KorAP: Find »[drukola/base=franțuzesc & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...79 >

1,973 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

totdeauna, În 1922. Smirna supraviețuiește astăzi În câteva cântece rebetika și Într-o strofă din Țara pustie: Domnul Eugenides, neguțătorul din Smirna Nebărbierit, cu buzunarul plin de stafide Preț, cheltuieli și fraht: documente la vedere, M-a poftit Într-o franțuzească demotică Să iau o gustare cu ei la hotelul din strada Cannon Urmată de un week-end la Metropole... Tot ce trebuie să știți despre Smirna e cuprins acolo. Neguțătorul e bogat, precum era și Smirna. Invitația lui era seducătoare, precum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cei doi bărbați negri care stăteau În poziție de drepți În fața ușii de la intrare? Le observă costumele impecabile, unul de culoare albastru deschis, ca porțiunile cu apă ale globului pământesc, celălalt Într-o nuanță palidă de lavandă, ca pastilele parfumate franțuzești? În mod sigur trebuie să le fi observat ținuta milităroasă, luciul puternic al pantofilor, cravatele țipătoare. Probabil că simțise contrastul dintre aerul Încrezător al tinerilor și cel al cartierului călcat În picioare, dar, indiferent ce a simțit ea În acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
străzi mai mari, Burns, Iroquois, Seminole și Adams (chiar și În Indian Village Omul Alb luase jumătate din nume), erau mărginite de case somptuoase, construite În stiluri eclectice. Stil georgian din cărămidă roșie alături de Tudor englezesc, care dădea În stil franțuzesc de Provence. Casele din Indian Village aveau curți mari, alei impozante, cupole ruginite În mod pitoresc, statui de negri servili (ale căror zile erau numărate) și alarme antiefracție (a căror popularitate de-abia Începea să crească). Bunicul meu rămase totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de la bărbați, de care nu se mai pot descotorosi, oricât de tare s-ar parfuma. Nu e ușor să rămâi curat pe străzi și la ora asta fiecare dintre aceste tinere deja miroase În locurile care contează ca o brânză franțuzească moale, foarte matură... Sunt amorțite și În privința gândurilor la copiii lăsați acasă, bebeluși de șase luni cu răceli crunte, care dorm În pătuțuri uzate, molfăind suzete și respirând cu greu... imune la gustul persistent de spermă din gură, combinat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
copleșitor de medievală, o fortăreață de piatră cenușie, respingătoare, cu excepția unei singure extravaganțe - o concesie făcută prințesei -, constând Într-un unic turn ascuțit, din care flutura un steag de culoarea lavandei. Înăuntru erau tapiserii pe pereți, o armură cu inscripție franțuzească deasupra vizorului și, Într-un costum mulat, negru, mama zveltă a Clementinei. Făcea exerciții cu picioarele. ― Ea e Callie, spuse Clementine. A venit să ne jucăm. Am zâmbit larg. Am făcut o tentativă de reverență. (La urma urmei, asta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
tata ieșim În seara asta cu soții Peters. Beulah o să-ți lase ceva În frigider. V-am pupat! În tot acest timp Beulah clătea niște pahare. Își aplica propria strategie. Trata Grosse Pointe cu tăcere. Obiectul răsuci suportul rotativ. Gemuri franțuzești, marmelade englezești, o cutie de unt murdară, sticle de ketchup și sosuri trecură toate prin fața ei Înainte de ceea ce căuta Obiectul: un borcan mare de Rolaid. Scoase trei tablete. ― Ce sunt arsurile astea de fapt? ― N-ai avut niciodată arsuri? Întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Între ei Într-o mască bălțată, cu aspect granular. Numai vârful nasului Îi rămase roz. Cărarea din păr Îi era roșie de la arsură. Pe farfurii cu marginea ondulată veneau spre noi sandvișuri, parcă plutind. Dacă ne simțeam sofisticate, comandam sos franțuzesc. Beam milkshake-uri, mâncam Înghețate și cartofi prăjiți. Pentru toate, Obiectul semna cu numele tatălui ei. Vorbea despre Petoskey, unde familia ei avea o casă de vacanță. ― Ne ducem acolo În august. Poate vii și tu. ― Noi ne ducem În Turcia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

fost cumpărate din economiile sale, iar restul primite cadou de la părinți. Într-un colț al camerei e un fotoliu vechi, luat de Ben cu douăzeci de lire de la magazinul de vechituri din josul străzii; în fața fotoliului se găsește o masă franțuzească din lemn de cireș, luată și ea de la vechituri, un chilipir la 50 de lire. Niște cărți stau îngrămădite în teanc pe masă. Autobiografii, biografii, cărți de gătit - pentru că lui Ben îi place tare mult să gătească - ficțiune, non-ficțiune. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Ar fi bine să nu vadă și alții ce faceți. ― Serios? spune Ben. Mai spune-mi ceva ce nu știu. Geraldine își face loc între noi. ― Ia lăsați-mă și pe mine, spune ea, și mâinile cu unghii cu manichiură franțuzească se apropie de mouse-ul de pe masă. ― Ia să vedem ce e asta, spune ea, făcând click pe UȘA UNU. Ce-o fi după Ușa Unu, mă întreb? Nici unul dintre noi n-a trebuit să se întrebe prea mult: poza a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
bosumflate, făcute să arate încă și mai pline cu ajutorul creionului de buze, rujului și luciului de buze - toate ale Geraldinei. În cele din urmă, se uită și la părul Jemimei, pe care tot Geraldine l-a strâns într-un coc franțuzesc, din care a lăsat să cadă niște bucle fine. ― Arăți superb, îmi șoptește Geraldine. Se întinde și-mi șterge o pată mică de ruj de pe obraz: sinceră să fiu, nici n-ar fi observat-o altcineva în afară de Geraldine. ― Jemima! Inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
atât de mare, că aproape trebuie să fie atentă când trece pe sub tocuri de uși. Poartă o bucată mică de pânză neagră pe post de rochie și sandale cu barete extrem de înalte. Sophie și-a prins părul într-un coc franțuzesc, cam ca al meu și s-a strecurat într-o rochie de cocktail neagră și scânteietoare, care sclipește și strălucește la fiecare mișcare. Arată că niște amărâte de parodii ale lor însele, iar eu nu pot, pur și simplu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
mergem acasă, și ce mai casă! Brad locuiește într-o casă superbă cu vedere la plajă. E o casă modernă, arată ca o cutie: înăuntru, camere imense, podele albe de lemn care se întind cât vezi cu ochii, iar ferestrele franțuzești se deschid spre o platformă mare de lemn. ― Am cumpărat-o pentru că spațiul îmi amintește de un atelier, spune Brad. Eu stau pur și simplu în centrul acestei camere care este de vreo zece ori mai mare decât tot apartamentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
nu știu. Spune-i pur și simplu că te doare capul, propuse Richard, râzând și el de ce spusese. ― Bine, las-o baltă, zise Ben. Mă descurc eu. Diana a transformat scurta întâlnire de afaceri într-o cină la un bistro franțuzesc din Chelsea: era un restaurant întunecat, cu o atmosferă relaxantă, perfect pentru întâlniri romantice la lumina lumânărilor. ― E locul meu preferat, i-a spus ea lui Ben, care a încercat să ignore faptul căfață de cum arăta ea de obicei la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Monica? Brad râde. ― Pari să-i dai atâta importanță că mă simt vinovat. ― N-am vrut. Scuze. ― Hei, stai liniștită. O să fie bine. În seara asta vreau să mă agit în jurul tău, și cred c-o să-ți placă restaurantul, e franțuzesc, așa că ar trebui să-ți amintească de casă. ― Dragă, eu sunt englezoaică. ― Știu asta, râde el, dar Franța, Anglia, Italia - sunt toate în Europa. ― Știu asta, râd și eu, și ne spunem la revedere. Nu trebuie să le ținem companie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
râzând, pentru că-și imaginase o încăpere micuță și tihnită, cam ca o librărie, total opusă de camera albă enormă în care se găsesc acum el și Simon. Simon se strecoară de-a lungul podelelor din lespezi de piatră, până la ferestrele franțuzești din capăt. ― Ia uită-te aici, Ben, îi spune el. Privește afară, la piscina în formă de inimă, amplasată pe o parte a dealului și desăvârșită cu pietre, statuete și fântâni. ― Cred că mi-am greșit meseria, spune Ben, mergând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

vopsită-n verde de unde-și cumpărau vinul - un vin bun și ieftin. În rest nu se vedeau decât zidurile tencuite și ferestrele vecinilor. Vecini care, În nopțile În care cineva zăcea beat În stradă, gemând și mormăind, pradă acelei ivresse franțuzești despre care propaganda Încerca să te convingă că nu există, deschideau ferestrele și Începeau să murmure: Unde-i sergentul? Când n-ai nevoie de el e mereu pe aici, javra. Doarme cu vreo administratoare. Ia chemați polițistul. Și o țineau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
casă erau Împrăștiate pe câmp. Erau mulți oameni care se adunaseră să vadă casa arzând. După aceea se Întunecă de tot și intrarăm În Avignon. Oamenii se tot urcau și coborau. Francezii care se Întorceau la Paris Își cumpărau cotidianele franțuzești. Pe peron erau niște soldați negri. Purtau uniforme maronii, erau Înalți, și fețele le luceau În lumina felinarelor. Erau foarte negri la față și prea Înalți ca să te poți uita-n ochii lor. Trenul plecă din Avignon, dar negrii rămaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

olandez pe a cărui soție o chema Bibi. Atunci tatăl tău a Întrebat-o pe doamna olandeză dacă Bibi e un nume neobișnuit la ea În țară. Iar ea i-a răspuns: „O, Doamne, nu. Bibi poate fi și nume franțuzesc, nemțesc, italian chiar, asta Înseamnă că se găsește peste tot“. Atunci tatăl tău a bătut din palme și i-a zis că avem o expresie care Înseamnă exact acest lucru: bibi jie shi - care se găsește peste tot. Dacă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
uite la cei doi tineri și să simtă cât de diferită era situația În care se afla el. Aproape că i se părea că fac paradă de intimitatea lor sexuală. Între timp, Marlena nu gusta deloc sesiunile prelungite de săruturi franțuzești. Puțină giugiuleală era În regulă, dar asta era deja exhibiționism. Cine Își dorea să-i privească cum Își spală practic gingiile unul altuia cu limba? Mișcarea de du-te-vino a limbilor lor semăna mai degrabă cu o pantomimă de act sexual

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
manuale, table de scris și medicamente, precum și provizii cu mâncărurile preferate. Mai erau și rochii albe cu tivurile croșetate pentru miresele lui virgine și haine de ultima modă pentru el, toate Într-o nuanță crem ivorie: cămăși lucrate după moda franțuzească, sacouri și redingote, cravate și o pălărie Panama. Cizmele din piele de ied erau mereu negre, lăcuite. Bastonul era din abanos și aur, cu mânerul incrustat În fildeș. Într-o zi, pe când era la picnic cu câteva dintre soțiile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924

n-ar simți nici cea mai mică nedumerire printre streini, cu mâinile fără mâneci în mânuși lungi, cu fața pudrată prea mult. A fost întrebată ceva de profesor și a răspuns cu un glas melodios, cu un timbru ușor, tremurător, franțuzesc. Răspunsul, cu toate că încetișor, era dat fără ezitare, întreg, explicit. Însă cu tot glasul franțuzesc și sigur, picioarele dezvelite și fardul mi se păruseră exagerate. Și în altă sală, în aceeași zi, impresie diferită. Pe neașteptate o zării la spatele meu

O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
în mânuși lungi, cu fața pudrată prea mult. A fost întrebată ceva de profesor și a răspuns cu un glas melodios, cu un timbru ușor, tremurător, franțuzesc. Răspunsul, cu toate că încetișor, era dat fără ezitare, întreg, explicit. Însă cu tot glasul franțuzesc și sigur, picioarele dezvelite și fardul mi se păruseră exagerate. Și în altă sală, în aceeași zi, impresie diferită. Pe neașteptate o zării la spatele meu. Într-o bluză albă, capul ei mi se păru mic, cu părul, din cauza căldurii

O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
pe socoteala lor. Nu o dată punea în mișcare scene hazlii. Am avut nedelicateța, în fața complectei ei îngăduințe, să râd din ce în ce mai tare. " Ce curios lucru: toți ai tăi au ceva strâmb în ei. Poartă haine demodate și sclipitoare, amestecă româneasca cu franțuzeasca într-un mod caraghios. Tu singură din toți ești precisă, ai simțul proporțiunilor, n-ai fost influențată de casă, de oameni și de păsări!" Irina surâse măgulită și primi vorbele mele ca pe un compliment. Timpul trecea, scenele se repetau

O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
profesorală, și avea gustul să mănânce după mine? Sau tout simplement îi plăcea dulcețul? Mă uitai la el să văd dacă nu este un ironic, dar părea de bună-credință. Într-un picior, cu o țigară spânzurată de buză, cu vorbe franțuzești intercalate displăcut, Coco făcuse caricatura grotească a întregii mele sensibilități. Îmi căzu capul pe umăr. Fără să-și explice bine motivul, Coco pricepu că mă jignise. Vru s-o dreagă și făcu o reflexie profundă pentru capul lui mic și

O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
o scufiță amuzantă, e o apariție fermecătoare. Ce plăcere să o privești pătrunzând încet, scufundîndu-se, făcând roate, pe o parte, pe spate, pe pântec, îndepărtîndu-se sau jucîndu-se în preajmă, multă vreme, neobosită, părcă desen desprins dintr-o revistă de mode franțuzească. Apoi, când iese, se trântește lângă noi, udă, cu câteva fire de nisip lipite de carne, care măresc aspectul ei senzual, cu soarele strălucind pe fiecare picătură, cu sânii care se ridică tineri, cu tricoul ce ia perfect forma trupului

O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]