2,159 matches
-
Și avea un zâmbet fraged ca floarea de prun. Căruțele curgeau cu opintiri de cai și fulgerări de bici În fundul căruțelor stăteau uitându-se în urmă Țiganii cei mici. Cel mai mic întreba pentru ce-și strâng gospodinele Rufele din funii și din ogrăzi găinile. Se gândeau că găinile zboară slobode-n copaci prin pădure Și nimănui nu-i trăznește prin cap să le fure. Frații lui priveau înainte, el privea în urmă. Iubea fiecare copac și pământul în urmă lăsat
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că parte din această normalitate este de fapt profundul dispreț la adresa unei clase politice dominate de narcisism, rapacitate, prea puțină responsabilitate și o capacitate de „saltimbăncăreală” - pentru a-l cita pe Eminescu: „Panglicari În ale țării, care joacă ca pe funie”. Din nefericire, nu cunosc În toată opera lui Eminescu un vers care să fie mai actual decât sfârșitul Scrisorii a III-a - o satiră, e adevărat, dar... Mircea Mihăieș: La noi satira a devenit discurs realist! Vladimir Tismăneanu: Din nefericire
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de ce, că femeii care-l duce în brațe îi e frică. Iar această frică la o femeie matură e la fel de stranie ca mișcarea bruscă prin care ea prinde cu dinții gulerul cămășii copilului, desface brațele pentru a se agăța de funii și-l poartă atârnat în aerul mohorât. Copilului i se pare că zboară, atât de lung e pasul, aproape un salt, pe deasupra șipcilor rupte... Pietrele de pe mal se izbesc între ele sub picioarele femeii. Ea își descleștează maxilarele, ia din
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pare că ar fi prietena bunicilor lui, Nikolai și Anna. Se mai pare că l-ar fi primit într-o zi în casa ei pe tatăl adolescentului, Pavel. Ea e femeia aceea care străbătea o punte suspendată, agățându-se de funiile uzate, ducând un copil ale cărui hăinuțe le ținea strâns cu dinții... Umbrele acestea, care sunt singura familie a adolescentului, îi par nesigure. Ciulește urechea la lectura femeii: un tânăr cavaler zărește prin bolta frunzișului donjonul unui castel... Privirea adolescentului
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
închipuia pe băutorii de sânge în general, atunci se-ntețea mânia, iar masacrul, împușcarea, uciderea deveneau o treabă mai ușoară. Calul înclină capul. Încetini pasul, iar Nikolai simți o ușoară zdruncinătură: iapa tânără care mergea în urmă, prinsă cu o funie, înainta dormind și la fiecare încetinire izbea cu capul în crupa calului. Nikolai zâmbi și i se păru că ghicește parcă un râs înăbușit în scurtul sforăit al calului. Nu-l certă, șopti doar: „Dă-i drumul, Vulpoiule, nu suntem
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu picioarele din față smulse, care încerca să se ridice într-un salt monstruos, un atelaj abandonat în turba adâncă a unei mlaștini: caii se împotmoleau tot mai tare, prizonieri ai unui tun inutil. Și ofițerul din rândurile Albilor, cu funia petrecută în jurul gâtului, pe care îl târa un cal accelerându-și mișcarea sub loviturile de bici și zbieretele soldaților. Vulpoiul înțelegea, desigur în felul lui, că tot ce-l înconjura scăpase de multă vreme de sub controlul oamenilor care se ucideau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cadavrele, decât de capetele acelea care ieșeau din pământ. Când să urce iarăși pe cal, auzi iapa gemând încet. Își aminti că Vulpoiul, dându-se înapoi, o împinsese și că probabil strânsese prea tare nodul căpăstrului. Coborâ din nou, slăbi funia, ciufuli coama tânărului animal... Deodată, geamătul se repetă, numai că venea din poiană. „Oricum, ăsta are să crape“, se gândi Nikolai, punând piciorul în șa. Nu mai era un geamăt, ci un suspin prelung și dureros care se prelinse în întuneric
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fără doar și poate, că-i țin un curs de propagandă patriotică, poate că n-am prea știut cum să procedez. Voiam doar să-i spun că, în minutul acela de pe urmă, pe eșafod, el, cel care pierdea, cu lațul funiei petrecut deja pe după gât, a știut să învingă. Da, scoțând acel strigăt care astăzi te face să râzi: „Trăiască Internaționala comunistă!“ Dar cine poate ști ce anume va atârna mai mult în balanță, binele sau răul: toate victoriile lumii sau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
detalii vestimentare sau de decor. O simplă aglomerare de adjective nu suplinește realitatea. Folosiți cu atenție și cu măsură comparațiile. În nici un caz nu creați serii (succesiuni) de comparații: „muntele ca un gânditor albit de ani, drumul complicat ca o funie în sac și în depărtare casele țăranilor ca niște oi la păscut”. Este obositor și inabil. Pentru a valoriza corect o comparație puternică, trebuie să creăm în jurul ei un anume spațiu de neutralitate, de tăcere stilistică. Limitați expresiile comune, comparațiile
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cumpără terenul numit „țarina sângelui”, pe când În Fapte se spune că Iuda Însuși l-a dobândit. Au existat tot felul de Încercări de armonizare a celor două relatări, Însă discuțiile persistă. Unii au presupus că Iuda s-a spânzurat, dar funia s-a rupt (chiar de mai multe ori) și el a căzut la pământ, crăpând În două. O veche tradiție susține că sufletul spânzuratului n-a putut ieși pe gură, din cauza sărutului sfânt al lui Isus, și atunci a ieșit
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sec. IV-V) propun două scenarii dezvoltate, cu totul și cu totul speciale, fapt care dovedește interesul crescând față de personaj. Prima povestire sună așa. După ce află de condamnarea lui Isus, Iuda merge acasă cu gândul de a-și Împleti o funie solidă, din trestie, ca să se spânzure. Soția lui tocmai punea la fiert un cocoș. Iuda o trimite să-i aducă trestia necesară, spunându-i fără ocolișuri că se va sinucide, precum merită. Soția Îl Întreabă de ce, iar el Îi spune
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
hohot de râs: „Așa cum acest cocoș de pe foc poate cânta, așa Isus va Învia, precum spui!” Îndată cocoșul Începe să bată din aripi și cântă de trei ori. Iuda n-a mai stat o clipă pe gânduri, și-a Împletit funia și s-a spânzurat. Autorul introduce În scenă un personaj inedit, soția lui Iuda, care trimite, pe de o parte, la obrăznicia soției lui Iov, iar pe de altă parte, la incredulitatea Sarei lui Avraam. Dar actorul principal din mica
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Albă și Marea Neagră, București, 1964; Ustüne sau Colina goală, București, 1965; Cheile somnului, București, 1967; Cocoși de vânt, București, 1968; Solara noapte, București, 1969; Vioara cosmică, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1969; Piramidele frigului, București, 1970; Mâinile orelor, București, 1971; Funia de nisip, București, 1972; Scrieri, I-IV, București, 1972-1979; Ce oră e în lume, București, 1973; Harap Alb, București, 1974; Planeta curată, București, 1976; Frumosul principe Cercel, București, 1978; Planeta nebunilor, București, 1979; La nord de Aldebaran - Au Nord de
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
Finot, Despre bogăție și sărăcie, București, 1912; J.-H. Fabre, Din viața insectelor, București, [1912]; G. Bonnier, Socialismul la albine, București, [1912]; W. Ostwald, Mișcarea perpetuă, București, 1912; G. B. Clemenceau, Cele două drapele, București, 1914; G. Hervé, Ghilotina sau funia?, București, 1914; J.-H. Poincaré, Știința și poezia, București, 1919, Morala și știința, București, 1924; B. Spinoza, Despre Dumnezeu, natură și om, București, 1919; H. Bergson, Filosofia franceză, București, [1923], Sufletul și corpul, București, 1924; E. Boutroux, Esența religiei, București
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
de lumină. Atunci, din cotul bulboanei, se desprinse întreaga negură. în strașnica izbitură care urmă, prăjina omului se frânse. Grinzile opustului vuiră și întreg stăvilarul păru că a pornit din loc. Chiar în acea clipă, din noapte, se iscară umbre. - Funiile ! răcni năprasnic, de sus, morarul. Căzuse în genunchi, agățându-se de grinda pe care se zbătea felinarul. Sprinteni, oamenii legară șfacurile. înotând ca niște monștri scufundați, copacii porniră către mal. Șuvoiul se limpezi iar opustul venea cu scrâșnete la loc.
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dinăuntru de ceva nevăzut. Faurii ei apar mai puțin : un cap, un trunchi, câte un braț sau, întinsă la soare, o cămașă cadrilată. Ceea ce e mereu la vedere este scripetele într-un du- te-vino necurmat. Urcate greoi pe funie, tomberoanele recad vertiginos ; sărit ca din pușcă dintr-o deschizătură de zid, un braț apare iute, smulge tomberonul plin și-l împinge gol înapoi. Pe platforma crudă de beton se întind rogojini. Numai după ce s-a turnat planșeul a apărut
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Și apoi: Durere. Durere de vis, reală și În același timp ireală, doar neuroni izbucnind În flăcări. Adânc Înăuntrul Desdemonei explodează un balon cu apă. Căldura Îi inundă coapsele și barca de salvare se umple cu sânge. Lefty trage de funie o dată, apoi Încă o dată. Fața căpitanului e Împroșcată cu sânge, dar acesta Își lasă În jos cozorocul și Înfruntă mai departe situația. Desdemona țipă, barca de salvare se clatină și apoi se aude o pocnitură și simte o senzație groaznică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mânerul unei șei de piele. Margaret Thompson era prima fată din oraș ai cărei părinți aveau un cap de duș cu masaj. Adăugam datele propriilor mele senzații la toate aceste istorii clinice (acela era anul În care mă Îndrăgostisem de funiile din sălile de gimnastică), dar tot rămânea un gol vag, imposibil de definit, Între freamătul pe care-l simțiseră prietenele mele și extazul acaparant al propriilor mele spasme uscate. Uneori, aplecându-mă din patul meu de sus În raza de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
marginea pădurii Obiectul se opri. ― O să fie ud? Întrebă ea. Am teniși de pânză În picioare. ― Hai, spuse Rex Reese, trăgând-o de mână. Udă-te. Ea țipă teatral. Se dădu pe spate, de parcă s-ar fi ținut de o funie, apoi se lăsă trasă, legănându-se, printre copaci. M-am oprit și eu, privind În desiș și așteptând ca Jerome să facă același lucru. Însă el n-o făcu. În schimb, intră direct În mlaștină și apoi se topi Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îi apucam cu mâinile dosul coapselor, potrivindu-i picioarele În jurul mijlocului meu. Băgam mâna sub ea. O trăgeam spre mine. Și apoi trupul meu, asemenea unei catedrale, Începea să răsune. Cocoșatul din clopotniță sărise afară și acum trăgea frenetic de funie. În tot acest timp nu ajunsesem la nici o concluzie pertinentă despre mine Însămi. Știu că-i greu de crezut, dar așa stau lucrurile. Mintea se autoorganizează. Mintea se curăță singură. E cu totul altceva să fii Înăuntrul unui trup decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se oprește la încheietura genunchiului. Suficient de lungă. Dacă ar fi un pic mai scurtă, s-ar putea să apară semne că jertfa nu este primită de zeu. Nici nu șchioapătă. Un alt indiciu favorabil. Din păcate, cam trage de funie și pare că vrea să scape de la altar. — S-ar putea să nu-l înduplece pe Marte, murmură cineva din apropiere. Și Velleius Paterculus împărtășește aceleași temeri. Șoptește precipitat către Nero: — Ar trebui să vină de bună-voie pentru a fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la groapă trupul reginei dunărene, Monahi, cunoscătorii vieții pământene, Cu babele lor albe, cu ochii stinși sub gene, Preoți bătrâni ca iarna, cu gângavele glasuri. O duc cântând prin tainiți și pe sub negre bolți, A misticei religii întunecoase cete, Pe funii lungi coboară sicriul sub părete, Pe piatra prăvălită pun crucea drept pecete Sub candela ce arde în umbra unui colț. II În numele sfântului Taci, s-auzi cum latră Cățelul pământului Sub crucea de piatră. Arald pe un cal negru sbura
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Sybaris nu suntem, lângă capiștea spoielii, Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii? N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii? Au de patrie, virtute nu vorbește liberalul, De ai crede că vieața-i e curată ca cristalul? Nici visezi că înainte-ți stă un stâlp de cafenele, Ce își râde de-aste vorbe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ale seniorului Shiraishi, fiindcă îl puse pe samurai să-i repete iar și iar partea aceea a întâmplării. Astfel trecu toamna și veni iarna. În fiecare noapte vântul viscolea zăpada așternută peste vale. În timpul zilei, slugile adunate în jurul vetrei împleteau funii de paie. Făceau chingi ori căpestre pentru cai sau funii numite „legături”, care se treceau prin samar pentru a lega povara de cal. Câteodată, la gura vetrei, soția sa, Riku îi spunea povești fiului lor mai mic, Gonshirō. Samuraiul asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
repete iar și iar partea aceea a întâmplării. Astfel trecu toamna și veni iarna. În fiecare noapte vântul viscolea zăpada așternută peste vale. În timpul zilei, slugile adunate în jurul vetrei împleteau funii de paie. Făceau chingi ori căpestre pentru cai sau funii numite „legături”, care se treceau prin samar pentru a lega povara de cal. Câteodată, la gura vetrei, soția sa, Riku îi spunea povești fiului lor mai mic, Gonshirō. Samuraiul asculta de fiecare dată tăcut, rupând surcele. Erau povești despre scoaterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]