964 matches
-
poate dezechilibra, dacă se prăbușește; rău de tot. Dacă nu e nimic grav, o să se vorbească mult de treaba asta. ― Mai cheamă-l. Lambert își puse în funcțiune aparatul de comunicare. ― Kane, Kane. Doamne, Dumnezeule, răspunde-ne! ― Continuă! În timp ce, din ce în ce mai frământată, chema mereu, Dallas examina cablul. Îl apucă. Firul era moale. Prea moale. Trase spre el fără să întâmpine rezistență. ― Cablul e moale, zise întorcându-se. ― Tot nu răspunde. Nu poate sau... Crezi că s-a desprins și a plecat? Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sclav, cu mâinile pline de lumină, îngenunchez cu pioșenie, sperând să tentâlnesc, să mă scald toată noaptea, pe marginea unui vis... Cuvântul Eu sunt cuvântul, sapă-mă în piatră să-ți fiu urma neștearsă peste timp. Sunt născut din gânduri frământate, pe un scut al sentimentelor rostite. Eu sunt cuvântul, liantul de gânduri; pune-mă la temelia unui zid vremelnic, orientat spre răsărit, să-mi crească aripi, să cuceresc măcar o mică parte din Univers. Eu sunt cuvântul înțelept sau iute
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
de tine, cât ești de tembel. Privește afară, ce noapte Înstelată! Șapte A venit și primăvara cu un val de ploi care le-a udat până și sufletele și cu un noroi clisos format În jurul maghernițelor ca un aluat proaspăt frământat. Șobolani morți, cu burțile umflate de apă concurează În mirosurile pestilențiale cu maldărele de gunoaie. La singura cișmea din mijlocul ghetoului, care a fost Învelită iarna În câteva straturi de paie ca să nu Înghețe, apa curge amestecată cu particule de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
scris n-a existat niciodată ". N-a fost ușor! Doamne! Câte momente de renunțare și câtă agonie! Am acceptat zidurile singurătății, dar am fost fascinată de fiecare poem ce s-a născut din sufletul meu, prea plin, prea zbuciumat, prea frământat. Versurile nu-mi mai aparțin. Le dăruiesc lumii! Deschideți-vă sufletul și lăsați-l să cânte, să vibreze, Însoțit de taina și frumusețea cuvântului! Notam undeva: "Poezia a fost și este pentru mine "aurul sufletului." Destinul m-a purtat spre
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
blestem, deși-ai meritra din plin, ești vânăt de cât venin te a îndepărtat de semeni, de nu știi cu cine semeni, nici care-i al tău destin. Ești negru în cerul gurii, soartă spartă-n ceartă și ești un frământat al urii cultivate zi de zi. Te dai lacăt și zăvor și te crezi nemuritor; încuiat cu patru chei, nu ai vrut să știi de alții; uită-te la brazii-nalții cum se-ajută între ei. Limba-i trasă ca
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
veceu aprinsă... Dacă la mine găsește lumină, mă trezesc cu el în cămăruță, râzând complice: Ce, generale, nici tu nu poți să dormi? Somnul prost parcă e un motiv de mândrie, cred că ai observat că numai de oamenii serioși, frământați nu se lipește somnul. Pândind-o pe Zina, care citește sau se face, am început iar să concep o scenă de teatru bulevardier: Anton, în izmenuțele flaușate, intră și o găsește pe intrusă, Da’ ce faci aici, domnișoară? (A. chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în ajun și sfârșise în dimineața sticloasă a zilei următoare. Cu cine zici c-ai băut, dragă? se interesează și mama. Păi, cu vecina de la scara cealaltă, despre care cu ocazia asta am aflat că-i murise soțul, domnul Harabagiu (frământat, unchiul aprinde o țigară), cu care chiar mă mai întâlneam, mă-ntreba totdeauna de tine, Liana - tu ți-l mai amintești? Pe cine, dragă? Harabagiu... Uite că mi-a scăpat, eu nu știu, dragă, ce să mă fac, mă lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
real și fantastic În jurul unei Întâmplări paranormale. Se fac pregătirile de parastas pentru mătușa Anica. Nepoata defunctei Își aduce aminte că mătușei Îi plăcea plăcinta cu mere. Aluat pentru aceasta avea doar ,,un boț”, din care, luată din frigider și frământată, această imfimă cantitate sporește atât de mult Încât Întreaga suflare prezentă la parastas reușește să mănânce mulțumitor...Această Întâmplare pare a fi o fugă a naratoarei Între minunile făcute de Iisus. Din cele narate am putea concluziona că moartea este
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
schimbat timp de mai mulți ani nici măcar o vorbă au devenit dintr-odată amabili, dornici să afle detalii și să dea o mână de ajutor. Au și făcut-o, cu generozitate și abnegație. Desigur, i-am reîntâlnit în acele zile frământate și pe amicii care, imediat după sosirea noastră, se întrebaseră: „Chiar așa?“. Decembrie ’89 le-a furnizat amara revelație, așa încât s-au simțit datori să exclame pe un ton concesiv: „Da, într-adevăr, este așa cum ați povestit!“. „Să nu uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să-și întoarcă botul pentru a-l vedea pe băiat. Nu a reușit prea mult. Lungimea lanțului liber nu i-a permis. În schimb a nechezat încet, ca într-un scâncet și tot trupul transpirat și plin de muște sa frământat puternic. Înțelegând situația, Tudorel a uitat de toată frica ce-l cuprinsese și s-a repezit cu toată forța la cele două crengi. A tras de ele să lărgească spațiul și să poată trage lanțul blocat a acolo. Nu a
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cerul. Numai luna rămăsese nemistuită și mergea cu noi călăuză pe nesfârșitul pustiu de apă. ― Mi-i frig aici, șopti Mihaela. Ne-am retras în spatele vasului unde curentul era mai potolit și noi mai la-adăpost. De aici auzeam clipocitul apei frământate de elice. ― A, acum înțeleg, nesuferitule, de ce arătai atât de bine dispus, zise ea. Te-am urât prea mult ca să nu câștigi la joc. ― Am vrut să-ți fac o surpriză plăcută. Cred că n-a ieșit tocmai rău, ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ceruse de nevastă. Nu era o simplă bănuială, nici vorbă! Bănuiala implică ezitare, nesiguranță, îndoială. Eu aveam o certitudine așa de netăgăduită ca însuși faptul că trăiam. Era acea siguranță revelatorie cu care vine minții noastre dezlegarea unei probleme îndelung frământate. Am oprit un taxi care tocmai trecea prin dreptul meu. ― La spitalul Filantropia! Circulația după miezul nopții era redusă, automobilul gonea spintecând aerul ca o săgeată. Deși voiam să ajung cât mai repede, ca să am o clipă mai devreme confirmarea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ar fi putut întîmpla mai rău. Totuși mă duc s-o văd. ― Nu te duce... Renunță, te rog. ― De ce? Doar pentru asta am venit... ― Ascultă ce-ți spun... Nu e bine! ― Dar lămurește-mă, de ce? De ce? Alexa ezită câteva clipe frământate, apoi rosti cu o voce gravă, care venea parcă dintr-o prăpastie: ― E o ușuratică. Nu trebuie s-o vezi. Acest cuvânt din gura Alexei a prăbușit un munte pe mine. Strivit de greutate mai mult decât de durere, m-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de viață. Îl propagau alții, iar el îl accepta. Și acum venise sorocul să încerce o verificare, căci era el însuși în joc. Trebuia, pentru liniștea lui sufletească, să se încredințeze dacă într-adevăr toate femeile sânt cârnățărese. Și tânărul frământat ide adevăr începe o furibundă luptă de cuceriri. Una după alta femeile îi cedează, învinse de puterea supranaturală a acestui deznădăjduit. Și tocmai când e pe cale să aibă confirmarea, intervine ceva neașteptat care-i răstoarnă, din temelie, credința. Soția unui
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
transcriu cuvin tele lui: „«Care este culoarea vântului?» a întrebat-o un copil pe mama sa. Răspunsul se află în tablourile Ioanei. Ingeniozitatea și spiritul inventiv se împletesc cu magia culorilor. Semne misterioase se înfășoară și se desfășoară pe fundaluri frământate care poartă amprenta prețioasă a unor timpuri revolute. Exuberanța și prospețimea ei ne deschid o poartă spre o lume fer mecată.“ Am închis calculatorul zâmbind. Am început să răsfoiesc albumul pe care mi-l dăruise Ioana în toamnă, la plecare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
II se ridică și îi ieși în întâmpinare. Surâzând jenant de prefăcut. Cu un aer obedient care isca ridicolul. - Cu ce vă putem fi de folos ? îl întrebă. - Am nevoie de un avocat din oficiu, îi răspunse locotenentul major grav, frământat, părând a nu se afla în apele sale. - Se rezolvă imediat, percută directorul. Savule, se întoarse spre secretar, taie delegația ! - Nu avem asupra noastră adresa de solicitare a ei, consideră necesar ofițerul să menționeze. - Dă-o-ncolo de adresă ! schiță
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
În cavernele cerurilor nu există lanțuri pentru spiritul nostru. El este liber să aleagă și să dorească. Raționamentul dumitale e nu numai blasfemator, ci și defectuos. Uită-te În jur, chiar și În cârciuma asta fără aer: mâini și picioare frământate, patimi sufletești, emoții așijderea, oare nu Înseși acțiunile voastre imprevizibile sunt cea mai bună dovadă a ceea ce susțin eu? Nu ordinea suprauraniană și dinainte rânduită e cea care Îi călăuzește pe oameni. Forța astrelor imprimă doar o slabă Înclinație: ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fost destul de Înalt, ar fi fost un om mort. În plus, din amonte, venea peste el un șuvoi de șoapte care treceau prin mai multe limbi europene de mică sau mare circulație, pentru a se opri apoi În lutul bine frământat al unor gemete Întunecate precum ceramica de Cucuteni. 19. Eleonora dansa de una singură pe ritmul unei muzici pe care doar ea o auzea În casca unui walkman care până atunci Îi atârnase de gât ca un colier. Misiunea fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
totuși ceva îmi amintesc. Îmi amintesc că o dată la fiecare șapte zile, Bunica dădea un mare spectacol din facerea pâinii. În restul zilelor nu se amesteca în nici o muncă a femeilor, cu atât mai puțin nu-și murdărea mâinile cu frământatul aluatului. Dar în a șaptea zi, lua făină, apă și miere, le amesteca, le dădea formă și rupea un colț din turta cu trei colțuri pe care o ducea ofrandă Reginei Cerului, șoptea ea aluatului, înainte de a-l încredința focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spartă, mobilă răsturnată, nechezaturi și bufnituri. Dezechilibrat, am căzut sfârșit Între picioarele lor. Mă durea Întreg corpul. Eram strivit. Aveam sentimentul că mă descompun câte puțin, că mă părăsește fiecare părticică a corpului. Fiecare atom. Deveneam o masă vâscoasă care, frământată, lovită, se disipa treptat. Nu-mi mai aparțineam. Eram al lor. Pulverizat. Anulat. Inexistent... M-am trezit foarte târziu, spre după-amiază, la marginea patului, Înfășurat in cearșaful de sub mine. Mă durea din nou capul, iar limba parcă o ținusem muiată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
protecție cu vizieră a pilotului se profila pe fundalul prelatei foșnitoare. Ultimele vile creșteau deasupra mea În vreme ce terminam de urcat treptele către platforma de observație. M-am așezat pe zidul crenelat să-mi trag sufletul, inspirînd adînc aerul răcoros. Relieful frămîntat al Estrellei de Mar se Întindea la picioarele mele. La șaisprezece kilometri către est, turnurile hotelurilor din Fuengirola i se Înfățișau soarelui care cobora, așteptînd să Înceapă proiectarea spectacolului vesperal de sunet și lumină pe ecranele gigantice reprezentate de fațadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
decât unul și același om dus de mai multe ori la moarte. (Meditativ, pentru sine.) Nu, domnule, oricât m-am străduit, n-am reușit să găsesc în ei nici o trăsătură particulară... ARTUR (Se face mic, mic.): Îmi pare rău... GARDIANUL (Frământat, violent.): De ce nu știți, domnule, să vindecați rănile? ARTUR (Iritat.): Hai, nu mă mai lua așa tare. GARDIANUL (Recade în reverie.): Păi, eu vă iau tare? Păi, numai pentru adunatul hârtiilor aveam zece oameni. Păi, când veneau vopsitorii și tapițerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
acum! Repede, domnule... CASIERUL: Îmi pare atât de rău... Nu e bine să întârzii... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Repede... dați-mi repede... un bilet până la stația următoare... Trebuie să mi-l dați! CASIERUL: Imediat... (Nu mișcă un deget.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frământat.): Vreau biletul! Chiar acum! Te rog să-mi dai biletul! (Se caută prin buzunare.) Cât costă un bilet? Am dreptul să cumpăr un bilet... CASIERUL (Enervat.): Biletul! Biletul! Una, două... biletul! (Încet, trist, învins, oarecum fără adresă.) Pe aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mă gândesc la nori? Eu tot timpul mă gândesc la nori... (Pentru sine.) E atât de bine să te gândești la nori... (Brusc.) Voi nu vă gândiți la nori? HAMALUL: Ho, ho... Noi! La nori! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pentru sine, frământat.): Păcat că s-au dus... Mă simțeam atât de bine... N-am crezut, nu... c-or să se ducă... De ce s-au dus? HAMALUL: S-au dus... (Oftând, oarecum plictisit de efortul de a ascunde un adevăr.) De ce să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o veți pune până la urmă. Am avut tot timpul presimțirea ei. M-am gândit la ea... și la ce ar trebui să vă răspund... Da, da, am știut că îmi veți pune această întrebare... (Pauză; ȘEFUL GĂRII Își reia plimbarea, frământat; din când în când se oprește, încearcă să-l privească în ochi pe călător; o scenă chinuită.) ȘEFUL GĂRII: Am știut... am știut... Vedeți... eu... noi... n-am reușit niciodată... poate... să facem ceea ce ați făcut dumneavoastră... Aș putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]