1,235 matches
-
om? Foarte bine. Dar și eu am nevoie de încă un om. Cred că ești mulțumit. Așa că șeful și tânărul aspirant porniră să exploreze galeriile în fruntea a doi oameni fiecare. Lăsară în coridorul principal femeia. Ea îi așteptă răbdătoare, fredonând o melodie. Când cele două grupuri se întoarseră, aproape simultan, femeia îi găsi cuprinși de agitație. Primul grup vorbi prin reprezentantul său, bărbatul mai vârstnic. - Am mers mult și am descoperit trei galerii fără mare însemnătate științifică. În a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bine. M-am dus țintă către ușă, trecând pe lângă Vi, care clipi când mă văzu - trecuse ceva vreme de când mă văzuse îmbrăcată în ceva care chiar stătea pe mine - și apoi am luat-o prin labirintul de coridoare, până pe scenă, fredonând ușurel o melodie veselă. Era minunat să am dreptul să trec prin locul ăsta cum voiam, fără să trebuiască să lucrez ceva pentru a-mi justifica prezența acolo. Capitolul șaisprezecetc "Capitolul șaisprezece" Actorii intrară în culise într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
putea lua o nouă haină de iarnă. Puteau merge cu toții la munte o săptămână În ianuarie. Zăcu În pat o jumătate de oră, cheltuind și răscheltuind banii, apoi fu În cele din urmă alungat de acolo de dorința unei cafele. Fredonă tot drumul până la bucătărie și scoase cel mai mare vas, Îl umplu, Îl puse pe aragaz și așeză lângă el o oală cu lapte, apoi, cât timp se Încălzeau, se duse la baie. Când ieși de acolo, cu dinții periați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
copilul strâns în brațe, Hugo a mai simțit ceva. Ceva moale în zona fundulețului. Fără prea mult chef, Hugo s-a întors în baie, la masa de schimbat scutece. În timp ce-l ștergea pe Theo la popou, Hugo a început să fredoneze o melodie. Știa că de vină era creșa. Chicklets se mândrea că le servea copiilor numai mâncare organică, ceea ce, desigur, era un lucru admirabil. Partea proastă era că mâncarea organică producea și-un căcățel organic, care era mult mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în oglindă își spuse că dacă va fi luată la întrebări în legătură cu întârzierea nu va avea de făcut decât un singur lucru. La care se pricepea foarte bine... Bărbații sunt atât de ușor de păcălit. Răsuci robinetul și începu să fredoneze o melodie... 10 Privi iconul care transmitea că bateria laptopului este încărcată pe jumătate. Întreruperea curentului - de ce nu ai luat și asta în seamă, scriitorașule, scrii fără să anticipezi și consecințele? - îl puse un pic pe gânduri. - Magicianule, în astfel
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
urmează o limpezire liniștitoare, imaginea unui magician ciufut începea să se estompeze, chiar și enervarea inițială, indusă de absenței Luciei, de lenjeria murdară și de acea durere parșivă de cap, se pregătea să se ducă prin alte părți. Începu să fredoneze o melodie a celor de la Smokie. Râse. Vorbi de unul singur: - Cam multe necunoscute, domnule, iar Alice este cea mai puțin interesantă dintre toate, hai să fim cinstiți, dar melodia face ca ziua să fie altfel, mi-e dor de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-ți mai sunt agresate de tot felul de replici. Roagă-mă în genunchi și lumea va fi așa, de acum încolo. Da, s-ar putea să fiu mărinimos. Magicianul apucă umbrela uitată/părăsită/renegată de moșulică și începu să danseze, fredonând Singing in the rain. Reușea să îl imite foarte bine pe Gene Kelly, iar Scriitorul fu nevoit să accepte ideea că partenerul său de dialog era un dansator înnăscut. La finalul melodiei, se agăță de un stâlp și deveni copia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
spectacol în care moartea scrijelea cuvinte obscene pe toți pereții, iar spectatorii aplaudau doar atunci când Iepurele era chinuit suplimentar. Un Magician care mergea de-a lungul unor ziduri umede, cu jobenul pus pe o parte și cu umbrela la subsoară, fredonând din nou melodia „Singing in the rain”. La câteva sute de metri distanță, un local intim unde clientela fidelă putea să asculte smooth jazz interpretat de un saxofonist în cămașă înflorată. O Lucie care împărțea bezele cumpărătorilor, întrun hypermarket oarecare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fierbinți, de maximă tensiune, guvernanții noștri comuniști se temeau până și de imnul lor „Internaționala”. Am cunoscut la Gherla un comunist ilegalist care era condamnat la 10 (zece) ani de Închisoare pentru că, În octombrie 1956, adică În toiul Revoluției Maghiare, fredonase „Internaționala” pe bulevardul bucureștean Magheru, după un chef nocturn. Dintre cei trei fii ai țăranilor evlavioși Grigore și Maria Petrișor, cel mezin era Ică. Primise Ică de la părinți educație morală și patriotică deosebit de solidă, care va contribui la formarea unui
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
absoarbe bruma de căldură ce se mai ținea printre oasele Înșirate pe sub piele. Căpitanul Capotă m-a Învățat să folosesc betonul ud drept cataplasmă pentru usturimea tălpilor care se vindecau greu. Într-o seară, copleșită de tristețe, am Început să fredonez ușor cântecul de leagăn al lui Brahms. Căpitanul m-a chemat, mi-a mulțumit și mi-a spus că pot să cânt și ziua, deși pentru cântec și conversație se aplică bătaie. Dar el știa când se poate cânta și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mincinosul“ - parcul de beton din fața casei, toți băieții de care fusesem Îndrăgostită și chiar și boala de inimă a lui Janet. rețeta refacerii lumii era simplă și aroma rezultată ștergea gustul amar-dulceag al vieții de provincie. mergeam pe stradă și fredonam, În rochia mea de pânză de sac prevăzută cu o sfoară de doi metri, la al cărei capăt se afla un cârlig de măcelărie cu care agățam băieți - la propriu. Îi agățam, le spuneam poezii, iar pe unii Îi sărutam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mincinosul“ - parcul de beton din fața casei, toți băieții de care fusesem îndrăgostită și chiar și boala de inimă a lui Janet. Rețeta refacerii lumii era simplă și aroma rezultată ștergea gustul amar-dulceag al vieții de provincie. Mergeam pe stradă și fredonam, în rochia mea de pânză de sac prevăzută cu o sfoară de doi metri, la al cărei capăt se afla un cârlig de măcelărie cu care agățam băieți - la propriu. Îi agățam, le spuneam poezii, iar pe unii îi sărutam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dopa cu glas răgușit; da, chiar puteai să cazi În extaz, uitînd de prăpăd, ascultînd cîntecul. Sau să dezertezi. Cel care alesese un astfel de semnal muzical pentru radioul de front nu fusese cine știe ce isteț, dar, neîndoielnic, cinic fusese. Thomas fredona deseori cîntecul, mai ales pînă să se cumințească, un eufemism, desigur, de vreme ce paranteza Amsterdam, recentă, Întrecea tot ceea ce Antonia, de pildă, și-ar fi Închiput despre stricăciune. Fredona What a... și la toaletă, cîteodată ; și Antonia, tot auzindu-l, mormăia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
radioul de front nu fusese cine știe ce isteț, dar, neîndoielnic, cinic fusese. Thomas fredona deseori cîntecul, mai ales pînă să se cumințească, un eufemism, desigur, de vreme ce paranteza Amsterdam, recentă, Întrecea tot ceea ce Antonia, de pildă, și-ar fi Închiput despre stricăciune. Fredona What a... și la toaletă, cîteodată ; și Antonia, tot auzindu-l, mormăia din cînd În cînd refrenul. Vorbise mai mult Jesper și În urmă cu cîteva seri. Merseseră În Christiania, pentru a retrăi cîte ceva din ceea ce nu mai puteau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se mai pune problema în acest fel...și, totuși..., de ce nu? Sunt femeie!”, se liniști Iuliana și intră în cadă mult mai încrezătoare. Apa, potrivită astfel încât să fie apropiată de temperatura camerei, a înviorat-o și a liniștit-o sufletește. Fredona ușor sub duș. Fără să-și dea seama. Uitase că nu este în apartamentul său. A ieșit din cadă ușoară ca un fulg, după propria sa apreciere. Și-a șters doar fața, părul și picioarele și s-a grăbit să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
din paginile cărților. — nu vă cred ! Vă jur, Domnișoară ri. Probabil că acești oameni sunt organizați într-un club sau într-un cerc... mai mult ca sigur că ei își furnizează și informațiile despre locurile unde cărțile șoptesc, șușotesc sau fredonează diverse arii... Pentru că nu peste tot se produce acest fenomen, probabil că în marile librării cărțile rămîn mute, la fel și în supermarketuri... Dar într-o librărie ca a noastră se întîmplă ceva miraculos, iată, din ce în ce mai mulți vizitatori vin și-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și de radio începură să difuzeze muzica lor repetitivă acompaniată de texte ironice sau chiar injurioase la adresa „mult rîvnitului premiu inutil”. Unul din aceste cîntece deveni în cîteva zile atît de popular, în special datorită Youtube-ului, încît începură să-l fredoneze și copiii de zece ani în curtea școlilor. mai ales refrenul („Unu, doi / Premiul nobel la gunoi”) fu gustat cu precădere de către cei mici. Într-o notă mai serioasă, cîteva sute de comitete de protest fură înființate în toată țara
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Am uitat să te întreb: Îți place Aurica? Felix făcu un gest evaziv. - Să te ferești de ea, că umblă să se mărite și se-ndrăgosteștede cine-i iese-n cale. Otilia sfârșise de depănat ibrișinul și acum repara degetele mănușilor, fredonând o romanță italiană. - Cine era domnul gras de aseară? îndrăzni să întrebe Felix.Fata ridică o privire indignată asupră-i. - Leonida Pascalopol gras? De ce e gras? Da, într-adevăr că e cam gras, recunoscu ea gânditoare, am să-i spun
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
începu să cânte jalnic și fals o romanță de Em. Drossino, Te duci. Moș Costache nu se arătă deloc încîntat de producție, deși nu avea pricepere în muzică, în schimb femeile ascultară pe Titi cu religiozitate. Aurica începu s-o fredoneze în tovărășia viorii, apoi intră în corul improvizat și Olimpia, și, în sfârșit, ca un fel de încurajare a activității muzicale a lui Titi, Aglae însăși, care își relevă glasul pițigăiat, tremolat, în contrast cu agresivitatea ei baritonă de toate zilele. În
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
precupeață de podoabe de plastic deprinsă să-și reverse șuncile ori căruciorul de marfă pe platoul din fața Haltei de Pește din Piața Obor. Băga Necuratul arcuș de cătrăneală în voce și bătea tactul cu muștiucul narghilelei pe tejgheaua oricărui norișor. Fredona Ucigă-l toaca: 14 DANIEL BĂNULESCU - Lăsă-ți, țato, ocultismul și dezbracă-ți organismul... Organismul nu ia foc fiindcă-ai drăcuit în bloc... Compunea de n-avea treabă. Bale de voluptate curgeau de pe limba sa de scârbavnic și, insinuîndu-se pe la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la ușa ei, echipat doar în chiloți. Șpreiat... C-o sticlă de vin și c-o sticlă de țuică, poreclită "Pensionarii dă să fugă!" Atîta-i de dăunătoare la etică și echitate... - Cum te cheamă, prietene? întrebă Amăgitorul, înfrînîndu- se să fredoneze. - Genel. Dacă nu deranjează clientul... Genel, dacă nu provocăm suferințe... - Auzi-i țațo: Genel!... Bagă mai departe, Genele! - Deschide ușa bărbatul lui Neta. Dar scăparea mea a fost că-n secundele alea, a început să se reverse de la etajele superioare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de încîntare, ca o bucată de unt, pe tăblăria încinsă a vestigiilor... Sorbea cu ochii după șarmiere și după frontoane, examinîndu-le prin echerul degetelor răschiate. Calcula. Își ghida șoferul cu pioletul bastonului. Închisese un ochi. Și-o bufnise iar în fredonat. Dumica lăutărește Ucigă-l toaca: Gino, pune-ți, când mă scol, Aparat locomotor... Că te duc la Techirghiol Ca să faci prostii pe hol. Cu-Împăratul peștilor Și Spuma adâncurilor ...Că te duc la Împăratul, Unde dregu-ți-aș și făcu-ți... Calomniatorul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se pusese cu burta pe carte sub privirea de sfinx adormit a motănașului fermecat cu nume de maimuțică. Îl apucase febra tocitului în liniștea nocturnă a cartierului. Tamba căruia îi mergea la inimă căldura radiatorului, stătea tolănit în fața lui și fredona melodia preferată din coadă lovea grilajul de protecție cadențat și Stani îl preveni: - Tamba încetează, îți ia foc coada! Pisoiul netulburat lovea în continuare concentrat ținea să păstreze cântecului un ritm leneș, nepăsător la avertismentele prietenului. Pe măsură ce creșteau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
data asta alene, cu orbul ceva mai hotărât, căci acum știa drumul, chiar dacă îl citea de-a-ndoaselea, cu Coltuc privind spre pridvorul bisericii și spre ceasul cel mare din stația de tramvai și cu Ologu țopăind voios pe cârjele sale și fredonând un cântec lipsit de vreo noimă. Lumea se ducea la ora asta mai degrabă spre Piața Universității. Ghirlandele se întinseseră deja de-a latul bulevardului ; odată cu căderea serii, începeau să pâlpâie, fără să aibă un aer de sărbătoare, mai degrabă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
văzu apoi de treburi, spălă farfuriile în ligheanul cu apă fiartă de pe plită, le clăti și le aranjă în dulap. La urmă se așeză să tricoteze. Era liniște, focul amorțea, îmboldind aburii ridicați din lighean să îmblânzească aerul uscat. Melania fredona încetișor, rostogolind, din când în când, ghemul, ca să-l deșire. Iar el citea și, pentru ca lectura să fie pe îndelete, îmbucătățea cuvintele din vârful buzelor. Când ajungea în josul paginii din dreapta, se apleca, apuca iscusit colțul cu limba, ridica foaia, o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]