1,984 matches
-
și am aprins-o cu bricheta. Mi s-a părut tare ciudat gustul ei după atâta abstinență. Am amețit și mi-au amorțit vârfurile degetelor de la ambele mâini. Am intrat apoi în patiserie și am cumpărat patru tarte. Aveau nume franțuzești lungi și complicate, pe care le-am și uitat în clipa în care vânzătoarea le-a băgat în cutie. Învățasem eu ceva franceză în facultate, dar am uitat tot. Vânzătoarea arăta excelent, dar nu se pricepea la împachetat. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
307 Elsinore Lane nici nu era cea mai grandioasă din comunitate - reflecta doar bunăstarea medie a vecinătății. Era, conform unei prezentări din Elle Décor, „de un minimalism eclectic global, cu accent pe renașterea spaniolă“, însă cu „elemente specifice unui castel franțuzesc și o tentă de modernism Palm Springs a anilor ‛60“ (imaginați-vă una ca asta dacă puteți; nu era un concept decorativ pe înțelesul oricui). Interiorul aborda tonurile liniștitoare ale unui castel de nisip și ale porumbului, liliacului și făinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
brunch, combinând micul dejun cu prânzul, era singura masă din săptămână când nu existau restricții dietetice: chifle cu susan și cu brânză, omletă cu costiță și cârnăciori, gogoși Krispy Kreme și pâine înmuiată în lapte și ou, prăjită în stil franțuzesc, pentru Robby (care iarăși s-a plâns de zgomotele zgârieturilor de peste noapte), cacao și clătite pentru Sarah (care părea resemnată și ostenită, grație probabil noului cocteil de medicamente prescris luna trecută și care-și făceau în sfârșit efectul), însă din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cotar nu putea să aibă mai mult de 9-11 ani. În Franța n-a voit să se știe că este evreu, cu acest înțeles a părăsit numele de Rosenfeld și a păstrat adaosul „Cotarul“, pe care l-a transformat în franțuzescul „Cotar“. [caragiali fluierat la teatrul național] Acum câteva cuvinte despre teatru. Iancu Caragiale își făcuse o bună reputațiune cu cele două piese: Noaptea furtunoasă și Scrisoarea pierdută. Era, cum se zice, un autor la modă. El venea în epoca când
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
la începutul lui noiembrie în casa d-nei Zoe Slătineanu, o bogătașă din înalta societate. Nu voi face descrierea amănunțită a serbării, căci ar fi prea lung, însă o voi rezuma. Serbarea a avut două părți: teatrul și balul. Totul e franțuzesc, nimic românesc, nici un cântec, nici un monolog, nici o poezie, nici un danț, nici un fel de mâncare. Artiști amatori din societatea cea „bună“ joacă. După bucăți cântate, declamate și spuse de tineri din „înalta“, vine o comedie: Le Voyageur, jucată în franceză, bineînțeles
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
nave de transport comercial. Cum se obține aceasta? Prin import și export de mărfuri pe nave naționale și printr-un comerț activ. Foarte adevărată este propoziția domnului profesor: provinciile vestice ale Rusiei nu vor mai primi mărfurile germane, englezești și franțuzești prin Marea Baltică, nici din Danzing și Leipzig prin cărăușie și mari ocoliri, însă el nu a explicat propoziția; el ar avea trebuință să adauge că ele se vor aduce curând pe propriile vase prin ușurința Mării Negre, încurajând bunăstarea pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sursă de inspirație și de concepție modelul unor autori antici, în special Cicero, cel care elaborase operele Lelius sau despre amiciție, Brutus ne spune despre oratorii cetății. Împărțirea pe ,,cărți”a volumului Emile s-a realizat după modelul latinesc sau franțuzesc al scrierilor. Ideea principală din prefața acestei cărți este axată pe dezvoltarea unui memoriu adresat unei mame în legătură cu educația copilului, în schimb autorul se va îndepărta de această idee propunând dezvoltări care nu-i mai fac unitate volumului. Rousseau sugerează
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
am ales să scriu despre Corsarul, și nu despre Columna, pentru că Errol Flynn mă inspira mai mult decît Ilarion Ciobanu. Cu toate astea, trebuie să fi detectat ceva în aerul hollywoodian (și, într-o mai mică măsură, în aerul filmelor franțuzești), ceva mai greu, mai subtil, mai molipsitor decît oriunde în altă parte. Cum altfel să explic faptul că am amintiri atît de puternice despre filme ca Lumină de gaz, Rancho Notorious, Casablanca sau Jezebel, deși la vremea aceea am resimțit
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a mai avut destulă bărbăție să-l încerce de la Errol Flynn încoace. E reconfortant să ți se amintească (mai ales dacă ești încă sub efectul lui ștefan cel Mare) că, în 1966, Romînia putea să se asocieze la depravarea asta franțuzească. Nu numai că s-a asociat (ca țară coproducătoare), dar a mai și punctat (mai ales prin căpitanul echipei sale, Florin Piersic), atît la proba de actorie (împotriva lui Marais și a lui Sidney Chaplin), cît și decisiv la proba
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-mi amintesc numele ei mic, am iubit-o mult pe profesoara asta. Era o doamnă desăvârșită. Subțire, îmbrăcată elegant. În epoca aia vedeai numai pantofi muncitorești și taioare croite pe model nord-coreean, dar ea părea că ieșise dintr-o revistă franțuzească. Scuze, am divagat. Omul din fotoliu îmi spune să nu omit nici un detaliu. OK. Doamna Văidea nu se prezintă, apoi spune scoateți o foaie de hârtie și scrieți o compunere scurtă despre Eminescu. Mă luptam să rămân treaz. În urechi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
valoare de 1/3 dintr-o para), lețcae (cea mai mică monedă). Raportul dintre galbeni și lei, în această perioadă era: în 1803, 1 galben = 8 lei și 30 parale; în 1812, un galben = 12 lei; în 1829, 1 galben franțuzesc = 31 lei și 10 parale. Progresele economice trebuie puse în legătură cu existența drumurilor și a „poștelor”. Pe drumul Iași-Huși erau pichete de pază. La fiecare pichet se afla un grup de slujitori călări, care însoțeau convoaiele. „Poștele” erau arendate de obicei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
I-l datorez în special lui Nestor, un pumi cu ochii cât strachina, doctorului Argus cu care mai stau la un pahar de cognac, dealului din apropiere pe care pe vreme bună îl escaladez însoțit de Estera, fetiță mea, autoturismului franțuzesc (dar de la copii) care mă poartă într-o jumătate de ora în Parcul Ghica de la Sinaia sau norocului de-a primi vizită vreunui prieten. Cum n-am dormit în viață mea nici măcar un sfert de ora în acesta parte a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din Kiriat Ono (dna Gore este pictor) am descoperit câteva relicve autentice ale suprarealismului românesc: obiecte, cărți, scrisori și tablouri din perioada de efervescență a avangardei române. Pe un perete am văzut atârnată o caligramă semnată : Gherasim Luca 1928. Originalul franțuzesc este caligrafiat cu penița (aranjat vertical) pe o hârtie de textură aspră, cu tente gălbui datorate timpului. După spusele d-nei Gore acest document nu a fost expus, deci este necunoscut cercetătorilor operei lui Gherasim Luca. Textul este însoțit de 2
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Europa de la un capăt la altul, apoi, după Primul Război Mondial, s-a vorbit de Statele Unite ale Europei, iar după Al Doilea Război Mondial, în condițiile divizării politice și ale existenței Cortinei de Fier, se pun bazele Uniunii Europene, idee franțuzească, și nu-i întâmplător, pentru că sunt de părerea, împărtășită și altora, că actuala U.E. este ieșită din frică, din frica Franței față de Germania (în 70 de ani ă 1870-1940 Franța a fost invadată de trei ori de trupele germane), apoi
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dăruit un fragment din crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul. Mănăstirea, așa cum arată ea acum, a fost reconstruită în secolele XVII-XVIII. Ea are fresce bizantine în maniera pictorului călugăr Kallinicas. Mănăstirea are și o "capelă regală" cu fresce purtând inscripții franțuzești din anul 1421. Portretele par a fi ale unor descendenți din dinastia Lusignan: regele Ianus și soția sa, Charlotte de Bourbon. În biserica "Sfinții Apostoli" se găsesc, în stare nu prea bună, fresce din anii 1160-1180. De remarcat că aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
mai întâi? Lungită pe pat, începe totuși cu ce e mai ușor, trierea hârtiilor. Pagini izolate dintr-un jurnal ținut fără asiduitate, reflecții de lectură, bruioane de scrisori niciodată trimise, vise notate imediat după trezire și greu de decriptat, expresii franțuzești de reținut, fraze culese pe stradă, în autobuz sau metrou, la piață, în supermarket. Aveți, vă rog, răbdare câteva minute, e un accident pe linie... în urma unei sinucideri, vă rog să ne scuzați. Dar îmi curățați peștele, domnule! Da, doamnă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
masă. Paul, supraîncărcat de muncă, nu venea. Somat în câteva rânduri să divorțeze, refuzase, și, dacă se resemnaseră să-i tolereze indisciplina, stăteau cu ochii pe el. După-amiaza devreme, mergeau la cinema să vadă filme italienești, cu Alida Vali, sau franțuzești, cu Viviane Romance. Câteodată, Silvia o ducea la cumnata ei, Alice, măritată cu un neamț căruia toată lumea, chiar și soția lui îi spunea Onkel Joseph. Numele de familie al lui Onkel Joseph, cizmar de felul lui, era Hütler, dar de când
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vreau să-mi păstrez libertatea interioară." Se priviră ca peste o graniță. Gabriela luă volumul uitat pe genunchi, gata să se ridice. Citești ceva interesant? Fata schiță un gest vag: Tocmai a apărut în românește." "Încearcă să citești și cărți franțuzești, asta ți-ar îmbunătăți cunoașterea limbii. Pot să văd?" Fata îi dădu volumul. Doamna Dunin silabisi: "Cernâșevski... Ce-i de făcut?" Iarăși romanul ăsta cu un succes răsunător! Un adevărat vacarm, un vacarm oribil, ca o vijelie de ninsoare și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
putut sau tot ce-i rămăsese. De ce? Pentru că, neputând să mai trăiască la Paris, înțelegea să facă să trăiască în ea Parisul. În acest sens, continuă să se așeze în berjera Louis XV, să citească și să recitească aceleași romane franțuzești, să poarte pantofi de dinainte de război, dar cumpărați pe malul Senei, și să coasă cu un ac de cusut fabricat în Franța. Și cu cât Parisul real se îndepărtează mai mult în spațiu și timp, cu atât Parisul lăuntric, cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la ADAS și inspector pe la secția financiară, eram servus, dar nu aveam relații prea deosebite cu el, care umbla foarte mult pe teren, aveam preocupări diferite. Am răspuns invitației doamnei, care ne-a servit cu câte un pahar de coniac franțuzesc, câte un nes cafe și am discutat despre diverse probleme, banale în fond ca filme, actori, cărți și altele. Intre timp însă, soțul ei, a mers cu soția mea în altă cameră, să-i arate un tablou valoros de ceva
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
aspectul limbajului. Neizbutită este piesa, de sursă istorică, Radul Calomfirescu (1854). Romanul Radu Buzescu (1858) brodează pe canavaua unei intrigi amoroase, cu personaje exaltate și fantomatice, o suită de peripeții pe cât de senzaționale, pe atât de neverosimile, în maniera foiletoanelor franțuzești. SCRIERI: Două sute de galbeni sau Păhărnicia de trei zile, București, 1848; Badea Deftereu sau Voi să fiu actor la Iași, București, 1849; Logofătu satului, București, 1852; O toaletă neisprăvită sau Obrăznicia slugilor, București, 1852; Radul Calomfirescu, Iași, 1854; Zmărăndița sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286913_a_288242]
-
orașul lui Montaigne, Montesquieu, François Mauriac și al lui Goya (care, aflu cu această ocazie, a murit la Bordeaux, într-o casă din apropiere, în 1828), pentru ca să nu te mai mire existența unui asemenea Turn Babel cultural într-o provincie franțuzească. Cu ocazia centenarului librăriei, în 1996, în cadrul colecției Mollat a apărut o carte de impresii și evocări semnate de un grup de vizitatori ai săi, nu mai puțin faimoși: Jean d'Ormesson, Philippe Sollers (originar din Bordeaux), Jean-Marie Planes, Michel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Uite-l și pe Laszlo, zâmbind timid - a auzit rostindu-i-se numele și se apropie să ciocnim paharele. Seara aceasta pare foarte prielnică aruncării de punți peste frontiere. VASILE GÂRNEȚ: Masa oferită de primărie este excelentă. Rafinament și stil franțuzesc. Ar merita o descriere amănunțită, dacă m-aș pricepe la așa ceva. Impresionează cele câteva coșuri cu fructe exotice răsturnate artistic, ca într-o pictură, pe o masă enormă, cu lemnul negru. Toată lumea e mulțumită. După „deșertul” organizatoric din frumosul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fereastra autobuzului Pont de Pierre și Pont Saint Jean, mărețe, și în scurt timp ieșim din Bordeaux. E duminică, pe ambele părți ale excelentei șosele - mai trebuie spus? - admir curțile înecate în verdeață, gazonul englezesc (ar trebui să-i spun „franțuzesc”), vilele cochete, ingenios construite, dar în ogrăzi - nici țipenie de om. Francezii își savurează în pat ceasurile dimineții de duminică și vor redeveni activi pe la vreo 11-12 ziua. Duminica aceasta este, pentru mulți, dominată de importante evenimente sportive: întâi tenis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Verner și Miroslav Hule, prilej să ne cunoaștem mai bine. Verner e din Praga și are maniere de orășean umblat, Hule e din Moravia de sud, dintr-o localitate aflată la granița cu Austria. E pescar și iubitor al vinurilor franțuzești, care nu se prea găsesc în zona lui. Lunecăm repede spre subiecte de acasă. Cei doi ne întreabă de ce s-a întors Moldova la neocomunism. Ce s-a întâmplat? Nu puteau înțelege, erau stupefiați. Recunosc că am găsit cu greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]