7,001 matches
-
prin toate cotloanele, pe calea ferată, prin mestecănișul din parcuri, prin subsoluri, prin straturile de iarbă și de flori, prin spitale, dar a fost În zadar. Mi-a rămas de la el cutia asta de tablă În care sunt câteva țigări fumate pe jumătate și amintirea momentelor În care-l tachinam. -Dar uite, Dumnezeu mi te-a scos În cale. -Era un om bun? -Ce Înseamnă om bun, Plăcințico? unul care nu fură, nu minte, nu omoară, nu cerșește, se roagă zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și, a Început să spele. O scenă casnică pe care Antoniu n-o mai trăise În anii de parteneriat al mizeriei, cu boschetarul Kawabata. Rezemat de șandramaua lui, după ce șontâc-șontâc a ajuns cu greu afară ajutându-se de cârje, Ben fumează și scuipă, privind-o pe fată cu ochii mijiți și uimire neprefăcută. -Ce mai face Uniunea Europeană, Ben? N-a bătut la ușa ta? Nu ți-a spălat izmenele? Nu ți-a adus țigări de foi? Nu ți-a asfaltat ,,strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ăsta?. Măturătoarea strivește chiștocul țigării pe fundul fărașului, apoi Își șterge fața asudată cu dosul mâinii și scoate dintr-un buzunar al fustei crețe de stambă, o bomboană Învelită În hârtie lucioasă. -Ti-o dau. Ia-o! Am cumpărat-o ca să fumez mai puțin, dar sunt prea grasă. O, ce gust minunat de cicoare! O țin sub limbă ca pe un medicament, până se va topi și-mi va părea rău după ea. Plec. Mă Împiedic de o cutie goală de conserve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-Ben, fecior tomnatec, vultur de mucava, năpârcă buimacă, ce naiba faci acolo? Ți-ai mâncat câinele? Sau poate te-a Înghițit el pe tine? Sau, cine știe, te-oi fi bronzând pe vreo plajă din Acapulco, bând sucuri de mango și fumând trabuce parfumate? Din șandramaua lui Ben nu răzbate nici un sunet, nici măcar obișnuitele și jalnicele scâncete de foame ale câinelui. Antoniu se Îndreaptă spre ,,casa,, cu numărul 11 a vecinului său, dar renunță În ultima clipă, revenind În fața propriei șandramale. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În depozitul lui mental câteva zeci de asemenea mostre care ar fi putut alcătui o carte groasă, consistentă. Sigur, nu Kawabata putea fi cel mai potrivit receptor al istoriilor lui, dar smerenia bătrânului În fața șuvoaielor de fraze, faptul că asculta fumând În liniște sau bând, Îi dădea lui Antoniu o senzație de bine. I-a spus Kawabata din prima clipă și nici astăzi nu știe cum Îl chema cu adevărat. L-au impresionat ochii lui asiatici, tăietura japoneză a ochilor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antonia o conduse până la ușă unde îi spuse: — Aștept să-mi spui cum ți s-a părut. Ușa se închise. Am rămas în picioare lângă șemineu privind flăcările și încercând să curăț o pipă veche pe care o găsisem; uneori fumez pipă. Am auzit-o pe Antonia revenind în cameră. Se apropie și se opri în fața mea. Am privit-o lung și ea mi-a răspuns cu aceeași privire, fără să zâmbească. Era prima oară când ne găseam singuri de când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
gândul la ce avea să se Întâmple după ce vizitatorul pleca. În câteva minute, Dora avea să aprindă una dintre țigările ei americane, să pună la loc tabachera În care le ținea și să prelungească dulcea agonie cu Încă ceva minute - fumând Într-unul din scaunele de lângă geam, picior peste picior, astfel Încât soarele care apunea să i se prelingă pe fluierul piciorului și pe pantoful din piele neagră și lucioasă, ca uleiul de motor. Apoi va stinge vârful țigării pe marginea scrumierei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mucurilor de țigară din scrumieră și a banilor de pe masă, n-am găsit nimic care să fi indicat faptul că primise un musafir - și că vizitatorul acela aș fi fost eu: bancnotele constituiau chiria pe o lună și țigările fuseseră fumate chiar de subsemnatul. Pe blatul de bucătărie era o plăcintă atât de crescută, de parcă ar fi fost pregătită de un cofetar În somn. Dora scosese niște farfurioare și pahare de cristal. Lângă șervete erau niște lingurițe și un obiect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
râd. Într-o noapte, la câteva săptămâni după vizita noastră la undație, am discutat cu Dora despre nume. Ca de obicei, ne-am Întâlnit la cafeneaua din fața Hotelului Kreuzer. Ca de obicei, am băut câteva pahare de șnaps și am fumat. Și, tot ca de obicei, am luat-o pe jos prin oraș și am mers acasă la Dora, În vest. Dar de data aceasta, intrând În casa scărilor, luminile nu s-au aprins. Trecuse un Stadtbahn, urmat de un curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
treptele două câte două și am Împins ușa În lături. Înăuntru, nimeni. Probabil că Else plecase acasă - sau poate stătea În sală, laolaltă cu oamenii de știință? Paharele din care am băut ceaiul cu gheață erau tot pe masă. Cineva fumase, dar nu s-a obosit să golească scrumiera. Pe rafturile din colț se aflau canistrele de metal, care conțineau bobinele cu jurnalul de actualități și filmul de joi. Filmul care rula părea ajuns cam la jumătate, pentru că pe taburetul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lăfăiam? Dacă stau să mă gândesc, Lakritz recunoscuse că a folosit un nume diferit după raidul de la Pensiunea Andersen de iarna trecută. Nu părea el prea blazat când ne-am Întâlnit la Crama Albastră, jucându-se cu halba aia și fumând cu aerul ăla obosit, chiar adormind la un moment dat? Atunci am zis c-o fi din cauza conversației. Pentru urechile lui experimentate, povestea mea a părut cu siguranță banală. Reflectând Însă mai bine, mi-am dat seama că poate atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rutieră. Poți călători de-a lungul și de-a latul trupului meu, pe superautostrăzile rușinii, inhibiției și spaimei. Vezi, mamă, și eu sunt prea bun, sunt moral de dau pe dinafară - exact ca tine! M-ai văzut vreodată încercând să fumez o țigară? Semăn cu Bette Davis. În ziua de azi, băieții și fetele nici n-ajung la vârsta bar-mițva-ului când se-apucă să sugă marijuana ca pe bomboanele de mentă, iar eu nici cu un Lucky Strike nu mă descurc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și fetele nici n-ajung la vârsta bar-mițva-ului când se-apucă să sugă marijuana ca pe bomboanele de mentă, iar eu nici cu un Lucky Strike nu mă descurc. Da, mamă, iată cât de bun sunt eu. Nu știu să fumez, abia dacă pun în gură strop de băutură, nu mă droghez, nu mă împrumut, nu joc nici cărți, nu-s în stare să spun o minciună fără să-ncep să transpir de parcă aș traversa ecuatorul. Bine-nțeles că-mi scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Eckstine! Și totuși, e evreu! Incredibil! Un profesor cam moralist de felul lui ne-a dat a înțelege că Arnold Mandel are coeficientul de inteligență al unui geniu, dar, cu toate astea, preferă să facă escapade cu automobile furate, să fumeze și să bea bere până i se face rău. Îți vine să crezi una ca asta? Despre un băiat evreu? Pe deasupra, mai participă și la concursurile de labă colectivă ținute în camera de zi a lui Smolka după orele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
înghețată, evrei ce beau suc acidulat, evrei puși pe taifas, pe râs, care se plimbau braț la braț. Acum însă, când o pornesc spre hotel, mă trezesc singur-singurel. În capătul promenadei, dincolo de care se află hotelul meu, zăresc cinci tineri, fumează și stau la șuetă. Tineri evrei, bineînțeles. Pe măsură ce mă apropii de ei, îmi devine tot mai clar faptul că puștii mă așteptau anume. Unul dintre ei face un pas înainte și mă întreabă în engleză: — Cât e ceasul? Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Întreba cât putea fi el de plicticos În comparație cu tovarășul de compartiment. Tânăra nu căuta Încurcături - aceasta era expresia pe care ar fi folosit-o ea - iar el aprecie curajul, rapiditatea și decizia ei drept demne de admirat. — Cred c-o să fumez o țigară afară, spuse ea, scotocind prin poșetă după un pachet. Apoi ajunse lângă el. — Un chibrit? — Mulțumesc. Și, ieșind din raza vizuală a compartimentului, priviră Împreună În Întunericul plin de murmure. Nu-mi place tovarășul tău de drum, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
grăsuță, iar Myatt una subțire și brunetă, dar nu era ușor de ales și de cules, pentru că de-a lungul Întregului trotuar estic erau aliniate mașinile celor ce le făceau concurență, iar fetele se aplecau peste ușile deschise râzând și fumând. Pe partea opusă a străzii, un bărbat singur Într-o mașină cu două locuri pândea răbdător. Myatt era iritat de gusturile incapabile de compromis ale lui Isaacs. Era frig În Bentley, simțea curentul pe obraz și, când o văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Și două felii de pâine prăjită. Și ceva suc de portocale, dacă gazda e de treabă. Și când nu ai de lucru? Ea râse. — Renunț la sucul de portocale. Suntem deja aproape de frontieră? — Foarte aproape. Myatt Își aprinse o țigară: — Fumezi? — Dimineața nu. Te las pe tine. Fata se ridică. În acel moment trenul trecu peste un macaz și ea se văzu aruncată la pieptul lui. Îl prinse de braț ca să se echilibreze și văzu peste umărul lui o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
s-o strige, iar tăcerea lui Îi dădu curaj. Totuși grăbi pasul. Compartimentul fetei era În vagonul următor, iar iubitul ei putea să-i explice omului În limba germană cine este ea. Dar Myatt nu se afla În compartiment - Încă fuma În vagonul-restaurant. Tânăra ezită o secundă. Mă duc la vagonul-restaurant și bat cu degetul În geam. Dar a doua ei ezitare dură prea mult. O mână o atinse pe cot și o voce Îi spuse ceva cu blândețe Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aș fi În locul dumneavoastră... Maiorul Petkovici trasa linii pe fața de masă cu degetul muiat În vin. — Prima regulă este să nu lovești niciodată În flancuri. Zdrobește centrul. Colonelul Hartep era destul de treaz. El se lăsă pe spate În scaun, fumând. — Ia măcar puțin muștar franțuzesc și doi lăstari de pătrunjel. Dar nici unul din subalternii săi nu-i dădeau nici o atenție. El zâmbi Înțelegător și le umplu paharele. Zăpada Începu să cadă iar și, printre troienele purtate de vânt, dr. Czinner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi rușine să iau mai puțin. Myatt Îi oferi omului o țigară. — Un pahar de rakia, excelența voastră? Myatt acceptă din cap și luă fără dezgust paharul gros și ciobit, fără picior. — Optzeci și cinci de parale. Ultimul preț. Cum fumau și beau Împreună, Într-o strânsă Înțelegere, deveniră intoleranți unul cu celălalt. — Mă jigniți, excelența voastră. Sunt un artist. — Optzeci și șapte de parale. Ultimul preț. Cei trei ofițeri ședeau În jurul mesei, de pe care fuseseră luate paharele. Doi soldați erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
altă ofertă. — Știu cât de interesați erau cei de la Moults de stafide, spuse Myatt. — Însă, vedeți, domnule Myatt, În circumstanțele date și cu toată prietenia, vă anunț că dacă rupeți contractul, va trebui să-mi apăr interesele. Vă deranjează dacă fumez? — Serviți un trabuc. — Vă deranjează dacă-mi fac o pipă? Domnul Stein Începu să Îndese un tutun gălbui și dulceag În bolul pipei. Presupun că Eckman s-a ales cu un comision din asta? — Ah, sărmanul Eckman, spuse enigmatic domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dar, când privesc În urmă, e ca și cum aș fi fost Îmbrăcată pentru o Înmormântare - o, mulțumesc frumos, spuse Lauren când Maria reveni cu o carafă de limonadă cu gheață și două pahare Înalte. Scuze. Doamne, cred că va trebui să fumez o țigară. Lauren scotoci În sac și scoase o cutiuță verde din piele de crocodil de mărimea unui etui pentru ruj. Cutia cu margini de argint conținea două „platine“, cum le zice ea, două țigări Marlboro Ultra Lights. Își aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe Sanford dacă ar vrea să vadă bijuteriile. —Mi-a răspuns „Nu tocmai. Pur și simplu te găsesc amuzantă“. Poți să crezi așa ceva? Întrebă Lauren, mărindu-și ochii ca În desenele animate, ca să-și sublinieze ideea. Doamne, chiar trebuie să fumez o țigară În acest moment al povestirii, adăugă ea, reluând ritualul aprinderii unei alte țigări. Apoi a Început să-mi trimită șoferul În fiecare dimineață cu Wall Street Journal, o cafea cu lapte și un croasant de la Patisserie Claude, moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
escapada la Moscova pentru a face rost de butoni, dar el Îi Întrerupsese relatarea entuziastă despre Monterey la meciul de polo. —A fost atât de aiurea... de ciudat... de parcă era gelos sau ceva de genul ăsta, spuse Lauren. Pot să fumez? — Doar de data asta, zise Thack. Dacă Îmi dai și mie o țigară, să fumez și eu. Lauren Își scoase portțigaretul din poșetuța verde din piele de șopârlă și Îi oferi lui Thack o „platină“. —Divină, zise el, privind țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]