1,352 matches
-
dreptate. Suntem antrenați Într-o misterioasă metamorfoză a vieții, care devine cu adevărat valoroasă. Simțim că trăim cu adevărat prin participarea la această solidaritate cosmică. Dușmanii ne devin prieteni, spaimele vechi dispar, trecutul Înnegurat este aureolat, viitorul ne face să fremătăm și să ne luăm zborul spre noi orizonturi. Sărbătoarea scoate din noi tot ceea ce este mai bun, pune la treabă scânteia de dumnezeire pe care o purtăm și cu care suntem Înzestrați. Divinul din noi se concretizează și Își arată
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
primenire a inspirației. Între anii 1840 și 1862, poetul elaborează un ciclu de Doine (haiducești, țărănești, ostășești ori plecând de la diverse credințe și superstiții). Într-o atmosferă plină de prospețime, împletire de real și fabulos, se desfășoară idile grațioase sau fremătând de un senzualism frust. Personajele descind din basme (strigoi, zburătorul, feți-frumoși), din mituri, din legende istorice, A. fiind unul dintre primii care prelucrează la noi asemenea motive. Vrăji și descântece se torc, într-o ambianță fantasmagorică, dar, pe neașteptate, magicul
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
la Orléans și le va transforma În cele mai frumoase pagini de proză care i-au fost Închinate vreodată vieții militare. Acolo, În garnizoana din Doncières, Îl farmecă Robert de Saint-Loup, căpitanul Borodino și cursurile acestuia de strategie. Acolo el freamătă la auzul trompetei, la vederea uniformelor, la alinierea pentru raport. E tulburat, ca tânăr În carne și oase, dar și ca personaj În propriu-i roman, de eleganța acestor „dandy cazoni”. În timpul războiului, Proust se simte Însă mai singur ca
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
iubirile se leagă de suflet, de acel farmec inefabil și tainic? Aceasta a fost prietenia prințului de Wales pentru tânărul cornet de husari: sentiment care era și senzație, singurul, probabil, care a putut Încolți În străfundul unui suflet obez, care fremăta de dorință. De aceea, rarele favoruri pe care un lord Barrymore, G. Hanger și atâția alții le smulgeau prințului s-au revărsat asupra lui Brummell cu tot neprevăzutul capriciului și cu o furie a admirației exaltate. I-a fost prezentat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai târziu, pentru Gloria Împărțind cununi a lui Paul Delaroche, și cealaltă frumusețe, pe atunci În toată splendoarea ei, ce l-a inspirat pe Clesinger pentru statuia Femeia cu șarpele, a cărei durere se aseamănă cu paroxismul plăcerii și care freamătă de viață cu o intensitate pe care dalta nu o mai atinsese niciodată și nu o va depăși nicicând. Charles Baudelaire mai era Încă pe atunci un talent necunoscut, ce se pregătea În umbră pentru a ieși la lumină, cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nivel, apocalipsul devine o valoare În care totul se confundă, iubire și moarte, conștiință și culpabilitate. Într-un univers sărit de pe orbită, nu mai există altă viață decât aceea a abisurilor În care, după Alfred Le Poittevin, se rostogolesc oamenii „fremătând de turbare și Îndrăgindu-și crimele”, pentru a-l blestema aici pe Creator. Frenetica beție și, la limită, frumoasa crimă consumă atunci Într-o clipă Întregul sens al unei vieți. Fără a propovădui propriu-zis crima, romantismul se consacră ilustrării unei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ne-am alăturat bunicii în balconașul apartamentului ei. Împodobit cu flori, balconul părea atârnat deasupra aburului cald din stepă. Un soare de aramă încinsă a atins linia orizontului, rămânând o clipă nehotărât, apoi s-a scufundat repede. Pe cer au fremătat primele stele. Miresme puternice, pătrunzătoare au urcat până la noi o dată cu briza de seară. Tăceam. Cât timp a fost lumină, bunica a cârpit o bluză întinsă pe genunchi. Apoi, când văzduhul s-a amestecat cu umbra ultramarin, a ridicat capul, lăsând
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei. Crengile uscate pe care le ducea sub braț lăsau să cadă pe dușumea dâre lungi de zăpadă. Chipul ei veșted semăna cu al oricărei țărănci bătrâne din ținutul siberian. Buzele, acoperite cu o rețea fină de riduri, i-au fremătat. Și în gura aceea, în pieptul uscat al acelei ființe de nerecunoscut, a răsunat vocea Albertinei, o voce din care nu se schimbase nici măcar o notă. - În toți anii aceștia, nu mă temeam decât de un singur lucru: că te
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îmi apăruse întotdeauna în fața ochilor cu fastul palatelor sale, în ceasurile de glorie ale istoriei ei, s-a arătat brusc sub înfățișarea unui sat din nord, unde casele joase se chirceau în spatele unor garduri rare de mărăcini, unde copacii piperniciți fremătau sub vântul iernii. Surprinzător, m-am simțit foarte apropiat și de strada aceea noroioasă, și de ostașii bătrâni condamnați să cadă într-o luptă inegală. Nu, nu era nimic patetic în demersul lor. Nu erau eroi care-și arătau vitejia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
viața lor o dimineață luminoasă...” Cuvântul acesta a făcut minuni. Căci, deodată, cu toate simțurile mele, am fost transpus în clipa suspendată de zâmbetul celor trei cochete. M-am pomenit în atmosfera aceea cu miresme de toamnă, nările mi-au fremătat, atât de pătrunzătoare era aroma amăruie a frunzelor. Am clipit din ochi în soarele care străbătea printre crengi. Am auzit zgomotul îndepărtat al unui faeton înaintând pe pavaj. Apoi șuvoiul încă neclar al câtorva replici amuzate, schimbate de cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am smuls din lumina ei, aproape înspăimântat. Dintr-o dată, mi-a fost foarte frică să nu rămân acolo pentru totdeauna. Orbit, asurzit, m-am întors în cameră, am scos pagina de ziar... Mi s-a părut că suprafața pozei a fremătat, asemenea celei în culori umede și vii a unei decalcomanii. Perspectiva ei plată a început brusc să se adâncească, să-mi fugă din fața ochilor. Astfel, în copilărie, contemplam două imagini identice care pluteau încet una spre cealaltă, înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ucenic vrăjitor, mi-am imaginat din nou bărbatul cu mustață frumoasă în biroul lui, în fața ferestrei întunecate și am șoptit formula magică: - Și totuși, a existat în viața lui o seară de toamnă când stătea în fața ferestrei întunecate, dincolo de care fremătau crengile golașe din grădina palatului Élysée... Nu mi-am dat seama în ce moment s-a spulberat hotarul timpului... Președintele privea țintă umbrele mișcătoare ale copacilor, fără să vadă. Buzele lui erau atât de aproape de geam că un rotocol de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se antrenase mult ca să poată mânui corpul lunecos al armei cu atâta îndemânare. Am privit-o uluit. La ea, totul era atât de simplu și atât de viu! Șoldurile, răspunzând mișcării brațelor, i se legănau ușor. Picioarele pline și aurii fremătau. Se bucura de propria ei agilitate, care îi permitea până și gesturi inutile - de pildă, să-și cambreze cadențat arătoasa ei crupă pietroasă. Da, ea dansa. Și, chiar fără să îi văd fața, îi ghiceam zâmbetul. M-am îndrăgostit de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că ar trebui să vorbesc și despre balconul Charlottei, despre serile noastre din stepă, despre cele trei cochete într-o dimineață de toamnă pe Champs-Élysées... Chipul i s-a crispat într-o expresie totodată disprețuitoare și neliniștită. Buzele i-au fremătat. - Ești bolnav sau ce-i cu tine? a spus ea tăindu-mi vorba pe tonul acela nazal cu care fetele de pe Muntele de bucurie îi repezeau pe pisălogi. Am încremenit. Ea pleca, urcând spre primele clădiri din port, și, în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de apă ne-au izolat în mărginirea tremurătoare a trupurilor noastre. Ne simțeam cu o intensitate crescândă inimile dezgolite, înecate în potopul care amesteca cerul cu pământul. După câteva clipe, a strălucit soarele. De sus, de pe mal, contemplam stepa. Lucitoare, fremătând de o puzderie de stele irizate, parcă respira. Am schimbat o privire surâzătoare. Charlotte își pierduse baticul alb, părul ud îi șiroia în șuvițe întunecate pe umeri. Genele străluceau de picături de ploaie. Rochia, udă toată, i se lipea de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-mi devină apropiat, să mă rețină în plăcuta rutină a zilelor sale, trebuia deja să plec. Călătoria aceea nu cunoștea decât doi timpi: sosirea într-un oraș necunoscut și plecarea dintr-un oraș ale cărui fațade abia începeau să-mi freamete sub privire. Acum șase luni soseam la München și, ieșind din gară, îmi spuneam cu mult simț practic că trebuie să găsesc un hotel, apoi un apartament cât mai aproape de noul meu post, la radio... La Paris, dimineața am avut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Morin). Cînd se devalorizează linearul, valorile istorice intră în degringoladă. Cînd revine iconicul, natura și grația merg mînă în mînă. Platon disprețuia scrierea și istoria. Zeul Pan nu și-a spus ultimul cuvînt, Atena îi poate urma Ierusalimului. Metoda ecologică freamătă oare ca o Bună Vestire? Un alt ciclu urmează să fie reparcurs? Să ne limităm la exemplificarea printr-un simplu schimb de temporalitate privitor la sfîrșitul tuturor timpurilor. Dar cine va contesta faptul că ceea ce noi numim "istorie" de obicei
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
umple vidul demografic pe cale de a se crea. Al doilea vector este reprezentat de către activitatea de comerț, una dintre cele mai bune formule de extindere a influenței geopolitice într-o regiune. Așa cum remarca Le Monde, "aici totul stagnează, acolo totul freamătă"368. Ca să înțelegem mai bine problema, ar trebui să spunem că aceeași diferență între populații, între densitatea demografică a regiunilor, nu ar fi creat presiunea de care vorbim cu 30 de ani în urmă. De ce? Pentru că de partea cealaltă a
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
mai bine problema, ar trebui să spunem că aceeași diferență între populații, între densitatea demografică a regiunilor, nu ar fi creat presiunea de care vorbim cu 30 de ani în urmă. De ce? Pentru că de partea cealaltă a Amurului lucrurile nu fremătau. China era o țară mare, dar nu era o putere mare. Acum această țară este antrenată într-un proces de modernizare pe toate planurile. Ceea ce remarcă mulți comentatori este faptul că populația Chinei sau cel puțin cea mai mare parte
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
este antrenată și ea în aceeași febrilă activitate economică și comercială, își asumă într-un fel traiectoria de ansamblu a țării. Revenind la situația de pe Amur, populația de pe partea rusească a Amurului simte că dincolo de fluviu lucrurile se mișcă, evoluează, freamătă. Și are confirmarea vie a acestui fapt prin venirea populației chineze în Siberia și Extremul Orient al Rusiei pentru a dezvolta activități comerciale. Limba chineză a devenit a doua limbă în zonă. Majoritatea unităților comerciale sunt deținute de către chinezi. Sunt
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
gedol ƒase: (Ps 145/144,8; cf. Iona 4,2): „Binevoitor și milostiv este Domnul, îndelung răbdător și mult îndurat.” (t.n.) Sensul literal al acestei expresii este „lung la nări”: evreul a observat că animalului sau omului mânios îi freamătă nările. De aici, ’ap, „nara”, a ajuns să însemne și „mânie”237. Traducerile care conțin ideea de „mânie” sunt fidele originalului ebraic; imaginea nărilor fremătânde nu poate fi salvată, ci doar răscumpărata de farmecul unei expresii că „zăbavnic la mânie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu mai poți evita să se întâmple ceva ce a avut deja loc! De unde și descrierea trecerii propriu-zise mai curând decât a ființei, preocuparea pentru o dinamică în locul voinței de a surprinde staticul. Cele trei cărți mișcă, fac zgomot, tremură, freamătă, se încordează, se contractă, lungi sau lente, domoale sau impetuoase, întunecate sau împrăștiind lumină, precise asupra unui subiect, vagi asupra altuia, situate în epicentrul problemei anunțate la începutul capitolului sau pur și simplu în digresiune - când, uneori, digresiunea n-are
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la figura radioasă a lui Luke. De la discuția telefonică pe care a avut-o la cafea, e cît se poate de bine dispus. — Cu cine-ai vorbit? Întreb. Vești bune? — Tocmai ni s-a dat verde pentru Barcelona. Nările Îi freamătă ușor, așa cum se Întîmplă de fiecare dată cînd e Încîntat de viață, dar vrea să aibă o mină serioasă. — Asta ne duce la opt filiale În toată Europa. Și toate grație contractului cu Arcodas. Nici măcar nu mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
N-are În cap decît shopping și haine... și pe prietenele ei... Mi s-a scurs tot sîngele din față și simt că mă clatin. N-am auzit de cînd sînt asemenea venin. Îi arunc o privire lui Luke. Îi freamătă nările și Îi pulsează o venă pe frunte. — Să nu Îndrăznești să vorbești despre Becky În felul ăsta! Are un glas atît de aspru, că mă și sperii. — Să nu Îndrăznești. — Haide, Luke, pufnește Venetia Într-un rîs ironic. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
într-o noapte să rup rețelele, toate, / să scap spre păduri/ în sânge cu viperi de rouă” - Taină). Expresia ezită între Lucian Blaga și Ion Barbu („Cineva zadarnic ne întreabă, am uitat limba zeilor”), insul parcurge egal o lume care „freamătă” sub pașii săi. Mai apropiate de expresionismul blagian sunt versurile din Bucuria cuvântului (1974), cu imagini picturale, proaspete, „de in”. Poetul, purtat peste destinul absurd în avânt muzical, „galactic”, mărturisește credința în logos, căruia îi atribuie valoare magică („Bucuria cuvântului
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]