8,186 matches
-
termenul scalp cu sensul englezesc - "pielea capului" -, fără a-și pune problema acceptării acestui sens în română. Asistăm așadar la situația (destul de frecventă în ultimii ani) în care un anglicism intrat în română prin intermediul francezei - și având astfel sensurile din franceză - este reîmprumutat direct din engleză, cu sensuri suplimentare. Procesul e firesc și inevitabil, pe măsură ce cunoașterea și influența francezei se reduc, în timp ce crește familiaritatea vorbitorilor cu limba engleză. Modificarea semantică nu e totuși la fel de necesară și la fel de ușor de acceptat în
Scalpul și publicitatea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8758_a_10083]
-
așadar la situația (destul de frecventă în ultimii ani) în care un anglicism intrat în română prin intermediul francezei - și având astfel sensurile din franceză - este reîmprumutat direct din engleză, cu sensuri suplimentare. Procesul e firesc și inevitabil, pe măsură ce cunoașterea și influența francezei se reduc, în timp ce crește familiaritatea vorbitorilor cu limba engleză. Modificarea semantică nu e totuși la fel de necesară și la fel de ușor de acceptat în toate cazurile. E interesant că în mesaje publicitare echivalente, cel puțin în cele pe care le-am găsit
Scalpul și publicitatea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8758_a_10083]
-
cazurile. E interesant că în mesaje publicitare echivalente, cel puțin în cele pe care le-am găsit în internet, în celelalte limbi romanice nu a fost preluat englezescul scalp, ci s-a folosit sintagma deja fixată în respectivele limbi: în franceză cuir chevelu, în italiană cuoio capelluto, în spaniolă cuero cabelludo, în portugheză couro cabeludo. Și pentru română, mi se pare că echivalentul pielea capului ar fi fost suficient de clar, neambiguu, firesc. Totuși, termenul scalp e deja foarte folosit - în
Scalpul și publicitatea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8758_a_10083]
-
decisiv sistemul totalitar. Prozatoarea se născuse, de altfel, în Franța, unde n-a dorit să ceară azil politic. De Franța o legau două premii literare, unul al unei reputate reviste, pentru Voica, altul, notoriu, "Femina Vacaresco", pentru Mătușa Matilda. În franceză a scris romanul confesiune, dar și confesional, cu problematică mistico-esoterică, Martorul eternității. El a fost publicat la Ed. Caracteres în 1975, într-o vreme când autoarea trăia iar cenzura comunistă opera internaționalist. Romanul, care o înscrie pe H. Y. Stahl
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
înclinată, cu arma între genunchi". Din lipsă de bărbați, plecați în liniile de luptă, la un moment dat, convoiul este escortat de elevi de liceu. Scriitorul român intră în vorbă cu ei și aceștia îl cheamă pe profesorul lor de franceză, care se arată un om de cultură aleasă, lipsit de orice resentiment și care, când să se despartă, vine să-și ia rămas bun, dăruind poetului o pâine, spre uimirea și admirația prizonierilor. Un altul, ostaș simplu, îi oferă țigări
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
nici nu traducea, nici nu prelucra opere literare străine, ci folosea capacitatea inventivă proprie. Valoarea estetică nu intra în discuție, fiind considerată realizată ipso facto: componenta etnică o satisfăcea în întregime. Formula circula și în alte literaturi, precum în acea franceză, unde "poetul național" era considerat, cu nelipsita ironie galică, "Victor Hugo, hélas !". Avînd uzul formulei, francezii nu au ezitat să i-o aplice lui Vasile Alecsandri, după succesul acestuia cu poezia consacrată "gintei latine" (1879). Un anume Hipollyte Guillibert dedica
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
ani într-o izolare și sărăcie impresionante, că Geo Dumitrescu a fost dat afară din casă chiar în lunile când, bolnav și uitat, se pregătea să moară. Zilele trecute mi-a parvenit știrea că însuși Romulus Vulpescu, marele traducător din franceză, a atins un nivel al subzistenței care-ar trebui să ne facă să ne crape obrazul de rușine. Dacă limba română a avut, în unele zone ale sale, în ultimele decenii, sclipiri de diamant, cu siguranță că unele din aceste
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
la sfârșit, directorul s-a arătat destul de nemulțumit de criticile, de altfel timide, pe care Cotruș și cu mine le-am formulat la adresa regimului politic din Est. În felul acesta, spunea el, dăm apă la moară (expresia există și în franceză!) filo-americanilor și imperialiștilor. Uniunea Sovietică trebuie apărată - chiar și ascunzând adevărul, pentru că e țara socialismului etc., pe scurt, poziția comunistului dinainte de război care, atunci cel puțin, avea scuza că mai putea spera înfăptuirea socialismului în U.R.S.S. într-un viitor
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
secolului al XIX-lea privită de un îndrăgostit de provincia natală, dar care nu-și pierde niciodată luciditatea. Iată un exemplu de echilibru fragil greu de atins, care lui Russo îi reușește aproape totdeauna. Majoritatea pașoptiștilor vorbeau și scriau curent franceza. Bilingvismul este, pentru primul romantism românesc, aproape o regulă. în cazul lui Russo, lucrurile au mers însă mult mai departe. Franceza a fost limba studiilor sale (începînd cu vîrsta de 12 ani), ca și limba lecturilor sale esențiale. Cele mai
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
de echilibru fragil greu de atins, care lui Russo îi reușește aproape totdeauna. Majoritatea pașoptiștilor vorbeau și scriau curent franceza. Bilingvismul este, pentru primul romantism românesc, aproape o regulă. în cazul lui Russo, lucrurile au mers însă mult mai departe. Franceza a fost limba studiilor sale (începînd cu vîrsta de 12 ani), ca și limba lecturilor sale esențiale. Cele mai personale pagini, redactate în franceză, au rămas în manuscris; probabil că și scrierile publicate de Russo în românește au avut o
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
romantism românesc, aproape o regulă. în cazul lui Russo, lucrurile au mers însă mult mai departe. Franceza a fost limba studiilor sale (începînd cu vîrsta de 12 ani), ca și limba lecturilor sale esențiale. Cele mai personale pagini, redactate în franceză, au rămas în manuscris; probabil că și scrierile publicate de Russo în românește au avut o primă variantă franceză, iar autorul și-a tradus apoi propriul text, acomodîndu-l exigențelor altei limbi (așa cum a făcut cu celebra Cîntare a României). în
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
și-a tradus apoi propriul text, acomodîndu-l exigențelor altei limbi (așa cum a făcut cu celebra Cîntare a României). în scrisul lui Russo s-a instalat o tensiune fertilă între cele două limbi folosite de el pentru exprimare. Cînd scria în franceză, Russo adopta postura europeanului, a celui care privește cu detașare obiectul analizei sale (mereu aceeași Moldovă!), introducînd astfel în scriitură o distanțare cosmopolită. Pagina franceză încearcă să arunce asupra țării sale privirea unui "străin", a străinului din Montesquieu care străbate
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
cruciadei umanității medievale pornite în căutarea paradisului hic et nunc revelează, încă o dată, opțiunile lui fundamental și temperamental romantice, de astă dată într-o tratare savantă și erudită de reală complexitate și performanță. Deși în volumele menționate scrie direct în franceză, Corin Braga parcurge, totuși, o bibliografie masiv alimentată de surse edite și inedite de factură anglo-saxonă și spaniolă. Ocupat să observe localizările orientale ale raiurilor pă-mân-tene în primul volum al cercetării sale, autorul așează în centrul volumului secund al periplului
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
mal y pense", tot i s-a părut comic un titlu precum Refutarea raportului Tismăneanu. E drept că verbul tranzitiv a refuta e înregistrat în DEX, dar și mai drept e că nu sună la fel de bine în română ca în franceză. Distinsul autor al articolului, Radu Negrescu-Suțu, care trăiește de multă vreme la Paris, precis nu-și dă seama de ce o frază precum aceea în care își exprimă convingerea că românii "vor refuta cu determinare acest pseudo-raport care nu-și justifică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
insula Tinos din Ciclade. De la debutul din 1974 (Sandwich), a publicat mai multe romane (Capul pisicii, 1978, Talgo, 1983, Inima Margaretei, 1999, Cuvintele străine, 2002) și volume de nuvele (De ce plângi, 1991, Papa, 1997) și aforisme, unele scrise direct în franceză și traduse imediat în greacă, altele în limba maternă și apărute apoi la Paris. Premiile care i-au încununat cărțile (Médicis în 1995, pentru Limba maternă, Premiul pentru nuvelă al Academiei Franceze, 1997), reeditate frecvent și traduse în mai multe
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
Rosetta Loy și Niccolo Ammaniti. Scriitor lombard (născut la Sondrio în 1937, stabilit în Anglia la Brighton), Gianni Celati este prezent în lumea literară de mai mult de trei decenii. Critic, prozator, traducător de beletristică și metaliteratură din engleză și franceză, profesor de literatură anglo-americană, el a debutat în 1971 cu volumul Comiche, urmat de Le avventure di Guizzardi, 1973, Finzioni occidentali. Fabulazione, comicita e scrittura, 1975, La banda dei sospiri, 1976, Lunario di paradiso, 1976, Narratori delle pianure, 1985, Verso
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
intră în dinamica structurilor interne prinse sub lupă. Semnificative sînt astfel observațiile îngemănării romantismului cu realismul, ceea ce dă un farmec aparte scriiturii multor prozatori din creația românească, ferită de convulsiile mutațiilor uneori prea bruște din sfera occidentală, mai ales cea franceză. în repetate rînduri cercetătoarea se referă la proza lui Eminescu, care, deși romantică, ocupă un loc unic, fiind o adevărată apoteoză a descrierii, dusă în pragul modernității. A se vedea în această privință textul reprodus la pagina 142, în care
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
epocă, rezervele sale probând coexistența unor poziții spirituale și atitudini politice diferite, libertatea de gândire și de exprimare cristalizându-se în reflecții lucide, oarecum surprinzătoare pentru o conștiință prinsă în torentul evenimentelor: "Cultura românească nu se poate plânge, ca cea franceză bunăoară, de a fi abuzat de inteligență. Dimpotrivă. Această cultură a noastră a suferit cele mai grave ravagii ale entuziasmului și ale amețelii. În cele mai multe cazuri, noi am intrat în diletantism prin entuziasm și în metafizică prin amețeală. ŤNelinișteať din
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
sau cronologică), cu documente de tipuri diferite (cărți, periodice, imagini, înregistrări sonore), grupate pe domenii (istorie, politică, științe, literatură etc.), cu direcții de acțiune prioritare (înregistrarea presei cotidiene franceze din secolul al XIX-lea, înregistrarea cu precădere a textelor în franceză). Pagina de pornire îi arată cititorului ce s-a mai scanat în ultimele luni (de pildă, în decembrie 2006, s-au adăugat colecției numeroase numere din Annales d'hygične publique et de médecine légale, Figaro, La Croix etc.). Cărțile și
Prin bibliotecile internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9920_a_11245]
-
la capitolul autori, o nouă categorie: a universitarilor - teoreticieni și exegeți - convertiți la beletristică. În realitate, situația nu este total inedită, putînd fi invocați, de exemplu, Antonio Borgese, estetician și prozator din prima jumătate a secolului trecut sau profesorii de franceză de la Universitățile din Florența și Padova, poeții Mario Luzi, încă din 1935, respectiv Diego Valeri, cam în aceeași perioadă. Dar dacă la aceștia cele două demersuri (critic și creator) mergeau în paralel, actualmente constatăm că unii teoreticieni de renume din
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
glosare surprinzătoare: "muiere bărbată = Androgynus", "muiere cu dracu care spune cele viitoare = Pythonissa") și neologice: mim, monogam, monopol, monosyllabb etc. O altă sursă, descărcabilă de pe Google, de informații despre româna vorbită din secolul al XIX-lea este gramatica publicată în franceză și sub pseudonim transparent de Alecsandri: Grammaire de la langue roumaine, par V. Mircesco, précédée d'un aperçu historique par A. Ubicini, Paris, Maisonneuve et Cie, 1863. Partea propriu-zis gramaticală a cărții e destul de sumară și banală; mult mai interesant e
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
limbi dispărute: liv. Și nobila inutilitate a unui tînăr cercetător, dîndu-și ani din viață ca să afle de ce s-a vorbit un idiom și nu altul, de ce acolo și nu în altă parte: În fond, de ce tu și cu mine vorbim franceza?". Ori mărturisirea lui Jacques Sojcher, emoționantă în trăinicia pe care i-o prevede arbitrarului potpuriu de silabe: "Je ne crois qu'en la seule immanence de la langue, en amont et en eval de moi, dans cette seule vie, qui se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9955_a_11280]
-
semantice ale substantivului cadru. În DA, pluralul cadre aparținea în primul rînd limbajului militar, desemnînd "corpul de ofițeri și subofițeri al unei armate, cei ce au un grad în armată; (prin extensie) statul major, fruntașii sau conducătorii unui partid". În franceză, pluralul cuvîntului cadre are un sens prin care se indică o categorie socială particularizată prin "funcții de direcție sau de control într-o întreprindere sau o administrație" (Lexis, 1977). În limbajul oficial al comunismului românesc, semnificația de bază a pluralului
"Cadrul" si "cadrele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9968_a_11293]
-
îndelungate și îndîrjite dispute, în care fiecare înfrîngere ori victorie avea nuanțe infinitesimale, zona pur intelectuală a rămas și cea a rezistenței pro-europene. Fiecare carte citită în original ori tradusă din alte limbi decît rusa, fiecare tînăr care învăța engleza, franceza și germana, fiecare revistă occidentală ajunsă în țară cu dificultăți, fiecare spectacol de bun nivel din repertoriul european însemnau pînă la urmă tot atîtea acte de rezistență anti-comunistă și tot atîtea păstrări ale legăturii cu Occidentul diabolizat. Dar marea cultură
Întoarcerea fiului gonit by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9980_a_11305]
-
deopotrivă, saturat de un academism burghez și de un socialism îngust. Rușii își trimit odraslele la grădinițele noastre pentru copii. La Institutul nostru a fost inaugurat un curs de limba rusă sub oblăduirea lui Amedée Drouhin, iar profesorii ruși de franceză mențin relațiile cu noi. într-o zi a venit să asiste la cursul meu despre la Chapelle des Anges a lui Delacroix (de la St. Sulpice) un june ofițer rus în uniformă albă, dintr-o unitate de gardă și mă întreb
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]