1,578 matches
-
cu ibricul lui uriaș de cacao fierbinte și se Înrăutățise cînd unchiul Juan Lucas și ceilalți bărbați au Început să fumeze; acum nu mai simțea nici un gol În stomac și ceașca de cacao era prea fierbinte și el s-a fript ca În fiecare dimineață la micul dejun: nu era nimic de făcut, trebuia să aștepte, poate În altă zi, la biserică... Maica stareță Își Încheie discursul vorbind despre necesitatea de a termina lucrările de construcție la noul colegiu, profitînd apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult fără puțină cafea sau puțin ceai, Îi tremură mîinile, dar reușește să se stăpînească În timp ce ea Îl servește, reușește să așeze ceașca pe masă fără să verse prea mult și o ridică apoi din nou și gustă și se frige și nu se plînge și spune că e foarte bun, dar Carlos, batjocoritor și cu nasul pe sus, nu schimbă cu el nici o privire cu Înțeles, deși se uită din cînd În cînd la el și soarbe cu un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din buzunarul de la spate al pantalonilor kaki sau albaștri un pieptene fin, cu care-și putea aranja din nou la perfecție creasta de cocoș care te face cu unu, cu doi sau chiar cu trei centimetri mai Înalt. Fumau pînă-și frigeau degetele, pe urmă azvîrleau mucurile aprinse pe marginea bazinului, așteptînd să treacă vreunul desculț și să-și frigă tălpile, chiar se Întâmplase mai demult și administratorul le atrăsese atenția, dar ei au tăgăduit cu hotărîre, mereu dați vina pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nou la perfecție creasta de cocoș care te face cu unu, cu doi sau chiar cu trei centimetri mai Înalt. Fumau pînă-și frigeau degetele, pe urmă azvîrleau mucurile aprinse pe marginea bazinului, așteptînd să treacă vreunul desculț și să-și frigă tălpile, chiar se Întâmplase mai demult și administratorul le atrăsese atenția, dar ei au tăgăduit cu hotărîre, mereu dați vina pe noi și la urma urmei ce atîta scandal? Ia nu ne mai bateți la cap! Se distrau grozav cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întâmplase mai demult și administratorul le atrăsese atenția, dar ei au tăgăduit cu hotărîre, mereu dați vina pe noi și la urma urmei ce atîta scandal? Ia nu ne mai bateți la cap! Se distrau grozav cînd cineva se frigea la tălpi și se arunca disperat În apă. Străinului Îi presărau drumul cu mucuri aprinse, dar străinul ieșea ud din bazin și uda totul pe unde călca, niciodată nu se fripsese, i se lipeau mucurile de talpă și tipul nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bateți la cap! Se distrau grozav cînd cineva se frigea la tălpi și se arunca disperat În apă. Străinului Îi presărau drumul cu mucuri aprinse, dar străinul ieșea ud din bazin și uda totul pe unde călca, niciodată nu se fripsese, i se lipeau mucurile de talpă și tipul nici nu simțea, alerga mai departe, se urca iar la trambulină, zbura, saltul mortal Dumnezeu știe ce număr, ieșea mereu din apă sprijinindu-se În mîini pe marginea bazinului și pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mânecă și cum. La câteva zile după ce i se schimbase tubul din trahee, cei mai buni prieteni ai lui Mark veniră în sfârșit în vizită. Karin îi auzi încă de când erau pe coridor. Fir-ar să fie, că tare-i frig în universul ăsta. —Mie-mi zici? Mi-au ieșit boașele prin ochi. Se rostogoliră în salon - Tommy Rupp într-o jachetă neagră, militară, iar Duane Cain într-un costum de camuflaj căptușit cu un strat izolator. Cei trei Muskratari 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ia: îl lăsau să se descarce, apoi îi vârau iar joystick-ul în mână. Rutina asta devenise parte a sărbătorii generale. De Ziua Independenței, toată lumea se adună ca să vadă artificiile. Băieții începură devreme, umplând o canistră cu bere la gheață și frigând la groapă un sfert de vițel adus de la abator. Când apăru Karin, ascultau corul mormonilor cântând versuri patriotice grefate pe marșuri de Sousa 1. Undele sonore o izbiră de când intră în cartier. Duane încerca să îmblânzească un aparat de înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
treacă peste el. O ia spre sud, pe jos. N-a mai fost la Platte de toamna trecută. I-a fost frică să nu descopere că a umblat cineva și la râu. Pleacă din casă fără șapcă, iar soarele îl frige. Păsările se iau după el, din copac în copac. Un cârd de granguri, animale-spion. Fac un vacarm total nelalocul lui, de parc-ar avea ceva cu el. Așa-zisele lor triluri îi răsună în cap, cra, cra, ca, cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apasă Când lacătul deschid la casă. Stau mâhnit, iar gândurile mele Se împletesc cu visurile rele. Mama nu mai este în pridvor, De tatăl meu îmi este tare dor. Nu are cine să mă strige, Iar inima în piept mă frige. Astăzi toate sunt doar nostalgii și vechi povești De care cu durere-ți amintești. In urmă eu privesc tăcut, La casa mea cu prispele de lut.
Revedere by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83176_a_84501]
-
poftă mocnită și lentă. Și ura fiara cea mare cu ura iadului și a crimei, pentru că simțea că o regăsește În el Însuși și că el Însuși este prada acestor dorințe sfîșietoare, nepotolite și obscure. RÎurile de vin, vitele Întregi fripte la proțap și, În bezna pădurii, grămada de trupuri animalice uriașe și urletul barbar din jurul lui, trupurile voinice și ademenitoare ale femeilor blonde prinse În orgia animalică a stomacului mereu nesătul, atotdistrugător, În burta uriașă ce nu cunoaște limită, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un rîu dintr-o sorbitură, hoinărește pe tot Întinsul unui continent Într-o zi, se Întoarce acasă seara să-și ia masa Împreună cu semenii săi, titanii, avînd drept masă platoul unui munte, drept scaun scobitura unui deal și cîțiva boi fripți drept dumicați la cină. Iar a fi uriaș Într-o lume de pigmei - a fi o făptură de doi kilometri Într-o lume de făpturi de doi metri - este cu totul altceva. Căci uneori unicul său ochi de uriaș este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
auzit noi în toate călătoriile indivizilor Gosseyn. Deși Breemeg spunea că străinii sunt semi-umani, nu-i așa? Dar chiar și așa, ar fi un eveniment unic. Oricum, va trebui să trăiesc cu ambele mistere pentru că în momentul acesta devine din ce în ce mai frig aici; și în curând va fi întuneric. Așa că..." 13 Pământul! Se aflau în curtea din spate a unei case mici. Mica locuință era așezată pe o pantă, așa încât, parțial vizibil sub ei, se afla un oraș. Pe o distanță bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ochiul lui Lanark cînd trecură pe lîngă el. Acesta o căută disperat pe Rima, apoi își făcu loc spre ușă, ieși și închise ușa în urma lui. Holul era gol și nu se auzea nici un sunet. în plus, mai era și frig acolo. Lanark se plimbă în sus și-n jos întrebîndu-se ce e de făcut. Nu-și imagina de ce-i trîntise cuvintele alea blondinei, dar ar fi făcut orice să-i evite pe cei care se aflaseră în încăpere în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cadă pe cuvertură, Rima țipă, el îl împinse cu mîneca pe podea, unde explodă cu un bubuit. Spațiul din jurul patului se umpluse de un fum albastru și dens, înțepător. Rima stătea întinsă uitîndu-se lung la Lanark. El își trase degetele fripte din gură și o întrebă dacă se simte bine, dar detonarea îi amorțise timpanele. Răspunsul ei veni de undeva de departe și era întrerupt de o voce care spunea: Ajutor ajutor, nu mă aude nimeni? Rima întrebă cine era, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dacă proviziile se epuizează? — Unele rapoarte sugerează că oamenii cărora călătoria li se pare dificilă ajung în partea cealaltă chiar în ultimele momente ale disperării. — Vă mulțumim, scînci Rima. E foarte încurajator. Ați face bine să vă îmbrăcați. Acolo-i frig. Hainele erau pînă la gleznă, cu glugi și căptușeală mițoasă. își traseră rucsacurile, își zîmbiră nervos, se sărutară la repezeală, apoi îl urmară pe Munro și suiră treptele monumentului. Stînca gigantică atîrna deasupra treptelor ca un bolovan care stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
voce depărtată de preot psalmodia: „Gătit-ai înaintea mea masă den preajama celor ce mă năcăjăsc...“. Jack stătea în bucătărie, ascultîndu-l pe Ritchie-Smollet, care se sprijinea de o masă. — Ar fi fost bine să fim mai prudenți, dar ne-am fript degetele și trebuie să suportăm consecințele. O, Lanark! Cum o mai duci? — Bine. Puteți să-mi dați două farfurii de supă, vă rog? — Felicitări! Băiat sau fată? Cum se simte mama? întrebă Ritchie-Smollet, dîndu-i farfuriile dintr-un vraf. — Mulțumesc. Băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
celebritate cu documente importante în servietă. Femeile îl iubeau. I se acordase o vacanță neașteptată pe care-o petrecuse cu Sandy, apoi ceva rece îi pișcase obrazul... Din acel moment, gîndurile i se retraseră ca degetele de pe o farfurie care frige, dar le aduse înapoi cu forța și, încetul cu încetul, îl ajunseră amintiri tot mai deprimante și mai recente. CAPITOLUL 42. Catastrofa Fusese un cer întunecat, cu nori năvălitori. Se aflase singur printre cîteva stînci împrăștiate, oase vechi și pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
m-am trezit, se luminase de-a binelea. Am pornit înapoi, spre haltă. Câinii se liniștiseră. Am străbătut satul fără să văd țipenie de om, ai fi zis că muriseră toți. Hainele ude, încinse acum de soare, începuseră să mă frigă. La haltă, am bătut din nou în geam. Lampa se stinsese, cred, singură. Am întrebat la ce oră trece primul tren spre București; aceeași voce mi-a șoptit că mai am de așteptat. Soarele devenise explozie galben-roșcată. M-am tras
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o zi. 5. Era un cer senin, nu se mișca o frunză. Oamenii treceau încoace și încolo, toți păreau vii, până și morții, zâmbeau prietenoși. Rătăcisem multă vreme pe străzi. Târziu, am ajuns, flămând și obosit, în centrul orașului. Asfaltul frigea, am găsit un creion metalic, fără mină, mă neliniștea ispita conștientă a experimentării. Era cam cinci după-amiază. Lângă bazinul Lido plutea în aer o decrispare generală, un fel de pașnică bunăvoință. I-am cerut voie portarului să mă uit un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
una din duminicile acelea mă bălăcisem în Dunăre și mă uscam întins pe buruieni, când a trecut un șlep. Plutea spre mare. Pe punte, o fată spăla niște rufe într-un lighean alb. Mă uitam la ea, o simțeam cum frige, ca soarele, de la distanță, cu toate că era blondă. Când m-a văzut gol, pe mal, și-a scos din lighean mâinile pline de spumă și a început să-mi facă semne. N-am putut să rezist. Mi-am pus palmele la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
încuiată cu un lacăt mare, centura cu baioneta prinsă de ea... Roșcatul sărise din pat, își trăsese pantalonii, se încălța cu o viteză uluitoare. Constantin apucă centura, își înșuruba cu grijă, atent, degetele pe mânerul baionetei. Avea senzația că mânerul frige. Roșcatul se apropiase de el, voia pesemne să și ia vestonul și celelalte lucruri. „Să nu dai în mine“, spunea. „Eu n-am nici o vină. Dânsa m-a acostat, pe stradă, mi-a făcut propuneri. De unde să știu eu că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să repete pe când eu căutam chibriturile. Am aprins un băț și l-am întins spre locul unde bănuiam că se afla țigara. Atunci am văzut-o clar pe Jeni Pop. ședea nemișcată în cărucior și mă privea. Chibritul mi-a fript degetele. I-am aruncat cutia în poală. Ea și-a aprins țigara, a fumat-o până la capăt. Încremenisem pe capac, vedeam vârful aprins al țigării tot mai aproape de ochii mei. Apoi au izbucnit din toate părțile lumini de reflectoare, albastre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
facă părtaș la un business cu frigotehnice, iar din toți, doar Veterinara mai lipsea să îi facă o ofertă. Doctorița rămăsese ascunsă ori era pur și simplu plecată pentru un timp. Când Godun dispăru de acasă vreo două-trei nopți, îl fripse pe inimă. Faptul că apărea dimineața, ca să plece din nou, când dormeau copiii, îl făcu să priceapă că mergea pe aproape. Simțea că îi e groază să afle vreun amănunt și de- aceea nici nu puse întrebări. Artimon îi vorbi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
momițele de berbec, ca și cea cu Zet, pe care îl țesălase sub nuc, în prima lor vară, erau doar impresii fără intensitate. Otrava și scrumul poveștii lor veneau din tăceri, din absențele ei fără explicații, din gelozii care îl frigeau. După iarna sosirii lui, în care nu dăduse un semn până nu se topise zăpada, încercase să fie mai precaut: îi smulgea angajamente și promisiuni pentru întâlniri următoare, fiindcă Veterinara își respecta fiecare cuvânt și Omar învățase asta. Ea și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]