1,185 matches
-
ia în primire paturile, să-și aranjeze lucrurile, să se odihnească. Tata n-avea ce să-și aranjeze. Dârdâia de frig, nu se putea opri din tremurat. Așa, îmbrăcat în palton, cu mănuși în mâini și căciulă pe cap, cu fularul la gât, s-a întins în pat și s-a acoperit cu pătura zdrențăroasă. Dar zadarnic, tot nu izbutea să alunge starea de frig înnebunitor, și-a zis că o să intre în hipotermie și o să încheie conturile cu viața. Aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să adoarmă, când portarul a apărut și l-a strigat Tovarășe tehnician Vlăsie, aveți o vizită, e cineva afară care dorește să vă vorbească. Tata s-a sculat, și-a tras pantalonii peste pijama, și-a pus haina și un fular și l-a urmat pe portar. În holul de la intrare, se profila o siluetă feminină, dar becul lipsea și nu a reușit să-și dea seama cine este; oricum, tatei i-a fulgerat prin minte că ar putea fi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
accesoriu vestimentar, ca atare îl păstra la naftalină, protejându-l astfel atât de atacul moliilor, cât și de privirile curioase și iscoditoare ale noastre, ale copiilor. Și-a fixat bine capișonul pe cap, apoi peste el și-a pus un fular care-i proteja atât partea superioară a capului, cât și obrajii aproape până la ochi, inclusiv. Un al doilea fular a fost aplicat peste cavitatea bucală și bărbie, ajungând până la genele globilor oculari. Astfel că între pleoapele de jos și cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
curioase și iscoditoare ale noastre, ale copiilor. Și-a fixat bine capișonul pe cap, apoi peste el și-a pus un fular care-i proteja atât partea superioară a capului, cât și obrajii aproape până la ochi, inclusiv. Un al doilea fular a fost aplicat peste cavitatea bucală și bărbie, ajungând până la genele globilor oculari. Astfel că între pleoapele de jos și cele de sus mai rămăsese pentru îndeplinirea funcției de organ vizual doar o fantă deosebit de subțire, precum lama unui cuțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
corp lipsită de protecție. Era o succesiune de lovituri premeditate și calculate matematic având același scop: doborârea și anihilarea intrusului care se aventurase pe un teritoriu tabu. Răsuflarea tot mai sacadată și fierbinte a mamei topise zăpada depusă pe ambele fulare în zona cavității orale și a organului responsabil cu simțul mirosului. În ciuda faptului că cele două fulare ce protejau fața și vederea erau atât de apropiate unul de altul, aproape suprapuse, pe ambii ochi se forma permanent o pojghiță de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și anihilarea intrusului care se aventurase pe un teritoriu tabu. Răsuflarea tot mai sacadată și fierbinte a mamei topise zăpada depusă pe ambele fulare în zona cavității orale și a organului responsabil cu simțul mirosului. În ciuda faptului că cele două fulare ce protejau fața și vederea erau atât de apropiate unul de altul, aproape suprapuse, pe ambii ochi se forma permanent o pojghiță de gheață care trebuia neîncetat înlăturată, altfel pleoapele erau complet acoperite și nu mai vedeai nimic, nimic... După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Geneva poți găsi, într-un oraș prizonier între doi munți și un lac. Dialoghez îndelung în stația de tramvai cu două "marginale" care cerșeau bani și țigări. Senzația de comunicare adevărată, de umanitate regăsită mă împinge să le fac cadou fularul meu din lână, ciocolată și un pachet de ceai verde pe care le-am "recuperat" din salonul de recepții al bogatei întreprinderi multinaționale unde lucrez în acest moment. Fur de la bogați și dau sărmanilor, un neo-haiduc de Geneva. Imaginea occidentalului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
locurile culturale "alternative" din oraș. Marea majoritate sunt clădiri dezafectate, hangare, uzine părăsite, unde în jurul a doi trei artiști veritabili (având ceva de spus ca profesionști și ca mesaj) mișună o faună ciudată de indivizi mai tot timpul beți, cu fularul palestinian în jurul gâtului, berea în mâna dreaptă și lesa câinelui în stânga. De ce au mai toți câini? Nu pentru că ar fi morți de dragul animalelor, ci pentru că statul elvețian le plătește lunar suma de 200 franci pe cap de animal, alocație de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a fi și dragoste de viață. Cea de a doua, o tânără de religie musulmană. Îmbrăcată extrem de modern, stilul streetwear, tricou maron-cafeniu al armatei americane, fustă pantalon de aceeași culoare, bijuterii moderne și pline de viață. Cu un detaliu esențial: fularul islamic riguros pe care îl poartă pe cap, aproape până la limita sprîncenelor trase cu khol negru, care-i pune în evidență ochii și mai negri. Mondializarea? Păstrarea tradițiilor ? Cochetăria feminină în fața rigorii islamiste ? O formă de concesie în fața modernității ? Toate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a nu avea de-a face cu intruși, unul dintre noi se proptea întotdeauna în ușa închisă. Acolo am cunoscut mulți tipi de gașcă, cum era, de exemplu, Liviu. Liviu era într-a unșpea, purta peste costumul de elev un fular alb de la frate-său, din uniforma marinei (mișto, nu ?), și era un fumător adevărat : chiar dacă-i scăpa țigara pe jos, el o lua, o ștergea de sacou (în toaletă era întotdeauna ud pe jos) și o băga în gură. Bineînțeles
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
haina de primăvară colorată în verde-crud, presărată cu mirifice flori. Noi, copiii, eram bucuroși că scăpam de îmbrăcămintea groasă și peticită, de încălțările hârbuite, încărcate de obiele și ciorapi groși din lână, de căciuli decolorate și roase, de mănuși și fulare. Desculți, cu haine ușoare pe noi, zburdam în urma vitelor sau cârlanilor care ni se dădeau în grijă pentru păscut. Apropierea Paștelui la orizontul de timp îmi bucura sufletul. Părinții îi pregăteau sosirea cu întreaga dăruire. Pereții odăii în care locuiam
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
încărcată cu o greutate în plus o apoziție vestimentară. Această apoziție este iarăși opozitivă : față de ipostaza clasică a gangsterului pălărie trasă pe ochi, privire dură, țigară în colțul gurii , ni se propune o formă profund demistificatoare basc tras pe frunte, fular răsucit boem în jurul gâtului, pahar cu lapte. Procedeul constă în actualizarea unui romantism caracterologic funcțional și deci arbitrar : eroul bun cu chip hidos sau eroul rău cu chip angelic este aici un erou „complex”, cu un chip deconstruit. Dar, așa cum
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
telegramă, prin care eram invitat la festivitatea de premiere. De-atunci, din dimineața aceea, fiecare întîlnire cu Cezara mă bucură. Ea înseamnă pentru mine personajul aducător de vești bune. Vîntul rece, din dimineața asta, mă face să strîng mai bine fularul la gît și să grăbesc pasul. Cîțiva ingineri de la combinat au ieșit și ei din blocurile alăturate și se grăbesc spre stația de autobuz. Unii își duc de braț soțiile, care lucrează tot la Valea Brândușelor, poate chiar în aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
celelalte două schimburi. Azi nu am nimic de scris. Semnez paginile citite și închid caietul. Controlez din privire colțul cu echipamentul de protecția muncii, verific dacă stingătoarele de incendiu sînt pe poziție, apoi ies în curtea interioară, aranjîndu-mi din mers fularul la gît. Cînd ajung în birou va trebui să-mi notez în agendă "acord global" și "ventilatoare", altfel, prins cu treaba la stația de separare, s-ar putea să uit. Nu mi-ar fi deloc plăcut mîine, sau poimîine, cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
făcînd un pas greșit?... Nu uita că și eu, ca și Demonul lui Lermontov, "în dragoste precum și-n ură,/ Eu sînt statornică, nu-nșel"... Tac și înghit în sec, simțind cum tot sîngele mi se urcă în obraji. Îmi aranjez fularul la gît, schimb mănușile dintr-o mînă în alta, aștept să-mi recapăt cumpătul, apoi șoptesc: Bine, Tamara, bine... Observ cum ochii ei senini se aprind, apoi strălucirea lor dispare sub o pînză subțire și transparentă, ca un licăr de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fină, să-l traversez, ca să ies la colțul clădirii Serviciului dezvoltare. Hala atelierului, lungă de vreo sută de metri, plină cu mașini-unelte, e încălzită de un curent continuu de aer cald, care mă face să-mi bag mîna pe lîngă fular să-l depărtez de gît. Spre capătul halei, la strungurile mici, lucrează numai fete, majoritatea calificate la noi în combinat. La Serviciul dezvoltare merg direct la inginera Petrache, să-mi dea studiul făcut de ea asupra gazelor folosite în combinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care rîd din suflet. Ce să-ți fure?! sare Luchian. Las' că știe el, continuă să rîdă Graur, ridicîndu-și iar mînecile cămășii. Aspirina, iar acum căldura de la calorifer mă fac să-mi deschei scurta îmblănită și să trag de capătul fularului. Arunc o privire peste întreaga încăpere și-mi închipui decorul viitoarei mele piese. Acțiunea se va petrece într-un birou ca acesta. Dar deocamdată totul e încă în fașă. Un muncitor a bătut în ușă, a intrat și s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
opresc în fața oglinzii. Bag dosarul în sîn, mă uit în oglindă, mă privesc cu ciudă și-mi zic: Dumnezeii tăi de laș! Apoi, jap-jap!, îmi ard două palme că răsună încăperea. Îmi îndes mai bine casca pe cap, îmi aranjez fularul la gît, scot dosarul din sîn și ies, dînd un picior ușii să se închidă în urmă mea. Bat de două ori la ușa pe care e afișat programul săptămînal de lucru cu secțiile, apăs cu fermitate pe clanță, intru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dau seama că nu sînt deloc delicat în gînduri, mai ales acum, la numai cîteva minute după ce am simțit că mă prăbușesc. Mulțumesc celor din birou pentru bunăvoință și ies. Afară, vîntul sfîrșitului de iarnă suflă cu putere. Îmi aranjez fularul la gît și-mi trag mănușile din mers, gîndindu-mă că nici iarna aceasta nu i-am făcut tatii rost de un camion cu deșeuri de lemn pentru foc de la vreuna din fabricile de cherestea. Poate prin luna mai sau iunie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aia! îmi spune, potrivindu-și în fața oglinzii, în fugă, buclele. Ce te-a apucat să umbli cu casca după tine?! Am ieșit cu ea pe poartă... Las jos, lîngă cuier, sacoșa cu casca de protecție, apoi îmi scot scurta și fularul, agățîndu-le în cuier. Să știi, mă amenință ea din nou, preocupată de telefon, dacă nu ai dreptate, te pălmuiesc pînă-ți crapă obrazul!... Alo, se adresează în receptor, un fir cu orașul, vă rog!... Stai aici, lîngă mine, să auzi discuția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-mi îmbrac scurta de velur. "Doamnă"?!! se miră doamna Cristina, urmărindu-mă cu privirea. De cînd sînt doamnă pentru tine, că, acum cîteva minute, nu cred că vedeai în mine o doamnă!?... Stau cu privirea plecată, rotindu-mi în mîini fularul, încercînd să găsesc o explicație, să pot spune două-trei vorbe și să ies. Cristina îmi înțelege frămîntarea și mă lasă în pace, așteptînd să deschid eu discuția. Îi simt privirea cinică, de învingător, căci, la urma urmei, eu nu-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îngălbenit... Credeam..., strîng eu din umeri. Știu, răsuflă adînc doamna Cristina. Nu e deloc plăcut să se întîmple vreun accident la instalația de care te ocupi. Lucrez și eu în industrie, știu care-s legile... Acum, zic eu, potrivindu-mi fularul la gît, nu mă mai ocup de instalația aceea. Am alta, care e în construcție... Și-atunci?! se miră doamna Cristina. De ce ai telefonat la filamente? De instalația aceea m-am ocupat înainte, muncitorii de-acolo mi-s prieteni... Ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
unul peste altul și închid ochii. Un somn greu, obositor pune stăpînire pe mine. Ce faci, Mihai, dormi? întreabă o voce de bărbat. Mă întorc: jos, în ușă, stă Dinu Zaharia. E îmbrăcat ca de plecare acasă: pardesiu elegant, bleumarin; fular de mătase gri; cămașă albă și cravată cu dungi roșii și albe; mănuși de primăvară; geantă diplomat japoneză din poliester negru armat cu fibră de sticlă, încadrată în două șine din aluminiu eloxat, care scînteiază argintiu. În mîna stîngă ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
împing încă o dată fără succes. E o zi de iarnă cu cer albastru în Greenwich Village, genul de zi în care aerul e ca pasta de dinți și fiecare răsuflare îți taie respirația, iar oamenii merg pe jumătate ascunși de fulare. Însă pe mine m-au luat toate apele. Sunt roșie la față și tot părul strâns sub pălăria cea nouă Cossack mi-a venit pe ochi și sunt conștientă de faptul că, pe partea cealaltă a drumului, toți oamenii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Unde faceți nunta până la urmă, în Anglia sau la New York? — La New York, spune Luke, încruntându-se vag. Parcă am hotărât, nu, Becky? Am și uitat să te întreb cum a primit mama ta vestea. — Ăă... trag de timp, înfășurându-mi fularul în jurul gâtului. Nu pot să le spun adevărul. Nu pot să recunosc că mami încă nu știe de Plaza. Nu aici. Nu acum. Dacă mă trezesc că face Michael încă un atac de cord? — Da! zic, cu obrajii în flăcări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]