KorAP: Find »[drukola/base=freca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...180 >

4,485 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

în timp ce retina rănită refuza să mai vadă ceva. Vă rog să mă iertați, n-am vrut! se scuză speriat agentul. Nu mă așteptam să vă întoarceți chiar acum. Lasă, nu te mai scuza! spuse Toma care se ridicase în picioare, frecându-se la ochi. Zi mai degrabă la ce te-ai gândit! Îmi pare rău! Pe onoarea mea că n-o făcui cu intenție. Încetează, agent! spuse tăios Cristi, simțind că se ener vează. Deși încă nu putea să distingă mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
trecuse nimeni pe acolo de multă vreme. După câțiva metri, drumeagul cotea ușor la stânga într-o pantă foarte ușoară. Ileana îi făcu semn să meargă mai departe. Se auzea un fâșâit neplăcut de la ierburile peste care treceau și care se frecau de burta mașinii. Inspectorul conducea încet, atent să nu nimerească în vreo groapă ascunsă de vegetație. Apoi, în fața lor se deschise o poiană largă, aproape circulară. Soarele strălucea intens, deasupra muntelui, aruncând o lumină crudă peste pădure. Sânzienele crescuseră în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
am înțeles succesiunea operațiilor este foarte simplu. Ei, vezi? Este nevoie să înțelegi. Gândește-te însă că evreii nu înțelegeau ce le cere Dumnezeu și nici măcar de ce o face. Pentru omul modern din tine, totul decurge firesc. Este normal să freci măciulia chibritului de cantul cutiei pentru ca flacăra să izbucnească, ba chiar tu știi și de ce se aprinde fosforul prin frecare. Pentru cineva care însă nu a mai văzut așa ceva în viața lui, un sălbatic, de exemplu, lucrurile nu sunt de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cap. Dădu drumul toiagului și se proțăpi în mijlocul drumului. De data asta nu-și mai luă ochii de la dușman. Câteva clipe, nu se întâmplă nimic, inspectorul crezând că vâlva încă nu-l simțise. Lovi cu piciorul în pământ și își frecă tălpile de pietre, scoțând un zgomot înfundat. Un freamăt străbătu negura care începu să se adune repede din toate părțile spre drum. Valuri de ceață vânătă se repezeau de sub copaci, aglutinând în fața lor. Sfera compactă pe care o văzuse la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
stâncii. No, ai văzut că nu s-a întâmplat nimic? spuse moșul fericit, dându-i o palmă peste umeri. Întotdeauna, în doi, merge treaba mai bine. Dacă inspectorul vorbise cu glas scăzut, Calistrat zbiera de-a binelea. Râdea și își freca bucuros mâinile. Fără îndoială că tensiunea momentului își spunea cuvântul. Cristian se dădu câțiva pași înapoi mai aruncând o ultimă privire. După părerea lui, felul în care aranjase încărcăturile explozive era foarte bun. Avusese grijă să orienteze suflul exploziei în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și funcționarilor din adminis trație, în încercarea de a-și asigura spatele. Lucrurile demaraseră bine, împătimiții jocurilor de noroc profitaseră de noua oportunitate și începuseră să sosească în număr tot mai mare. Timp de jumătate de an, Vlad Mihailovici își freca mâinile de fericire în fiecare dimineață când, așezat la biroul său, număra banii încasați în noaptea precedentă. Sumele erau frumușele iar el deja se gândea la dezvoltarea afacerii. Nu îl deranja nimeni, oamenii lui din adminis trație aveau grijă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de curiozitate, Toma se opri și privi spre întunericul din interior. Încerca să zărească ceva acolo dar nu reuși să vadă nimic. Doar răceala aceea răzbătea de dincolo de intrare. Din întuneric se auzea un foșnet ca și cum ceva foarte mare se freca de pereți imediat dincolo de intrare, încercând să se târască afară. Instinctiv, Cristian făcu un pas înapoi strângând cu putere toiagul în mâini, vâlva știa că era acolo, îl simțise și acum îi transmitea un mesaj. O ură necuprinsă se scurgea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
camera sa. Înainte de a închide ușa după el, Ileana îi strigase că îl așteaptă cu masa pregătită. Aruncase tot de pe el și intrase sub duș. Se spălase îndelung, lăsând apa să curgă la presiune maximă. După ce terminase, încercase să se frece cu prosopul aspru dar constată că nu era deloc ușor. Pe zone întinse, pielea de pe corp căpătase o culoare albastru-închis bătând spre negru și fiecare atingere îi smulgea un geamăt de durere. Pe spate, acolo unde lespedea de piatră îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
privirile spre picioare. Iarba dispăruse, la fel cum se întâmplase și cu pădurea din spatele său. De data asta se sperie de-a binelea. Se afla la marginea unui pustiu. Peisajul se schimbase cu totul și inspectorul simți nevoia să se frece la ochi, sperând că este victima unui miraj. Singurul lucru pe care îl recunoștea era stânca. Părea ceva mai mică și avea muchiile mai ascuțite, dar fără nici o îndoială, ceea ce vedea în față era Stânca Adevărului. Se ridica dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de sus până jos, însă celălalt fusese retezat în două pentru a putea fi sudat în poziția corectă. Muchiile acestuia erau ascuțite ca un brici, așa cum rămăseseră în urma tăierii cu discul abraziv. Fără să mai stea pe gânduri, începu să frece frenetic sfoara cu care era legat de bavura pe care o găsise. Nu vedea ce face, dar continua să își miște de sus în jos mâinile legate, încercând să taie legătura. Nu mai ținea cont de faptul că se rănea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
jos mâinile legate, încercând să taie legătura. Nu mai ținea cont de faptul că se rănea și sângele începuse să curgă abundent. În sfârșit, simți că legătura cedează și în curând reuși să se elibereze. Își aduse mâinile în față, frecându-și încheie turile rănite. De acum era liber, și trebuia să se gândească la ce are de făcut mai departe. Se apropie prudent de ieșire, încercând să cântărească situația în care se afla. Nu se putu opri să examineze capacul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
din adânc. De o parte și de alta, pădurea se întindea întunecată, pierzându-se în depărtare. Țârâitul timid al unui greiere îi gâdilă plăcut auzul. În clipa aceea îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282

creștinilor, și chiar printre creștini, doar pentru aceia cu o credință tare ca piatra, așa cum fusese a Lui. Șovăitor pe moment, temîndu-se de nălucire, căci ce altceva putea fi decît o nălucire a simțurilor, o magie de saltimbanc egiptean, se frecă la ochi, apoi Își aruncă privirea În locul unde mai Înainte se aflase (și unde ar fi trebuit deci și acum să se afle) Simon numit Făcătorul de Minuni. Numai că el nu mai era acolo, ci doar chinga, Încolăcită precum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372

cunoscuseră la Londra, pictorii care-l întâlniseră în cafenelele din Montmartre, au descoperit spre marea lor uimire că omul în care ei nu văzuseră decât un artist fără succes ca oricare altul avea un geniu autentic și că ei își frecaseră coatele de el, au început să apară în revistele din Franța și din America o serie de articole, amintirile unuia, aprecierile altuia, care au adăugat la notorietatea lui Strickland curiozitatea publicului - fără însă a izbuti s-o satisfacă pe deplin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
Gândul la suferința ei era insuportabil. Parcă o văzu stând în bucătărie - o încăpere puțin mai mare decât un dulap -, spălând farfuriile și paharele, furculițele și lingurile, lustruind repede cuțitele pe fundul de lemn. Apoi punând toate lucrurile la loc, frecând chiuveta și atârnând cârpa de vase să se usuce - era încă și acum acolo, o zdreanță cenușie. Apoi uitându-se de jur împrejur ca să se asigure că totul e curat și frumos. Parcă o vedea lăsându-și în jos mânecile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
venit să mă viziteze? — Și n-ai fost destul de înduioșat de ceea ce ți-a spus? — Nu. Mi s-a părut o prostie cumplit de siropoasă. — Presupun că ți-a ieșit din minte faptul că i-ai distrus viața, nu? Își frecă bărbia dus pe gânduri. — E un pictor mizerabil. — Dar e un om admirabil. Și un bucătar excelent, adăugă râzând batjocoritor. Împietrirea lui era de-a dreptul neomenească, și în indignarea mea nu mai eram dispus să-mi îndulcesc vorbele. Chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
și închirie o cămăruță în casa unui băștinaș de la marginea orașului. Cred că în clipa în care a ajuns în Tahiti a început să se simtă la el acasă. Tiaré mi-a reprodus ce-i spusese el o dată: „Spălam și frecam puntea și deodată unul dintre băieți mi-a zis: «Uite, acolo e», și când am ridicat ochii am văzut silueta insulei. Am știut încă de la început că este locul pe care îl căutam de o viață. Când ne-am apropiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

se evidenția În toată perfecțiunea ei geometrică. - Iar mai Încolo... repetă el, mușcându-și buza inferioară. Simțea cum gândurile i se Învolburează, ca și când oboseala de peste zi s-ar fi prăvălit peste el dintr-o dată. Își Încordă mușchii gâtului și se frecă la ochi cu putere, Încercând să Își Învingă somnolența. Zgomotul ușii care se deschidea Îi atrase atenția. Șeful gărzilor Înaintă prudent, uitându-se pe furiș spre masa de scris. - M-ai chemat? Faci farmece? exclamă el, arătând seria de cercuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567

și ajunse în câmp, unde mirosul fânului și al grânelor coapte te făcea să crezi că pământul era un trup mare, moleșit de parfumuri și de mângâieri. Fermillin rămăsese în pragul localului său, privind cerul cu ochii lui roșii și frecându-și barba. Puștii ieșeau la joacă cu sandvișuri groase în buzunare. Pe sforile pentru rufe, femeile atârnau cearșafuri pe care le umfla vântul. Lysia Verhareine dispăruse. Mi-o imaginam mergând pe cărările văratice ca pe niște alei de nisip. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
tot timpul prin crăpătura ascunzătorii lui, cu urechea ciulită la zgomotele din stradă. Și apoi, punând brusc mâna pe o praștie, încărcând-o cu muniție și țintindu-l pe celălalt, așteptându-i răcnetele, auzindu-i-le, văzându-l cum își freacă coapsa, sau obrazul, sau fundul, poate și sângerând, agitându-și pumnul și înjurând, făcându-l în toate felurile, apoi lovindu-și fesele amuzat și râzând să-și dea afară plămânii, râzând multă vreme, până când râsul se transforma în sughițuri grotești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
mai putea pleca. — Te-ntorci des? — Trec pe aici, nu e același lucru. Nu am remușcări. Am făcut ce trebuia făcut. Mi-am îndeplinit rolul și tu știi asta. — Dar eu te-am crezut! — Ai fost singurul... Josăphine mi-a frecat umerii. M-a zgâlțâit și durerea sângelui întorcându-mi-se în vene a fost ca o lovitură de bici. Apoi m-a luat de braț și am plecat, un cuplu bizar, prin zăpadă, în dimineața de iarnă. Am mers fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
îi curge nasul, iar sticluța cu băutură e goală. Cerul capătă nuanțe gri-bleu și prima stea apare ca un cui de argint. Căruța spulberă crusta de gheață, pieile sunt rigide ca niște scânduri. Josăphine ridică o mână pentru a-și freca nasul care tocmai face un țurțure. Iar aici, aici o vede deodată în depărtare, fără îndoială, la vreo șaizeci de metri depărtare, se jură că așa a fost, pe Belle de jour, în picioare, pe malul râului, discutând cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
chiloți și în maiou, în fața mea, cu burta umflată ca o gutuie gigantică susținută de o fâșie de bumbac pe care o desfăcu. Își puse de îndată hainele ude lângă cuptor și merse să se încălzească și să se usuce frecându-și mâinile deasupra lui. Astfel, gol pușcă sau aproape, fără haine, îmi păru mai tânăr decât mi-l imaginam. Fără îndoială, era un bărbat de vârsta mea, dar parcă atunci îl vedeam pentru prima dată. Probabil că bănuí la ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
când în când, colonelul ieșea, doar pentru a-i spune câteva cuvinte prizonierului. Se apleca asupra lui, îi vorbea la ureche. Micul breton tremura, gemea, că nu e el, că el n-a făcut nimic. Colonelul ridica din umeri, își freca mâinile, își sufla în pumni, tremura de frig și se întorcea imediat la căldură. Despiaux vedea toate acestea. Scufundat în întuneric, de parcă ar fi fost și el legat de copac. Către miezul nopții, Mierck și Matziev, cu buzele încă lucind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
speranța în lume și în oameni. Sunt atâtea parfumuri, ale tinerelor fete și ale copacilor, care te năpădesc în astfel de seri, iar aerul devine brusc atât de delicat, încât ți-ai dori să iei totul de la capăt, să te freci la ochi, să crezi că răul nu este decât un vis, iar durerea o înșelătorie a sufletului. Fără îndoială că, în parte datorită tuturor acestora, i-am propus fostului jandarm să mergem să mâncăm undeva. M-a privit de parcă spusesem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]