58,766 matches
-
tendință irepresibilă de a umple fisurile unui roman și de a remedia defectele unei narațiuni - însușire al cărei nume propriu-zis este perfecționismul livresc - este semnul clar al clasicismului lui Yourcenar. Și tocmai de aceea, prin Yourcenar, forma clasică a scrisului francez a supraviețuit pînă în secolul XX. E o banalitate să spui că proza clasică a lui Yourcenar te izbește prin măsură și echilibru, în schimb mai greu e să spui în ce anume constă acest echilibru. Tot ce poți observa
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
La început țăran mijlocaș, apoi arendaș, Radu Popescu este departe de figura cunoscută a lui Tănase Scatiu. A fost secretar al lui Eufrosin Poteca (unii spun chiar că a fost fiul lui) și a învățat de la el limbile greacă și franceză. Egumenul de la Gura Motrului i-a lăsat, prin testament, o bursă de studii în străinătate, de care n-a beneficiat, fiindcă Eforia Școalelor îl obliga să facă studii muzicale, iar nu de filosofie, cum dorea el. Arendașul acesta, activ, întreprinzător
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
alți intelectuali, Nae Ionescu avea o atitudine stranie - recunoștea aportul evreilor, dar îl considera, istoric, încheiat, iar în plan politic îi considera ,nocivi". Cu zece ani înainte de a muri, când avea doar 28 de ani, Sebastian a susținut la Institutul Francez din București o conferință (în limba gazdelor) pe tema ,Specificul național", în care punea accentul pe aspectul psihologic al opțiunii, încercând să elimine culoarea socio-politică a acestui ,specific". Din păcate istoria nu i-a dat dreptate, alții au politizat până la
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
-și proclame independența. Barnes studiază la Oxford; Rushdie la Cambridge. Amîndoi se află între două culturi, plasare evidentă la Rushdie care aduce Pakistanul în inima unei Anglii literare și plasare mult mai subtilă în cazul lui Barnes, impregnat de spiritul francez. Orient, Occident de Salman Rushdie reamintește tradiția prozei scurte engleze, ca și fascinația față de India, de Rudyard Kipling și Somerset Maugham, dar mi-a apărut ca joc în oglindă, una din necruțătoarele ironii ale istoriei: "coloniile" își iau revanșa colonizînd
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
probă a bărbăției (Scurtă istorie a tunsului), meandrele ciudate ale memoriei asociază plăceri gurmande și sexuale (Apetit). A doua reprezentație și Să vorbim franțuzește alcătuiesc cele mai ingenioase proze ale volumului, omagii la adresa marilor autori ruși, ca și a spiritului francez. A doua reprezentație reconstituie o poveste de dragoste trăită de un Turgheniev bătrîn cu o actriță care joacă un rol secundar într-o piesă de tinerețe. Virtuozitatea autorului transpare în mînuirea convențiilor: pasajele din scrisori înrămate în istoriile puținelor întîlniri
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
a dus la subiectivismul impresionist și post-impresionist, pentru că în fond nimic nu este mai relativ, mai dependent de subiectul perceptor, decât calitatea senzației. S-a ajuns astfel la acea pictură de sensibilitate care a culminat cu expresia școlii de plein-air franceze și căreia propria noastră școală i-a fost, pe o lungă perioadă, atât de redevabilă. S-ar putea ca ,Prologul" actualilor expozanți (timpul ne-o va arăta) să ilustreze prin modestia demersului lor o încercare de nivel superior a regăsirii
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
prozatorului. Extrem de interesant este, din acest punct de vedere, articolul dedicat lui Bruno Schultz. Scriitor polonez de origine evreiască din perioada interbelică (comparat adesea cu Franz Kafka), Bruno Schultz a fost, practic, redescoperit, în ultimii ani. Anul trecut, prestigioasa revistă franceză ,Magazine Littéraire" l-a avut ca temă de număr, iar standul polonez de la ediția din acest an a Tîrgului Internațional de Carte de la Ierusalim era dominat de un poster pe care scria ,Bruno Schultz in translation". Articolul lui Virgil Duda
Revelații în lumea nouă / veche by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11491_a_12816]
-
în mod special suprarealismul, dar și futurismul sau dadaismul, mai mult prin ricoșeu) au concurat la conturarea unei individualități poetice, după cum existențialismul, întâlnirea cu Șestov și confruntarea cu marxismul au contribuit la configurarea unei gândiri critice deosebit de incisive. Român și francez, deopotrivă, Fundoianu/Fondane își asumă treptat condiția de evreu, mai mult sub presiunea condițiilor politice ale anilor ´30 decât din proprie inițiativă. A fost consecvent editat și asiduu comentat atât în Franța, cât și în România. La Paris există o
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
Jutrin, la Paris. E proiectul unui discurs nerostit la Congresul Internațional al Scriitorilor de la Paris, din 1935, la un an după ce avusese loc la Moscova primul Congres Unional al Scriitorilor Sovietici. Alte câteva articole ale lui Benjamin Fondane din presa franceză întregesc o viziune și lămuresc o atitudine critică având articulații deosebit de actuale. Două articole privesc observațiile scriitorului despre grupul suprarealist: Revoluția și intelectualii, apărut în 1927 în revista ,Integral", și Parchetul trebuie lăsat să-și facă treaba, din 1932, despre
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
acceselor de mizantropie care revin destul de frecvent, B. Fondane apără libertatea spiritului creator, ca supremă justificare a existenței umane în univers. Benjamin Fondane, Scriitorul în fața Revoluției. Alegerea textelor, studiu introductiv și notă asupra ediției de Mircea Martin. Traducere din limba franceză de Ion Pop, Editura Institutului Cultural Român, București, 2004, 172 p.
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
sfîntă și curvă sînt practic același cuvînt: cadoș și cadeș. Vin dintr-o rădăcină identică ce înseamnă separare. Sfîntul și curva se separă de comunitatea oamenilor ca să-i mîntuiască, fiecare în felul său". Romanul este și o satiră la adresa stîngii franceze (,în Franța, toată lumea e datoare să fie de stînga, inclusiv oamenii de dreapta"), a burgheziei și a societății de consum: ,Obezitatea este produsul hiperconsumerismului în stadiul său ultim care le ordonă oamenilor să acumuleze orice, inclusiv grăsimee". Léon, fratele obez
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
neapărat din această cauză) mai puțin impresionant. Oricum drama morții sociale a fetei bătrîne e mai bine surprinsă decît la Jelinek, iar dacă vă interesează tema crizei sexualității occidentale, oricum mai bine-l citiți pe H.J. Schädlich decît cine știe ce scriitoare franceze.
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
ceea ce era perfect adevărat, idealist etc., etc., iar în străinătate: ,A! recuperează pe Eliade în contul regimului"! Păi domnu'..., de ce n-ați scris voi prima carte la Paris, și a trebuit să vină un fost pușcăriaș să scrie prima carte franceză despre Mircea Eliade, care este traducerea mea de la Gallimard?! Deci, vă dați seama că am fost mereu între aceste două fronturi. O situație total incomodă, de permanentă singurătate, cum am spus. M.I.: Să revenim puțin la Dinicu Golescu. S-a
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
vremea când am fost pus la punct, într-un mod strivitor, între ghilimele, ,hm! cum? Roland Barthes? Cine e ăsta, Marino, ca să-l conteste pe Roland Barthes?" Uite, dom'le, că există... și eu sunt un autor, în definitiv. Chiar francez. Figurez în Dicționarul scriitorilor francezi și am patru cărți publicate la Paris. Ceea ce nu se întâmplă cu oameni care au stat la Paris douăzeci de ani și care aveau libertate, n-au făcut pușcărie ca mine și așa mai departe
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
la punct, într-un mod strivitor, între ghilimele, ,hm! cum? Roland Barthes? Cine e ăsta, Marino, ca să-l conteste pe Roland Barthes?" Uite, dom'le, că există... și eu sunt un autor, în definitiv. Chiar francez. Figurez în Dicționarul scriitorilor francezi și am patru cărți publicate la Paris. Ceea ce nu se întâmplă cu oameni care au stat la Paris douăzeci de ani și care aveau libertate, n-au făcut pușcărie ca mine și așa mai departe. Dar când spui lucrurile astea
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
puternic cu imaginea luminată a chipului și, parțial, a bustului carabinierului. La o cercetare atentă devine limpede că expoziția ne introduce într-un câmp de probleme, rigoarea fiind o condiție indispensabilă pentru a le explora și adânci, prin prisma specificității franceze și nu numai. în fond, referindu-ne la pictură, "lumină și umbră" e problematica dominantă, cheia de boltă a oricărei aplicații concrete. Pentru francezi importante sunt claritatea, echilibrul și temperanța clasică, virtuți reunite cu maximă strălucire în opera lui Poussin
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
pur și simplu de francezi acolo unde intervin artiști ca Balthus și Picasso, aceștia fiind departe de a constitui singurele exemple? Evident că nu! Cazul cel mai convingător mi se pare ilustrat de un pictor ca Fragonard, a cărui specificitate franceză e de netăgăduit în arta "frivolă" a secolului al XVIII-lea. Cu toate acestea, o capodoperă de prim ordin cum este Leagănul nu are nici o tangență cu frivolitatea. Ea te obligă s-o privești din cu totul alt unghi, însă
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
soluții de nebănuit, uluitoare prin ingeniozitatea lor, dar și pentru prezența unei anumite note de mister și ambiguitate, așa cum îi șade bine oricărei opere care se impune prin ineditul ei, aș spune, metaforic vorbind, "exploziv". Referindu-se la Umbra, confratele francez Florian Siffer invocă mărturisirea chiar a lui Picasso, cu prilejul unui interviu acordat unei persoane al cărei nume nu ne este adus la cunoștință. "Era dormitorul nostru - precizează Picasso. - Vedeți umbra mea? Tocmai plecasem de la fereastră; vedeți acum umbra mea
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
toate un tablou, sustras limbajului vizual comun, tocmai prin valențele deja amintitei ambiguități. Cum bine se știe, orice a creat Picasso, într-un fel sau altul, intrigă. Nu este un secret pentru nimeni că România datorează enorm școlii de pictură franceze, care i-a stimulat mai ales resursele înnăscute ale sensibilității, ajutând-o să se situeze valoric în planul central și sudic european (adesea chiar și dincolo de el) imediat după pomenita școală, fapt semnalat nu o dată de către cei mai prestigioși critici
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
a criticilor și istoricilor de artă francezi care au preferat să vadă în exponenții artei noastre plastice - că e vorba de Grigorescu, Andreescu, Pallady - niște subordonați, dacă nu chiar epigoni. Pe acest plan - care se reflectă în dicționarele și enciclopediile franceze, mai ales cele editate de Larousse - unele lucruri întristătoare rămân de îndreptat. Expoziția "Umbre și lumini, patru secole de pictură franceză" își depășește cu mult ceea ce lasă să se înțeleagă titlul ei. Este de fapt o expoziție a culturii artistice
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
Grigorescu, Andreescu, Pallady - niște subordonați, dacă nu chiar epigoni. Pe acest plan - care se reflectă în dicționarele și enciclopediile franceze, mai ales cele editate de Larousse - unele lucruri întristătoare rămân de îndreptat. Expoziția "Umbre și lumini, patru secole de pictură franceză" își depășește cu mult ceea ce lasă să se înțeleagă titlul ei. Este de fapt o expoziție a culturii artistice europene, cu răsfrângeri în universal, adevăr care onorează sporit gestul de a ne fi inclus în parcursul prevăzut.
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
legate de prestigiul cultural al cunoașterii englezei. Din punct de vedere ortografic, scrierea cu cratimă este o îndepărtare de etimon, motivată de faptul că în română elementele componente sînt persepute ca asociate stabil; cratima se explică și prin influența ortografiei franceze, limbă care a servit de intermediar pentru impunerea anglicismului. Mai complicată este însă chestiunea adaptării morfologice: cuvîntul mass-media este un caz tipic de neconcordanță între sens și formă, situație greu tolerabilă în sistemul gramatical al limbii române. Forma este ușor
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
două națiuni și, deci, două literaturi naționale? E o întrebare la care nu îmi propun să răspund acum, pentru că nu e chiar așa ușor de răspuns. Basarabia față de România nu e același lucru ca Austria față de Germania sau ca Belgia franceză față de Franța. Cert e că, totuși, există o literatură basarabeană, cu semne distinctive, susținută de o critică basarabeană, preocupată de ierarhia internă a valorilor, de trierea și promovarea lor. De cincisprezece ani (numai de cincisprezece ani, adică aproximativ din 1990
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
îl putem cu ușurință apropia ca evoluție biografică și stare sufletească de neliniștile lui Franz Kafka, Bruno Schulz și Robert Musil. Prozator, eseist, poet, traducător, Danilo Kis a avut o activitate susținută de universitar în Franța, ca lector de limba franceză. Deși a fost deseori ținta predilectă a "ideologilor de serviciu", Danilo Kis nu a cedat "tentației" de a deveni "scriitor sîrb de expresie franceză", considerînd că prin scrierile lui limba sîrbă este un opozant al sistemului politic "de acasă". Într-
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
traducător, Danilo Kis a avut o activitate susținută de universitar în Franța, ca lector de limba franceză. Deși a fost deseori ținta predilectă a "ideologilor de serviciu", Danilo Kis nu a cedat "tentației" de a deveni "scriitor sîrb de expresie franceză", considerînd că prin scrierile lui limba sîrbă este un opozant al sistemului politic "de acasă". Într-o perioadă cînd proliferarea disidenților și cînd disidența devenise o modă precum marxismul anilor '30 în Occident, Danilo Kis a avut tăria să respingă
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]