1,009 matches
-
a remarcat-o, Însă a hotărât să fie precaut, să nu se mai livreze naiv, după cum Îi era obiceiul. — N-am pățit nimic, Cristian, am leșinat atunci, În seara aia, iar tu ai fugit ca un poltron, ca un câine fricos. — Așa e, sunt laș, mi-e frică de scenele astea... Oricum, totul a fost de un absurd... Din cauza boului ăla de Rogoz, care nu e În stare să facă diferența Între ficțiune și realitate. — Dar tu știi să faci această
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pusese capul pe genunchii ei, ca atunci când era mic -, îi spuse că era foarte tânăr și că putea să scape de Mașteră și de Tiberius numai prefăcându-se: să pară prostuț, absorbit de jocuri frivole, inofensiv. Asemenea bătrânului unchi Claudius, fricosul legendar al familiei. Numai așa aveau să-l lase să trăiască, poate chiar confortabil, fiindcă în ochii tuturor ar fi fost o dovadă a clemenței și bunătății lor. Gajus o întrebă în șoaptă - acum vorbeau cu glas scăzut și între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
speriat ia uite, unii chiar s-au ras în cap ! Ce înseamnă frica! Însă a doua oră, pe toți patru îi dă din nou afară. - La tuns nerușinaților! Cei trei nici nu se gândesc să își taie părul, el mai fricos, când ajunge acasă îi întreabă pe părinți. - Spuneți am eu părul mare?! - Da este cam mare, du-te să te tunzi la Ionel! Îi răspunde tatăl cu bunăvoință. Stani făcea întotdeauna comparații: Neli, apărătorul lui din copilărie la 16-17 ani
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și mândru, dornic de a culege lauri și a fi venerat de supuși care nu se va gândi decât la lupte și victorii, pe când celălalt fiu va fi înțelept, cumpănind totul de două ori înainte de a face o dată, dar foarte fricos, temător chiar și de umbra lui, încât orice îi va provoca panică. Fericită de vestea pe care tocmai o primise, că în sfârșit va putea fi mamă, dăruind împăratului ei iubit nu unul, ci doi moștenitori îi ceru zânei să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
foarte discret, printr-un scâncet ce îi încredința pe toți că va fi cuminte ca o fată. Primul a primit numele Amirion ce mai târziu va fi supranumit cel Viteaz, iar cel de-al doilea, Sturion care va primi supranumele Fricosul. În vreme ce erau doar niște bebeluși, între copii nu era sesizabilă nici o diferență, dar pe măsură ce creșteau și începeau să aibă diverse preocupări, înclinațiile lor se vădeau în pasiuni și se observau diferențele dintre ei. Amirion mergea la vânătoare împreună cu soldații palatului
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai elocvent și mai evident sentiment din viața ei. Pentru că ea e sigură de iubirea lui Maurizio. De ce s-o năruie cu un sărut efemer? Cu o noapte searbădă? El, așa cum v-am mai spus, este un netrebnic și un fricos, e paralizat de propria lui dorință, pentru că nu-și poate depăși mediocritatea și siguranța vieții în care este prins. Pulcheria este dorința lui de-a ieși din suficiență și platitudine. Pulcheria, cu talia ei subțire de viespe și mâna ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o disocia de stângăcia și slăbiciunea ei din viața de zi cu zi. Pe Maurizio îl interesa micile triumfuri pe care le realiza Pulcheria la bârnă, iar eu, îngerașul ei bătrân și neputincios, am recunoscut în el, în acel iremediabil fricos, "impostorul de sine", o posibilitate de-a împlini cu întârziere dorința ei din copilărie. Poate n-a fost cea mai izbutită alegere, dar priviți, tovarăși spectatori, priviți cum Pulcheria e, în felul ei, fericită... Scena 8 (Oamenii păsări) (O bârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Nu vor să audă... Cred că se tem. Se tem de o Încăierare cu cerșetorii? — Nu... se tem de o revoltă. Dante se abținu cu greu să nu azvârle injuriile care Îi veneau la gură Împotriva unor bărbați atât de fricoși și Împotriva meschinăriei lui Bargello, care nu știa nici măcar cum să o scoată la capăt cu o răscoală fără să deranjeze un prior. Dar ceva din privirea omului Îl făcu să intuiască cât de gravă era situația. Poate că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dată cînd ne-am întîlnit. Frica. Un subiect sensibil, Geniule. Știu că ai simțit-o și tu în nenumărate rînduri pe propria piele. De fapt, chiar în cercurile tale cele mai intime sînt voci care confirmă că ești un tip fricos. Dar nu pe asta mă bazez cînd mă gîndesc la fobiile pe care eu singur ți le-am trecut în revistă de-a lungul timpului. Mă interesează doar reacțiile tale vădite care ți-au trădat această slăbiciune și mărturiile martorilor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
muniție de război adevărată. Doar așa totul poate să pară real, spune. E singura metodă prin care îți poți întări caracterul, își reia Regizorașul pledoaria sa legată de arta adevărată. Știu că ai un Comandant îndărătnic, aș putea spune chiar fricos în unele împrejurări, care se lasă cu greu convins chiar și atunci cînd e vorba de lucruri din cele mai mărunte. Pe asta o să mă prefac că n-am auzit o, îi dă Santinelă apă la moară. Știam eu că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui împreună cu mulți alții. — Se scandau prostii, spune Roja, și nu știu de ce a fost nevoie să plimbe circul ambulant pe tot felul de străzi lăturalnice, cînd ar fi putut să meargă țintă spre Centru. — Jos Ceaușescu, Veniți cu noi, Fricoșilor, Lașilor, Puturoșilor, Jos Dictatura, chestii de astea, zice Tîrnăcop. — Aceeași mizerie ca la Romană, zice Gulie, imediat după ce s-a spart mitingul, au apărut cîteva autoturisme fără număr. Asta mi-a sărit în ochi la prima vedere, lumea a început
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pas zări un colț de cărămidă, se aplecă, îl apucă și începu să-l cîntărească pe rînd în fiecare palmă. Simțind pericolul cîinii o luară la goană chelălăind, înainte ca el să aibă timp să-i ia la țintă. Javre fricoase și împuțite, începu să se enerveze. Mai trase o înjurătură, lăsă să-i cadă din mînă bucata de cărămidă și se puse din nou în mișcare. Ia loc și fă-te comod, îi făcu Angelina semn să se așeze în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
adevăratul vinovat. Robii erau de fapt în grija ta și nici măcar nu știi cum îi cheamă. Halal slujbaș regesc! Slujbașul îl măsură cu o privire înfricoșată și tristă apoi câtva timp tăcură, fiecare ferindu-se de ochii celuilalt. Dar slujbașul, fricos și slab din fire, nu era și nătâng și meseria îl învățase de multe ori că nu deznădejdea te scapă de primejdie. Se întoarse spre sutaș: - La urma urmei, nu câștigăm nimic dacă ne certăm. Mai bine să ne gândim
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
singură dată mai vorbi despre ei cu prietenul său, și atunci îi spuse hotărît: - Aceștia sunt zei, nu oameni cum zici... Tu ești însă un om milos și bun și nu vrei să mă sperii, dar află că nu sunt fricos! Am văzut că zeii tăi nu-mi vor răul și că sunt buni, așa că n-am de ce să mă tem. Bucuros de a cunoaște el însuși adevărul, Auta nu îndura să-l știe pe altul mințit. Mai încercă o dată: - De ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nemișcată așteptând ca un val norocos să aducă În dreptul ei minunile cu solzi, doi-trei porcușori amețiți. Copleșită de gândurile ei cenușii, de vechi dureri la care se adăuga una nouă, abia târziu reuși să adune În noua baltă, patru peștișori fricoși, ageri și cu ochii de mărgele. În timp ce Va „pescuia” cu mânuțele sale grăsuțe, manifestându-se zgomotos la fiecare victorie, scoțând strigăte zglobii de bucurie, apucând cu gura câte un sfert de biscuit dulce cu care Îl ademenea Dorița, aceasta Își
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dar Învingător, cu flori de maci sălbateci și sângerii, cu care lanul era decorat din loc În loc, fluturâdu-le victorios deasupra capului cu păr transpirat și plin de țărnă. Studia vreme Îndelungată, urmărind cu atenție și curiozitate sporită, câte un gândăcel fricos, preocupat de cine-știe-ce probleme familiale sau o furnicuță cu povara grea În spate, așezând În drumul acestora, palma sa de copil și Înfiorându se ori de câte ori furnicile i se urcau pe mâini sau picioare, scuturându-se grăbit și având adevărate accese
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
securitate iar Didița lega, nu se știe de ce dar așa erau regulile impuse de Mamaia, belciugul ambarcațiunii cu o sfoară groasă al cărui capăt liber Îl lega la un pripon de pe mal, Dorița, uzând de tot curajul unui căpitan foarte fricos, se urca În ciobac și folosindu-se de lopățele cu o mare neîndemânare, punea ambarcațiunea În mișcare pe o direcție total Întâmplătoare, având În permanență ochii ațintiți asupra copilului. Acesta, la fiacre val, striga: Au!, Au! Tremura la fiecare „tangaj
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
frică, o armată cu soldați Îmbrăcați În negru, care era condusă de căpetenii ce ajungeau cu capul lor ascuțit până la cer și care Înaintau cu viteza căruței către mica oaste condusă de Victor. Băiatul, Între rușinea de a fi numit fricos și teama de a fi nimicit de către armata neagră, a tras iar de colțul hainei. Victor l-a privit, apoi a privit Împrejur cu experiența sa de jandarm În „timpuri grele”, a observat direcția indicată de capul ciufulit și plin
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe cap chestia aia mișcătoare? Deja regretam că Ahmed venise lângă mine. M-am uitat la el, îngrozit. — Vorbește mai încet, te implor, o să te audă magistrul. Mi-a dat o pălmuță paternă pe spate. Nu mai fi așa de fricos! Când erai copil, nu spuneai cu glas tare adevăruri pe care cei mari le țineau ascunse? Ei bine, tu aveai atunci dreptate. Trebuie să regăsești în tine însuți timpul ignoranței, căci acela era și timpul curajului. Vrând parcă să ilustreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
insiste asupra locului din care veneau aceste transporturi: Irakul revoluționase întreaga piață. Un al patrulea avea niște monede care îi săriră în ochi lui Shimon: îi va spune prietenului său Iehuda, un numismat împătimit, să nu mai fie atât de fricos și să facă un drum până aici. Se îndrepta spre ieșire când zări un magazin de care aproape uitase. Ca și celelalte, nu avea o vitrină, ci doar grămezi de marfă așezate afară, care se prelungeau până înăuntru. Să intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mizerabil... Am vrut să vă omor... ARTUR: Mai spune, mai spune... Mai povestește ceva. Dumneata povestești foarte frumos... (Chicotește către GARDIAN.) Să vezi ce frumos povestește... CĂLĂUL: Adevărul e că mi-e frică, mi-e o frică grozavă... Sunt un fricos și o lichea. Pot să ies? GARDIANUL: Ieși. CĂLĂUL (Iese și dă cu ochii de ARTUR care răsfoiește o carte.): Ce faci? Îl lași să citească? GARDIANUL (Plictisit.): Ce vrei? Lasă-l să citească. CĂLĂUL: Nu-l lăsa, Bruno, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
strâng de gât! ARTUR: Vreau doi toboșari! Vreau doi trompeți! N-o să scăpați de mine niciodată! COLONELUL: Omule, nu pricepi? Ești un om liber! Du-te pe câmp, du-te să vezi iarba. ARTUR: Minți! Toți mințiți! Sunteți atât de fricoși și de lași, încât v-ați sfătuit să-mi dați drumul. Mi s-a mai întâmplat... Peste tot e la fel. CĂLĂUL: E nebun! COLONELUL (Ultim efort.): Vrei bani? Spune-ne ce vrei și-ți dăm. ARTUR: Toboșari! Covor! Trompeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
afară! O să putreziți de vii! BRUNO: Ia chemați-l pe domnul Vișniec! Unde-i autorul? Ce se-ntâmplă aici? Ce, suntem la circ? Ce-s tâmpeniile astea? AL DOILEA BĂRBAT: Autorul, autorul! Să vină autorul! O otreapă! O scârnăvie! Un fricos! N-are decât să vină! PRIMUL BĂRBAT: Eu nu mă tem de autor! GRUBI (Alergându-i pe cei doi prin sală, cu diverse obiecte amenințătoare în mână.): Vă arăt eu! Vă arăt eu vouă! Haimanale! BRUNO (Alergând după GRUBI.): Grubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Actu-ntâi nici nu trebuie văzut de nimeni, e o eroare că l-ați văzut, o lașitate! MAMA: Așa e! Sunteți niște lași! RECRUȚII (În cor.): Oare sunt ei niște lași? MAMA: Da, sunt niște lași! OMUL CU SACAUA: Sunteți niște fricoși și niște lași! Când ați văzut că unii vorbesc tot timpul și alții n-apucă să scoată nici un cuvânt, de ce n-ați zis nimic? De ce ați suportat mascarada? De ce n-ați urlat? PRIMUL BĂRBAT: De ce? De ce a-ți tăcut? AL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o urăsc, n-am să urc niciodată acolo... Pentru că am să plec, Grubi, cu voi sau fără voi... Să nu mai pomenești niciodată de odaia de sus! Auzi? HAMALUL: Nu, domnule, deși... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sunteți niște lași, sunteți niște fricoși. Vă e frică să plecați de aici, din cocina asta blestemată, din mocirla asta, din cimitirul ăsta... Toată viața ați visat să călătoriți prin ploaie și acum, când eu v-aș putea învăța... vă e teamă vă e lene... vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]