii ei. Ar
PERSONAJELE DIN PLANURILE PARALELE ALE ROMANULUI „UMBRA ÎN UNIFORMĂ” DE DUMITRU DĂNĂILĂ. de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344413_a_345742]
-
torturi inimaginabile. O singură privire plină de compasiune și prietenie, care nu durează mai mult de o clipă și o șoaptă strecurată este, în reeducarea de la Pitești, echivalent cu a-și risca viața pentru aproapele: „În acele clipe, de mari frământări de conștiință, am avut lângă mine pe Gelu Gheorghiu, căruia nu i se putea reproșa nimic. Într-un moment de neatenție a celor din comitet și a celor de pe prici, Gelu mi-a strâns mâna și, cu o voce care
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
întâmplă cu noi și în jurul nostru. Cum însă suferințele și necazurile sosesc vrând-nevrând în existențele noastre fragile, singura preocupare pe care trebuie să o avem este găsirea sensului acestora sau, cu alte cuvinte, modalitatea de a trăi pozitiv în mijlocul tuturor frământărilor și durerilor inerente. Chiar dacă existența noastră este marcată de anumite momente în care am spus „nu te iubesc” când trebuia să spun „vreau să te iubesc”, iubind și suferind cu Cristos, veți găsi un sens tuturor încercărilor, de orice natură
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
cerul inimii/ în palmă virtuți de rouă cad/...” (Salsa - cerul inimii). Cuvintele își împlinesc chemarea, versurile țâșnind asemenea unor izvoare bogate în sugestii. Lirismul ia naștere din gânduri primordiale, curate, rafinate, metaforele oglindind lucrul migălos al poetei. Căutarea divinității implică frământare „ore albe”de așteptare, iluzii și frământări: „merg desculță până la colțul casei/ privind cu jind drumul care urcă șerpuind ... ” În fiecare gând, în fiecare vers se conturează nevoia acerbă de lumină și sublim: „nu mai simt greutatea amurgului/ lumina îmi
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
cad/...” (Salsa - cerul inimii). Cuvintele își împlinesc chemarea, versurile țâșnind asemenea unor izvoare bogate în sugestii. Lirismul ia naștere din gânduri primordiale, curate, rafinate, metaforele oglindind lucrul migălos al poetei. Căutarea divinității implică frământare „ore albe”de așteptare, iluzii și frământări: „merg desculță până la colțul casei/ privind cu jind drumul care urcă șerpuind ... ” În fiecare gând, în fiecare vers se conturează nevoia acerbă de lumină și sublim: „nu mai simt greutatea amurgului/ lumina îmi pune aripi/ mă voi prelungi/ peste strigătul
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
dar ei lucrând pe planul subliminal simt foarte usor acțiunea ta, însă din păcate o înțeleg invers, că nu înțeleg bună intenție... anume că dintr-un deconpsirator involuntar cum și ești, pentru că tu ai vrut doar să ajuți persoană simțind frământarea interioară opusă păcii lor interioare, și nicidecum nu ți-ai închipuit să-l dai de gol.. ori, aceasta persoana deși nu presimte intenția ta, că nici nu are nevoie de ajutor în fond... te mai și învinuiește -culmea - de învinuire
MINCIUNA SE POATE ASOCIA CU IUBIREA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344517_a_345846]
-
Ateii uită acest simplu raționament... însă, nu-i deplâng pe aceștia, căci ei cu siguranta își confecționează alt demon căruia i se închină : banului, avuția, puterea (nu cea deplină ce vine din împăcare) și altele ce devin o sumă de frământări și de pierderi energetice și de tot felul. Așa cum am spus mai sus, rugăciunea începe odată cu introspecția și cu căutarea lui Dumnezeu, ori el nu se lasă mult căutat, pentru că-L vedem pretutindeni: în noi, în semeni, în fauna și
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344557_a_345886]
-
tot îl chinuia ceva...și, poate că de-a dreptul era că o stafie pentru cei dragi pe pământ. Zi după zi, acestui om în loc să-i priiasca și să se bucure că a ajuns în ceruri, lui însă îi creștea frământarea... până a ajuns să-i ceară LUI acest lucru: - Doamne, dacă vrei fă în așa fel ca să-mi văd viața mea pe pamant că un diafilm pentru a o înțelege mai bine și pentru a-mi da seama de ce am
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344557_a_345886]
-
va dovedi a fi fost un drum inițiatic, ca al lui Pavel pe drumul Damascului, timpul o va arăta. Cert este că niciodată un pelerinaj la Athos nu te poate lăsa într-ale tale, ci te va arunca într-o frământare de gânduri despre rosturile lumii și a devenirii noastre întru ființă, obligându-te tainic să faci ordine în viață, în alegeri, în priorități. (Laurențiu Dumitru). “Mi-aș dori ca, înainte să începeți lectura acestor pagini, să vă opriți măcar un
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
buzunarul nostru, nu depinde nici măcar de sănătatea noastră trupească, ci depinde doar de un singur lucru: de părtășia noastră cu Dumnezeu. În această părtășie există întotdeauna bucuria pe care ne-o dă El. Reporter: Poate unii cititori trec prin aceleași frământări: nu sunt împliniți și mulțumiți, nu sunt fericiți și au o problemă de păcat în viața lor. Ce le-ați spune? Petrică Vrăbioru: Doresc ca toți să aibă tăria de caracter de a da la o parte orice piedică și
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348057_a_349386]
-
trăiască în viața lui acest Cuvânt și a fost botezat în apă de evanghelistul Filip, și-a văzut mai departe de drum plin de bucurie. Dacă până atunci drumul lui fusese un drum al îndoielilor, al tristeții, al necazurilor, al frământărilor, al stresului, din momentul în care L-a primit pe Isus Cristos ca Domn și Mântuitor în viața lui, el și-a continuat drumul plin de bucurie. Așa s-a întâmplat și în viața mea și doresc să se întâmple
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348057_a_349386]
-
viață” pentru a putea umbla în lume, cum ne va mărturisi, ulterior, sculptorul. În fața ceștii de ceai, maestrul Liviu Mocan, a avut amabilitatea de a răspunde întrebărilor mele de sondare a amintirilor și izvoarelor operelor sale. Reporter: Îți amintești primele frământări care te-au dus în direcția sculpturii, ca mod de abordare artistică și materializare a meditațiilor tale? Liviu Mocan: Nu eu am ales arta pentru viața mea, ci arta m-a ales pe mine. Cu alte cuvinte, Dumnezeu mi-a
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348058_a_349387]
-
eu mă integrez unei lumi superioare mie, pe care încerc s-o înțeleg și să intru în armoniile ei. Reporter: Creația divină joacă un rol primordial în opera ta, cum și vorbești. Ce-ți amintești? Care au fost primele tale frământări duhovnicești, în acest sens? Liviu Mocan: Primele încercări pe care le-am făcut în domeniul sculpturii au fost portretele celor dragi. Eram foarte tânăr când am făcut portretele bunicilor mei, din partea mamei, Oltean Petru și Oltean Ana, lucrări de foarte
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348058_a_349387]
-
cu el de se uită direct, dar peste noi? - Care, măi! Unde? Până să răspundă Cezar, urmărindu-i privirea, l-a observat și ea. Fănel privea în acel moment copiii. Admirativ. Pe fața lui se perindau rapid semnele simțămintelor și frământărilor sale interioare. Nu-i recunoscuse. Când i-a văzut, era adânc preocupat de problemele personale. Își punea întrebări, căuta răspunsuri și se certa pe sine pentru toate prostiile pe care începuse să le inventarieze ca atare. A văzut grupul la
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
simplă bucurie; se numește Marius Petrescu. Este cunoscut aici în orașul Dorohoi, pentru creațiile sale, mai ales pentru fotografiile pe care le execută. Este foarte talentat în arta fotografică ! Atentă, ascultam tot ce-mi mărturisește doamna, veche cunoștință, însă cu frământarea gândului, să-i cunosc potențialul artistic. Am adăugat apăsat pe cuvinte: aș vrea să-l cunosc personal, sunt curioasă să-i văd din fotografiile sale. După ce-mi făcu cunoștință cu dânsul, acesta plecă și reveni în câteava minute cu
MARIUS PETRESCU ŞI ARTA SA FOTOGRAFICĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348086_a_349415]
-
legate de pământ și cer, reușește să pună în valoare, materia vie în mișcare. Tonurile decorative folosite la colorarea acestora sunt pline de viață și căldură, iar de pe chipul oamenilor se poate sesiza ușor, desprinderea vieții lor interioare cu toate frământările lăuntrice ale fiecărei zile. Iată cum Marius Petrescu, prin fotografia sa la propriile lucrări executate din bețe de chibrit, ne conferă expresia sa emoțională din care nu lipsește farmecul gândirii și adevărul zilelor noastre . V-am împărtășit această părere spontană
MARIUS PETRESCU ŞI ARTA SA FOTOGRAFICĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348086_a_349415]
-
vieții și a răzvrătirii. Măruntele certuri și stridențe sunt undeva departe, toate faptele de sub nivelul poeziei se topesc ca anii, ca gândurile, ca oamenii. Rămân versurile, rămân poemele, rămân întrebările și marile sau micile răspunsuri. Rămân șoaptele de dragoste și frământările pentru nedreapta orânduire a întâmplării și a existenței acestei lumi. Rămân lucrurile decantate în pagini de carte... În fața mea, acum - această ultimă carte a poetului: „Când se vor strânge vulturii”! Este o realizare editorială excelentă, care aparține prietenilor săi buni
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
fără obligații este mai ușoară pentru aceste specimene inumane, care se autodefinesc eronat ca ființe umane. Fiind primul pui născut și mai ales că era și fetiță, având în vedere că s-au născut în perioada unor acute și aprige frământări politice dintre PNL și PDL aflați atunci la guvernare, am început să le dau nume puilor inspirându-mă din scena politică, Băse și Teri la băieți după numele celor doi protagoniști ai tuturor scandalurilor politice la cel mai înalt nivel
NORICA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347497_a_348826]
-
privească în direcția lui, dar involuntar după câteva minute, iar îl căuta din priviri. Vrea acum să vadă cu cine era pe plajă, singur sau cu familia? Cristina se ungea nepăsătoare pe picioare și brațe cu bronzol. Nu știa ce frământări o preocupau pe colega sa de cameră. Se ridică să-și maseze crema și pe partea din spate a picioarelor. Atunci descoperi privirea Anei atent îndreptată spre dig. - Ce-ai văzut așa de interesant Ana de nu-ți mai iei
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
unuia dintre cei doi frați (și cum ideea proiectului încă mă fascina), a trebuit să preiau și "destinul" celuilalt frate. Deși visasem un roman (unul bipolar), până la urmă a rezultat o nuvelă; doar că îmi place să cred că "materialitatea" frământărilor umane cuprinse ar putea, cu oarece indulgență, să transceandă scriitura înspre denominația de 'roman scurt'. Mărturisesc, și cu accent esențial pentru cele ce urmează, că una dintre ideile de pornire ale proiectului - și anume evitarea acelor elemente topo- contextuale capabile
REINTERPRETĂRI DE MITURI ŞI LEGENDE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350158_a_351487]
-
continuare de învățătură (acum avea deja 14 ani), dar a rămas foarte preocupat de a afla care era adevărul nu numai în legătură cu Alina, dar și cu comportamentul altor oameni, care i se părea ciudat. Și, din păcate, răspunsul la aceste frământări a venit mai repede decât se aștepta, și fără să-l caute în mod special. Într-o seară, a vorbit cu Marcel, un băiat dintr-o clasă mai mare. Și acela l-a întrebat: ce îți place ție cel mai
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
ceață, de acel coșmar cu logodnica ce se transforma în vultur, imediat după ce-i puneam inelul pe mână... Unde să evadez? O iubită adevărată nu am. Prietenii apropiați îi număr pe degetele de la o mână. Povara suferinței lumii și a frământărilor intelectuale este imensă. Am spus, de la un moment dat, cât am putut de ferm “nu” drogurilor sau sinuciderii. Acestea constituiau capcane în care nu voiam să cad. Atunci ce să fac? E simplu. Voi bea aceeași bere, în același local
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
consecințele atât ale sfidării noastre, cât și ale iertării Lui. Suntem demni sau nu de a ni se fi făcut o promisiune a curcubeului? Nu știm sigur. De aceea, trebuie mereu să alegem. Aceasta o pot numi, fără exagerare, apogeul frământărilor mele de scriitor. Atunci când mi-am pus pentru prima oară problema în felul acesta. Nu știu dacă am reușit cu adevărat să devin mai bun - dar, cu siguranță, am ajuns mai înțelept. Există însă ceva care să intervină, chiar atunci când
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ELIBEREAZĂ-MĂ! Autor: Mihai Iunian Gîndu Publicat în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului Unu. Stăteam singur în cameră, pradă gândurilor, frământărilor, anxietăților care mă bântuiau în ultima vreme. Ce sens aș putea găsi vieții mele? Mă aflu rătăcit într-o lume barbară, promiscuă, ale cărei dimensiuni kafkiene le redescopăr în fiecare zi. Totul este absurd, fără amintiri, înecat într-un prezent
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
păcat acoperă omenirea. Nu mai e loc de regrete, violența și desfrâul sunt singurele care fac legea. Deci e atât de greu să fiu eliberat? Să fiu scutit de aceste imagini de coșmar, să mi se redea sensul existențial? “Cunosc frământările tale”, am auzit o voce adresându-mi-se cu blândețe. “Dar fii sincer și recunoaște: pentru cine vrei să te eliberez? Pentru ceilalți sau pentru tine însuți? Vrei să fii liber ca să nu mai suferi, ca să nu mai simți propria
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]