1,041 matches
-
gong masiv, într-un cuvânt, o muzică împietrită, a cărei notă distinctă a fost îndată înregistrată. Materialul întrebuințat era mai mult cosmic: lava, munții, copacii, banchizele, bazaltul, granitul, silexul; dar sub această carapace de crustaceu se zbătea totuși un suflet frenetic. Dacă în forma parnasiană a versurilor se resimțea influența lui Hérédia și Leconte de Lisle, cu un adaos de masivitate și în cadrele literaturii române, de incontestabilă noutate verbală, - în conținut, diferențierea ei se arată totală: poezia lui I. Barbu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de elemente contrarii, a cărei originalitate era crescută de originalitatea vocabularului pietros, a unei anumite tăieturi a versului, a unei respirații largi și virile, umbrită doar prin oarecare retorism. Plecat de la Sburătorul, I. Barbu a evadat din această poezie cosmică, frenetică, cu largi volute de piatră aruncate peste ape spume-gînde, saturată de reminiscențe clasice; a judecat-o, probabil, retorică și factice. Filonul noii sale inspirații n-a mai pornit nici din rocă, nici din mitologia clasică (Pentru marile Eleusine, Ixion, Dionisiaca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
s-a lipit de față, Silvia îl prinde de mijloc și îl învârte, dă capul pe spate și începe să cânte ceva atât de dureros că îți intră durerea în oase, picioarele ei bat pasul pe loc într-un dans frenetic, tânărul a intrat în ritmul Silviei, se dezlănțuie ca într-un delir, se face liniște, o liniște nefirească, cei din jur îi privesc încremeniți, o bătrână cu un adolescent dansează ca scoși din minți, vocea Silviei se aude până departe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ele însele. Încercă să se încadreze episodului, să-și asigure confortul psihic necesar și să se acomodeze pe deplin cu starea de spirit a celorlalți din tagma oaspeților. Fiindcă, în cinstea sa, amfitrionul, care se străduia să-i sublinieze dragostea frenetică, îi convocase pe cei mai tineri și mai stilați argați, angajându-i cu carte de muncă oficială și în regulă, Vladimir începu să tatoneze terenul prin genuri de glume care ar fi putut stârni interesul respectivei ambianțe de bezmetici. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să nu scârțâie. Căzură unul în brațele celuilalt, sărutându-se, mușluindu-se, mușcându-se, trăgându-și hainele de pe ei, împleticindu-se cu înfrigurare în ele, enervându-se și împiedicându-se... Potopind-o în sărutări, Vladimir simți că va urma o noapte frenetică de iubire: își zise că e dispus să se istovească împreună cu ea, deasupra ei, prin ea, sub ochii ei strălucitori, frumoși și cu globi rotunzi, ca de ciută (deși nu există pe glob ciute cu ochi de safir!), ciupind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prins? lătră uriașul. Vezi ce vreau să-ți spun? Umbla ca turbat prin celulă. - Așteaptă numai să se ridice grilajul și-ți arăt eu ce să faci cu oamenii care nu stau în banca lor. Ridică vocea într-un urlet frenetic. - Discipole, dacă mă auzi, dă-i drumul. Ridică grilajul. Ridică-l! Dacă auzi sau nu, Discipolul oricum nu făcu nimic. Grilajul nu se ridică. Jurig se calmă și revenii la pat. Se așeză mormăind: - Așteaptă numai. Așteaptă numai! Pentru Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
trebuia să-l învingă pe Discipol. Coborî cu stângăcie treptele și înainta spre forma de umbră tremurătoare. A-l vedea pe Zeul Adormit mergând spre el cu intenții ostile, trebuie să fi fost o experiență distructivă. Cuprins de o groază frenetică, Discipolul încercă să scape prin singura metodă de care dispunea. Din silueta întunecată țâșni energie. Într-o jerbă de flăcări albe, trupul Zeului se mistui. În acest moment, Secoh fu omul care și-a distrus Zeul. Nici un sistem nervos condiționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
o cunoaște, dar nu e adevărat. Se află acolo sus, în cer, dar încă nu știe ce este acest jos. Este atrocitatea cuibărită în piept acolo unde pieptul nu mai există. Există o gaură care înghite totul cu o viteză frenetică, asemeni unui vârtej, înghite sertar, haine, fotografii, tampoane, creioane, compact-discuri, mirosuri, zi de naștere, doici, colaci de salvare, scutece. Totul dispare. Va trebui să facă o curățenie importantă în aeroportul acela. Va rămâne piața goală a vieții ei, o sacoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îndemână Pentru Orice Eventualitate, Cărțile Pe Care Ai Putea Să Le Pui Deoparte Ca Să Le Citești Eventual La Vară, Cărțile Care-Ți Lipsesc Pentru A Le Pune Alături De Alte Cărți În Biblioteca Ta, Cărțile Care Îți Inspiră O Curiozitate Neașteptată, Frenetică, Și Greu De Justificat. Iată că ți-a fost posibil să reduci numărul nelimitat de forțe de pe câmpul de bătaie la un ansamblu desigur foarte mare, dar oricum calculabil într-un număr finit, chiar dacă această relativă simplificare este luată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
armat, descompunându-se în electroni, neutroni, neutrini, particule elementare mereu mai mici; ai azvârli-o prin firele de telefon, ca să se reducă la impulsuri electronice, la fluxul de informație, zguduită de redundanțe și zgomote, ca să se transforme într-o entropie frenetică. Aș vrea s-o arunc afară din apartament, din bloc, din cartier, din zona urbană, teritorială, din administrația regională, din comunitatea națională, din piața comună, din cultura occidentală, din placa continentală, din atmosferă, din biosferă, din stratosferă, din câmpul gravitațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a face cunoștință cu un oraș este să încerci să afli cum se muncește în el, cum se iubește și cum se moare. În orășelul nostru, să fie un efect al climatului, toate acestea se fac laolaltă, cu același aer frenetic și absent. Adică oamenii aici se plictisesc și tot aici se străduiesc să-și formeze obișnuințe. Concetățenii noștri muncesc mult, dar totdeauna doar ca să se îmbogățească. Sunt interesați mai ales de comerț și, în primul rând, chiar după cum spun ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
chestii ultrarafinate îți trebuie, dar am să fac tot ce pot. Scoate un carnețel murdar de pământ uscat și un creion. Ce crucifere folosești în mod obișnuit ? Crucifere ? Ce sunt alea ? Or fi vreun soi de legume. Îmi scotocesc mintea frenetic, dar nu reușesc decât să văd imaginea unor mamifere care se uită cruciș. — Va trebui să-mi consult notițele, spun în cele din urmă dând din cap cu un aer profi. O să-ți dau de știre. — Vorbesc în general. Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sau de fotografiat și sunt parțial orbită. Îl caut pe Nathaniel din priviri în mulțime, dar nu-l văd nicăieri. Trish se află la câțiva metri în dreapta mea, într-un taior de culoarea fuchsiei, și-mi face semn cu mâna frenetică. Eddie e lângă ea, cu o cameră video în mână. Îmi despăturesc fără grabă declarația și o netezesc. — Bună dimineața, spun în microfon, cu glasul încordat. Sunt încântată să vă pot împărtăși această veste minunată. După ce am primit o ofertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Oare visez ? E Nathaniel. În trenul spre Londra. E la un metru de mine, stă jos și se uită fix înainte. Ce... De ce e... — Nathaniel ! încerc să strig, dar glasul îmi devine un țipăt răgușit. Nathaniel ! Îi fac cu mâna frenetic, încercând să-i captez atenția. — Iisuse, el e ! exclamă Dominic. Nathaniel ! urlă cu un glas ca de megafon. Aici, amice ! — Nathaniel ! Până la urmă, îmi revine glasul. Nathaniel ! La țipătul meu disperat, ridică în fine privirea și tresare vizibil în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
regim l-a constituit În mod oficial a termenilor ultimatumului dat de țar. O scrisoare politicoasă Îl informă pe Morgan Shuster că se pusese capăt Însărcinărilor sale de trezorier general. Nu stătuse decât opt luni În Persia, opt luni intense, frenetice, amețitoare, opt luni care nu reușiseră să schimbe chipul Orientului. Pe 11 ianuarie 1912, Shuster a fost petrecut cu onoruri. Tânărul șah Îi puse la dispoziție propriul automobil, Împreună cu șoferul său francez, dl Varlet, pentru a-l conduce la portul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Adio, Străine! Drum bun spre Arcturus. Adio coșmar! Bună ziua, Pământ și salubritate! Își aduse brusc aminte de comentariul negativ al lui Lambert. ― Vom urma sfatul său, pentru că de astă dată s-ar putea să aibă dreptate. Nostromo. nepăsător față de activitatea frenetică a unora dintre pasageri, indiferent la așteptarea resemnată a celorlalți. Își vedea de cursa amețitoare spre Pământ la o viteză superluminică. Brett ceruse mai multe ore pentru a termina instalarea plaselor și a tuburilor electrificate, dar el și Parker lucrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a apărut un cubuleț cu latura de douăzeci de centimetri. Pe care statuia va trebui să stea, în echilibru, într-un picior. Lângă cei trei francezi este parcată o dubiță cu o antenă parabolică deasupra ei. Lângă dubiță, cunoscutul reporter frenetic Valentin Viorel Voicu, zis și Triplu Ve, transmite în direct pentru știrile de dimineață. A început fraza la ora 10.00 și acum, la 10.08, încă n-a terminat-o. Martinichezii - sau cum li s-o zice - îl ignoră
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din România se orientează și bagă publicitate. Când îi revine vocea lui Triplu Ve, manifestanții sunt deja departe. În urma lor au rămas două borcane goale la picioarele statuii, în care s au strâns deja câteva monede aruncate de trecători miloși. Freneticul reporter se uită mai atent la statuie. Mutra imigrantului necunoscut i se pare cunoscută. Seamănă leit cu Sandu Mutălăul, mimul care făcea bani pe litoralul românesc reușind să stea nemișcat minute-n șir, ca o statuie. Cei mai mulți bani îi scotea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
acoperise ochii cu mâinile, să n-o vadă, să n-o vadă. „Nu te uita, nu mă privi.“ Dar o văzu și continuă să privească lacrimile repezi, inundându-i obrazul mic și palid. Peste ea și în ea, înlănțuit și frenetic, urmărea lacrimile lunecând, șir, spre buzele arse. Murmura, în neștire: „Nu, nu te uita, te rog, nu mă privi“, înlănțuită, cotropită de bucurie și spaimă. Goi, sub cearșaf, nu se descleștară multă vreme. „Nu, asta nu ne pot lua“, șoptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
1943 în comuna Copăceni, județul Bălți - Basarabia, fiu de învățători - Constantin și Floarea, născută Ispas. A debutat editorial cu volumul „Ultrasentimente” (1965), fiind considerat „cel mai tânăr poet al acestei republici”. Are o poezie descriptivă, patetică, expresivă, cu un vitalism frenetic și cu o mare capacitate de me tamorfozare. O poezie de luptător... A VENIT ASEARĂ MAMA A venit aseară mama, ca‐n romanța populară, Oare te‐a găsit acasă, oare mai știai că‐i ea, N‐ a venit ca să‐ ți
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
se disting. Știu asta nu pentru că am dormit în cameră cu ea astă-noapte, și nici pentru că am văzut-o în chiloți, ci pentru că asta poartă acum, când se repede pe peluză ca să prindă mingea aruncată din piscină de un jucător frenetic. Dacă cineva și-ar lipi palma de pieptul ei, abia dacă ar simți forma sânilor; sunt ca cei ai fetițelor la vârsta pubertății. Nu pot să nu invidiez eleganța acestei siluete. Nu că aș vrea să fiu așa de slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din jurul meu. Jake mi-a răspuns la mesaj, iar eu am făcut pace cu lumea! Este foarte relaxant să zaci pe o bancă sub cerul înstelat, în aerul înmiresmat al nopții, privind o hoardă de oameni încleștați într-o luptă frenetică, în timp ce tu nu ai nimic de făcut decât să te lungești, să-ți sprijini capul, să duci paharul la gură și să te pierzi în reverii fără sfârșit legate de reîntâlnirea pasională cu iubitul tău, de care te mai despart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
La urma urmei, nu ne încalcă granița stabilită. Toate armele erau ațintite spre ei. Din tanc se dădură jos câțiva oameni care intrară rapid în cortul principal. Stătură câteva minute, timp în care în interior existau dovezi ale unor mișcări frenetice. Când ieșiră, cei douăzeci și ceva de oameni, cărau în brațe tot ce puteau duce. Zvârliră totul în camioane și se întoarseră după un alt transport. Făcură lucrul ăsta de trei-patru ori. La sfârșit, unul dintre ei se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care probabilitatea ca oamenii să-și schimbe slujba este multe mai mare, așa cum e mai probabil să învețe meserii noi sau să se mute în locuri noi. Dar asta se produce cu prețul unei „arii reduse a atenției, a căutării frenetice de noutăți, chiar a unor cicluri mai scurte de modă arbitrară și ... unei superficialități emoționale și spirituale atotcuprinzătoare“. Charlton adaugă că oamenii moderni „nu au profunzimea de caracter care părea atât de normală în trecut“. Capitolul 42 — Ellis, ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fundamentaliste feministe cu imaginație“, care inventaseră totul, cu „imaginația lor bolnavă și perversă“. Asta, în ciuda examinării bine documentate de la spital, făcută asupra copilului. (Penisul lui Crowley era mic, dar produsese totuși rupturi semnificative în rectul bebelușului.) Era în toiul pregătirii frenetice pentru a treia zi de proces, când Amy, asistenta ei, o sună ca să-i spună că tatăl ei era la telefon. Alex răspunse. — Sunt cam ocupată, tată. — Nu te țin mult. Plec pentru două săptămâni. — OK, bine. Unul dintre ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]