1,279 matches
-
Vest. Regiunea a fost cucerită de către romani în timpul Războaielor galice ale lui Iulius Cezar și a făcut parte în diferite perioade din provinciile romane "Lugdunensis" și "Gallia", Lyon devenind un important oraș roman. Regiunea a devenit partea a regatelor regilor franci și apoi teritoriu regal al Franței, istoria sa confundându-se cu cea a Franței în perioada următoare. O istorie un pic diferită a avut partea estică a departamentului, regiunea Savoia. Aceasta a făcut parte din Regatul Burgundiei. Zona și-a
Ron-Alpi () [Corola-website/Science/301328_a_302657]
-
Maramureș, Transilvania, România. Prima atestare documentară: 1566 (Kis Zalnapatak). Etimologia numelui localității: din numele de grup frânceni < n.fam. Frânc (< s. frânc „nume generic dat odinioară, la noi, occidentalilor de origine latină” < lat. francus; dublet al lui franc, din fr. franc) + suf. -ean, -eni + determinantul Boiului (din n.fam. rom. Bun devenit în magh. Buny, Bony > rom. Boi). La recensământul din 2011, populația era de 59 locuitori.
Frâncenii Boiului, Maramureș () [Corola-website/Science/301577_a_302906]
-
mult cu vechea provincie franceză "Champagne". În epoca romană, în regiune orașul Reims () era un oraș important aflat la intersecția mai multor drumuri comerciale, fiind unul dintre cele mai populate orașe de la nord de Roma. Tot aici, în 496, regele franc Clovis I a fost creștinat de către "Sfântul Remi", motiv pentru care orașul a devenit oraș sfânt al regilor Franței, și locul încoronării lor până la Carol X în 1824. În timpul celor două războaie mondiale, un mare număr de bătălii s-au
Champagne-Ardenne () [Corola-website/Science/300992_a_302321]
-
treia entitate subnațională din Uniunea Europeană din punct de vedere al populației după Renania de Nord-Westfalia și Bavaria din Germania. Regiunea este puternic populată încă de pe vremea Imperiului Roman când exista orașul galic și ulterior roman "Lutetia". În Evul Mediu, regele franc Clovis I și-a stabilit capitala în oraș și Parisul a crescut treptat devenind unul dintre cele mai importante orașe din lume. Odată cu dezvoltarea orașului, regiunea din jurul său a fost constituită într-un domeniu regal cunoscut sub denumirea de "Provincia
Île-de-France () [Corola-website/Science/301005_a_302334]
-
a reformat lectura textelor bisericești și a impus transcrierea în formă artistică a cărților religioase și juridice. Influența Orientului creștin de inspirație grecească, zis și bizantin, îmbinat cu Occidentul creștin de inspirație anglo-saxonă și-a pus amprenta pe specificul național franc de la curtea lui Carol cel Mare. În această înflorire culturală vechile mănăstiri din jurul Rinului (ca Luxeuil, Corbie, Tours, Reichenau, St. Gallen, Lorsch, Reims, Aachen, etc) și-au organizat scriptoria și armaria dedicate copierii manuscriselor valoroase. Carol cel Mare și-a
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
populari sfinți în Biserica Catolică, venerat de asemenea ca sfânt în Biserica Ortodoxă și în Biserica Anglicană. În evul mediu mormântul său a devenit loc de pelerinaj. Scriitorul bisericesc Gregor de Tours i-a atribuit mai multe minuni, iar regele franc Clovis I l-a proclamat sfânt protector al francilor și al dinastiei merovingiene. De la încăperea în care a fost păstrată mantia (în ) sfântului Martin, ca parte a tezaurului coroanei, provine termenul modern de capelă, respectiv capelan. Sfântul Martin este ocrotitorul
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
sacerdotului. Această învățătură a fost propovăduită în bula papală "Exsultate Deo" și a rămas valabilă până astăzi în biserica romano catolică. Ca urmare, în locul scufundării complete, s-a răspândit în Evul Mediu, în spațiul vestic, stropirea cu apă. În biserica francă și cea italiană botezările prin stropire erau o practică obișnuită și au avut loc încă din Evul Mediu timpuriu, după cum ne prezintă imaginile arheologice care s-au păstrat în aceste locuri și care au fost datate ca fiind din secolul
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
în apropiere de gura de vărsare a Ronului, sub asediul vizigoților conduși de Theodoric I. Aetius l-a învins pe Theodoric, a spart asediul orașului Arelate, și i-a împins pe vizigoți înapoi în Aquitania. În 428 a luptat împotriva francilor salieni, învingându-le regele, Chlodio și recuperând un teritoriu din zona Rinului. În 429 a fost ridicat la rangul de "magister militum", probabil, "Iunior" ale celor două ranguri de "magister militum praesentalis", ca "Senior" este cunoscut să fi fost patricianul
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
probleme din Galia și Iberia, în special cu Bagaudae. I-a stabilit pe alani în jurul Valencei și Orléansului. Alanii s-au stabilit în Armorica unde au cauzat probleme în 447 și 448. Acesta a fost, probabil, urmată de un atac franc sub Clodio într-o regiune din apropriere de Arras, în Belgica Secunda, invadatorii au fost opriți aproape Vicus Helena, unde Aetius a regizat operațiunilor în timp ce comandantul său Maiorian (mai târziu împărat) a luptat cu cavaleria. Cu toate acestea, în 450
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
armata romană, și-a început cariera sub comanda gotului, Gainas. În 394 Alaric a condus o forță gotă de 20.000 de militari care l-a ajutat pe împăratul roman de răsărit, Teodosiu I, să-l învingă pe Arbogast, uzurpatorul franc, în bătălia de la Frigidus. În ciuda sacrificiului a aproximativ 10.000 de goți, Alaric a fost nemulțumit de recunoștința împăratului. Dezamăgit, a părăsit armata și a fost ales conducător al vizigoților în 395, mărșăluind spre Constantinopol până când a fost oprit de către
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]
-
estul imperiului erau administrate de un al doilea împărat, ce se afla la Constantinopol. Imperiul Bizantin a continuat să existe, deși își micșora încet-încet teritoriul, până în 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de Imperiul Otoman. Statele succesoare din vest (Regatul Franc și de Națiune Germană) și din est (țaratele ruse) foloseau titluri preluate din practicile romane chiar și în perioada modernă. Imperiul Roman a constituit un model peren, preluat, cu mici diferențe, de toate statele europene post-romane în activitatea de guvernare
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
împreună cu un alt francez, contele Alexandre-Louis Andrault de Langeron, care i-a succedat în funcție. Richelieu este comemorat cu o statuie de bronz din 1828, un proiect realizat de Ivan Martos. Între 1819-1859 Odesa a fost un port liber ("port franc") și ca oraș era pe locul patru în Imperiul Rus după Moscova, Sankt Petersburg și Varșovia. A devenit vatra unei populații extrem de diversă de negustori albanezi, armeni, bulgari, francezi, germani, greci, italieni, evrei, polonezi, ruși, ucraineni și multe alte naționalități
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
moștenirea Heidelbergului, aflat pe lista Patrimoniului Mondial sub egida UNESCO. Dialectul local din regiunea Heidelbergului est dialectul „Kurpellsisch” sau în termenii limbii științifice dialectul din Pfalz în varianta din Kurpfalz. De la Kaiserslautern până la Mosbach se vorbește o amestecătură dintre dialectul franc de est și dialectul franc din valea Rinului, chiar dacă acum germana literară a făcut ca utilizarea acestora mai ales în spațiul urban și în lumea academică să fie restrâns. În Heidelberg au trăit și profesat oameni al căror renume s-
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
Patrimoniului Mondial sub egida UNESCO. Dialectul local din regiunea Heidelbergului est dialectul „Kurpellsisch” sau în termenii limbii științifice dialectul din Pfalz în varianta din Kurpfalz. De la Kaiserslautern până la Mosbach se vorbește o amestecătură dintre dialectul franc de est și dialectul franc din valea Rinului, chiar dacă acum germana literară a făcut ca utilizarea acestora mai ales în spațiul urban și în lumea academică să fie restrâns. În Heidelberg au trăit și profesat oameni al căror renume s-a întins mult peste granițele
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
80 d.Hr., pentru alimentarea orașului cu apă, romanii au construit cel mai lung apeduct roman, care aducea apă din munții Eifel. În anul 455 orașul a fost cucerit de franci. Populația locală vorbea încă limba latină, paralel cu limba francă a cuceritorilor, care cu timpul a devenit prevalentă. Sub dinastia Ottonă, orașul Köln se apropie de Sfântul Imperiu Roman datorită împărătesei Theophana, soția lui Otto I, care avea o reședință în Köln. Începând cu secolul al X-lea, orașul, devenind
Köln () [Corola-website/Science/298863_a_300192]
-
folclorului listă de romane de fantezie canalele posedă diferite atribute depinzând de diferiți factori nu a jucat dar a făcut parte din lot acestea pot varia între furtuni pe areale mici și furtuni ce acoperă întreaga planetă erfurt devine în timpul francilor un centru important stîngă este căsătorit și are doi băieți neliniștea din colonii este cauzată și de faptul că ciorile fură ouăle din cuiburi există mai multe forme de anestezie mărturiile sovietice amintesc de numărul foarte mic de apărători care
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
erau desfășurate expediții de jaf sau colonizare de către anglo-saxoni sau vikingi, dar și expediții comerciale. Schimburile comerciale s-au diminuat. Se mai mențineau legăturile cu Imperiul Bizantin, întreținute de negustorii sirieni sau evrei. Se bătea moneda de aur în regatul franc. Treptat, circulația monetară s-a redus. Apar monede noi, de argint, ca sceattas din lumea frizona și din insulele britanice. Odată cu ruralizarea societății, orașele decad ca centre de producție, păstrându-și doar rolul politic și religios. Dinarul de argint emis
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
se declarase împărăteasă, însă titlul i-a fost confirmat în 792. În 797, partizanii Irinei l-au detronat pe Constantin, declarând-o pe Irina unica împărăteasă. Papa Leon III, neconfirmând-o pe Irina ca împărăteasă, l-a încoronat pe regele franc, Carol cel Mare (Charlemagne), împărat roman. În 802, logotetul (ministrul) finanțelor, Nicefor, s-a revoltat împotriva Irinei și a exilat-o pe Lesbos, unde aceasta a murit în 803. Irina s-a născut într-o familie de nobili din Atena
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
Ea a negociat o căsătorie între fiul ei și Rotrude, fiica lui Carol cel Mare cu a treia lui soție, Hildegard. Irina a mers până într-acolo încât a trimis un oficial care să o învețe pe prințesa din Regatului Franc limba greacă. Cu toate acestea, Irina a rupt logodna fiului ei in 787, împotriva dorințelor lui. Irina a trebuit să înăbușe o rebeliune condusă de Elpidius, strategul din Sicilia, a cărui familie a fost torturată și închisă, în timp ce o flotă
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
Cei mai mulți dintre ei au învățat limbile greacă, arabă sau alte limbi vorbite în regiune și s-au căsătorit cu membri ai comunităților creștine locale (grecești, siriene sau armene) și uneori cu membri ai comunității musulmanilor creștinați. Cu toate acestea, principatele france au rămas colonii occidentale distincte în mijlocul teritoriilor musulmane. Despre acest fapt, cronicarul Fulcher din Chartres scria: „noi, care eram occidentali, fusesem transformați în orientali”. Fulcher, care fusese participant la prima cruciadă, și-a scris cronica până în anul 1127. Alte cronici
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
supuși loiali și doar câțiva cavaleri și nobili pentru a putea impune legile occidentale. Totuși, odată cu dezvoltarea comerțului și cu venirea de noi cavaleri ai ordinelor militare în regat, situația s-a îmbunățățit. Emigrarea continuă a crescut populația de origine francă până la aproximativ 25 - 35% din populația regiunii pe la sfârșitul secolului al XII-lea. Unii musulmani s-au reîntors în regat, după ce fugiseră după cucerirea inițială, mulți alții însă au emigrat mai către est. Regatul avea la bază relațiile feudale caracteristice
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
europeni ar fi eliberat regatul de dependența economică față de arabii, sirienii și grecii în care stăpânii nu aveau încredere, dar emigrarea și colonizarea la scară largă nu făceau parte dintre deprinderile Europei medievale. Deși a existat un flux de țărani franci spre zonele rurale ale regatului, numărul acestor coloniști a fost relativ redus. Toate acestea au dus la situația în care un mic număr de occidentali guvernau o populație formată în principal din arabi, sirieni și greci, pe care stăpânii nu
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
și din punct de vedere legal nu primeau ordine pe linie militară din partea regelui, deși trebuie spus că au participat la toate bătăliile importante purtate de liderii seculari ai regatului. După pierderea Ierusalimului în 1187, practic întreaga populație de origine francă sau italiană a fugit înapoi în Europa. Recucerirea litoralului mediteranean în timpul celei de-a treia cruciade a permis și revenirea unor coloniști franci în noile teritorii. Prezența a numeroase orașe în zonă, combinată cu prezența masivă a negustorilor italieni, a
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
importante purtate de liderii seculari ai regatului. După pierderea Ierusalimului în 1187, practic întreaga populație de origine francă sau italiană a fugit înapoi în Europa. Recucerirea litoralului mediteranean în timpul celei de-a treia cruciade a permis și revenirea unor coloniști franci în noile teritorii. Prezența a numeroase orașe în zonă, combinată cu prezența masivă a negustorilor italieni, a dus la apariția unei economii mai degrabă comerciale decât agricole. Palestina fusese tot timpul o importantă intersecție a drumurilor comerciale. În anii de
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
limba latină. Continuarea studiilor nu putea fi făcută decât în universitățile din Europa. Fondarea unei universități în Ierusalim era practic imposibilă într-o societate care prețuia mai mult războiul decât filozofia sau teologia. Totuși, se știe că populația de origine francă și nobilimea se puteau mândri cu o înaltă rată a alfabetizării. Existau în Ierusalim un număr mare de juriști și clerici, iar studiul legilor, istoriei și altor subiecte academice reprezenta o preocupare importantă în rândul familiilor nobile sau a celei
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]