1,494 matches
-
răspund. Totuși, aș fi preferat ca pe copertă să fie scrise cu litere mari titlul și numele noastre, iar înăuntru paginile să fie albe. Ți s-a făcut teamă că te-am prins până la urmă? — Da și nu! murmură Ioana, furișându-se, cu un zâm bet, în ascunzișul trăirilor ei nerostite.
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să-mi scurtez vizita. Nu-mi place să-mi pierd prietenii din copilărie, suportîndu-le tirania conștiinței lor de sine. OBSTACOLE ÎN CALEA LECTURII Autorii mei preferați au început să fie doar cei care mă feresc de senzația, care mi se furișează adesea, când citesc, în inimă, că în loc să ies afară și să trăiesc, stau închis în casă și pierd timpul. Altădată nici un scriitor care purta acest nume nu mă făcea să prețuiesc, atât de avar, propriul meu timp, al existenței mele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
doua zi, la curs, era de vomă. Ca o lamelă de microscop rău potrivită ca distanță, ceea ce simțeam pentru colega mea se depărta în pîclă. Obosisem să mai adun din cioburi puritatea. N-am putut suporta privirea fetei. Abia tîrziu furișai către dânsa o ochire. Tot trupul ei se zgudui atunci ca o mimoză. În zadar m-am străduit să refac vechile legături. Insistențele mele o făceau să roșească. Schimbă locul așa fel încît privirile să nu ni se mai încrucișeze
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fluierăturile școlarilor conteneau, ca să facă loc țipetelor ascuțite ale acesteia. Din cancelarie s-auzea cum, sub perechea palmelor educative, pocneau pe rînd capete tunse. Triumfătoare, învățătoarea apărea apoi în cancelarie, împingînd din spate cîte un mic troglodit foarte murdar care, furișînd priviri rele, era silit să-și deșarte pe masă traista plină. După ce-l ușurau în acest fel, Fărocoastă trîntea sălbaticului un picior în spate, interzicîndu-i să mai aducă nuci verzi la școală. Umorul lui Costică era gustat cu hohote de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu vorbeau una cu alta, se Înțelegeau din ochi mai bine decât În cuvinte. Asemenea bunătăți nu Înghițea nici măcar cel al cărui portret fusese mutat, cu Înțelepciune, În altă cameră. După nouă, când Întunericul se lăsase, Începură să curgă, aproape furișându-se, și invitații. Veniră acolo Directorul IAS-ului, câțiva ingineri-șefi de fermă, doctorul de oameni și cel de vite, primarul, șeful de post - ca din partea gazdelor; maiorul și câțiva subofițeri - ca invitați de onoare, chiar dacă cei mai mulți dintre ei erau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Însă, l-au trecut fiori de moarte. Tată-său a crezut că-l lovise vreo boală și i-a căutat repede fruntea ca să vadă dacă nu cumva ardea. S-au dus apoi spre cortul lor. Spre seară, Fiul s-a furișat către locul unde se găsea Aleasa lui. I-a Întins mâna și ea, tremurând, s-a ridicat de unde stătuse neclintită toată ziua și l-a urmat. Au părăsit Târgul și au luat-o la goană Încotro au nimerit. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
concentrat se cobea că‐l trimite -n război, în Coreea; Ai luat o damigeană mare cu țuică să o ducem negustorului clandestin la oraș; eu nu‐ ți puteam fi de nici un folos eram plăpând ca puii de la Avicola; Ne‐ am furișat spre gară prin râpă să nu ne vadă cerberii primăriei alcoolul era monopol de stat; După ce cărarea ne‐a scos din hăul prăpastiei, ai leșinat Am început să țip dar nu era nimeni prin jur durerile te tăvăleau prin noroi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ultima vreme, să mai vină la castel, știind, poate, ce le aștepta acolo. Oamenii devoraseră atât de multe ciori, încât acum rareori mai reușeau să prindă măcar una. În mijlocul întunecimii, ochii santinelelor scăpărau la auzul oricărui sunet ca de nevăstuică furișându-se prin apropiere. Instinctiv, începeau să saliveze și se uitau unii la alții, strâmbându-se: — Îmi simt stomacul stors ca o cârpă udă. În seara aceea, luna era minunată, dar soldații n-ar fi vrut decât s-o poată mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă întreb cu îngrijorare. Mă uit mai atent la bulgărele de aur mișcător. Ce i?... După un timp, îmi dau seama că o rază de soare - mai îndrăzneață - a spart coroana de frunziș a nucului din grădiniță și s-a furișat hoțește pe fereastra chiliei și, căzând pe vraful de cărți de pe masă, le-a prefăcut într-un bulgăre de aur! Jucăușul zefir al dimineții alintă cu gingășie frunzele nucului care se hârjonesc cu razele de soare...Totul este un joc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
doua zi Însă, m-a sunat. Maria zâmbi când Își aminti. Reținuse numărul de pe fișă. Și a treia zi, am vorbit din nou, apoi Într-o vineri când mama și tata nu erau acasă iar tu aveai antrenamente m-am furișat cu el la un suc. Atunci ne-am sărutat prima oară. ― Câți ani are? am Întrebat eu fermecată. ― Nouăsprezece. ― Zodie? ― Vărsător. Ca și mine. ― Culoarea părului? ― Șaten Închis. ― Sună perfect, am spus Încetând cu interogatoriul. Am zâmbit. Spre deosebire de a mea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de câmp... „Numai că bătrânul a aflat de venirea mea. Altfel cum să mă întâmpine așa? De unde a aflat, însă? Aha! Asta-i mâna țigăncii! Numai ea a știut de gândul meu. De acest lucru m-a convins privirea bătrânului, furișată pe sub sprâncenele stufoase, și zâmbetul ghiduș ascuns în colțul gurii. M-am întors cu fața spre el, și în loc de vorbe, am dat din cap, semn că sunt plăcut surprins de primire. Bătrânul tace...Acesta-i semn sigur că mă lasă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
din acele vise nu a fost statornic. În zori de zi, vrăbiile gureșe m-au vestit că a sosit vremea să cobor din pat, ca să nu mă prindă soarele lenevind... Și aveau dreptate neastâmpăratele, fiindcă odată cu primele raze de soare furișate în cămăruță vine parcă și roua dimineții să te răcorească. În scurtă vreme s-a arătat și bătrânul, cu cele trebuitoare unei gustări: Bună dimineața, dragule! Cum ai dormit? Noaptea mi s-a părut cam scurtă, părinte. Se vede treaba
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
parcă - se rostogolea cu repeziciune după creasta dealului, tivind cu un roșu-purpuriu zarea... Târziu, cu sufletul plin de frumusețea apusului de soare, cu liniștea cuibărită în suflet purtând răcoarea înserării pe umeri, m-am întors la chilie. Umbrele amurgului se furișau încet printre copacii pădurii făcând să dispară conturele. Când am ajuns la chilie, doar bobul de lumină al candelii din cămăruță dădea viață locului... Bătrânul era plecat la vecernie de multă vreme. Pe măsuța din chilie aburea încă o ulcică
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lumină arzătoare mi-a fulgerat privirea... „Ce poate fi asta?” - m-am întrebat nedumerit. Am căutat alt punct din fața mea... Un perete... cel dintre ferestre îmi oprea bătaia privirii. Abia atunci mi-am dat seama că o rază de soare furișată printre frunzele nucului din grădină îmi stăruia în ochi... Asta însemna că soarele a ajuns deja cam la două suliți pe cer!... Am sărit repede din crivat și, până să-mi pun așternutul în ordine, bătrânul a și apărut în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o lipit burta de spinare. Voiam să-i spun că nici eu nu eram departe de această stare, dar m-am gândit că nu-i frumos să mă plâng în fața bunei mele gazde... De pe colțul mesei, o rază de soare furișată prin frunzișul copacilor arunca reflexe de foc din două păhăruțe pline cu o licoare rubinie... Bătrânul a ridicat unul și ducându-l la nas a sorbit aroma cu nesaț... Apoi a gustat din el cu evlavie... Îl priveam cu mare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu păstaie. Vorba ceea: ce-i a tunde chelbosul? Atunci, la fapte, dragule! Curpenii culeși îi așezăm colea la soare. Când vor fi bine uscați, îi bat pe leasă și boabele le pun la păstrare pentru iarnă. Pe când înserarea se furișa prin desișul pădurii, neîndrăznind încă să năpădească poiana, noi ne ghiloseam deja în apa iazului... La noapte vei dormi neîntors fiule. Nici visele nu vor putea ajunge la tine. Mâine... Mâine om pune iarăși țara la cale. Ce vrea să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mai degrabă mă îmbiau la somn decât la citit. Am suflat în lumânare și... În zori de zi, gureșele vrăbii și-au găsit loc de taifas taman sub fereastra mea. Am deschis ochii împins și de lumina moale a răsăritului, furișată prin perdea... Am rămas așa o bucată de vreme... Pașii de pe cărăruie m-au pus în gardă că se apropie bătrânul. Nu m-am înșelat.În clipa următoare, fața luminoasă a călugărului s-a ivit în prag. Bună dimineața! Te-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
care o primea cu tremur ușor... Obosită parcă, frunza se lăsa cu toată ființa ei în brațele primitoare ale undei... Abia această priveliște mi-a adus tristețe în suflet... În timp ce mă luptam cu acest sentiment, glasul de trâmbiță s-a furișat până la mine. Am luat desaga cu cărți, apoi celelalte mărunțișuri și am pornit... „Ar trebui să mă retrag, mărite... Nu aș vrea să afle... că eu mă aflu aici...” „Faci cum ți-i voia, doamnă...” Dacă nu auzeam și pași
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de „dulcică“.) am descoperit un fum de țigară gros de puteai să-l tai cu cuțitul. Dar, din ceea ce reușeam să aud, toată lumea bea ceai, râdea și vorbea, iar discuțiile nu se învârteau în mod clar în jurul meu. M-am furișat înăuntru. Era ca atunci când te duci la o petrecere unde nu cunoști pe nimeni. O petrecere unde nu era nimic de băut. L-am descoperit, cu ușurare, pe Mike și, cu toate că în lumea de afară mi-ar fi fost teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atentă. Odată cu lumina zilei, îmi veniseră mințile la cap și eram oripilată. Nu numai că mă culcasem cu unul din Bărbații Adevărați, dar nici măcar n-avusesem inspirația să mă trezesc peste noapte, să mă îmbrac pe întuneric și să mă furișez în vârful picioarelor din cameră, lăsând în urmă bărbatul adormit, perechea de cercei pe care o purtasem seara trecută și vreo chestie jenantă, ca, de pildă, crema mea antireumatică, fără a avea de gând să mă întorc vreodată să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar nu crezusem că există și-n realitate. Când ne-am întors de la ședința de grup de după-amiază, stătea în sala de mese. Doctorul Billings ne-a prezentat-o cu numele de Angela, după care a dispărut. Chris s-a furișat către mine. Mie mi-a sărit inima din piept. Apoi el a spus: —Rachel, de ce nu te duci să vorbești cu Angela? —Eu? am zis. De ce eu? —De ce nu? Haide, m-a îndemnat el. Probabil c-o să se simtă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ițea prin dantela feminină a neglijeului. Un fior involuntar mi-a străbătut tot trupul. Am aruncat dosarul înapoi, în dulap, și am încuiat sertarul. Asta e o chestie greșită din mai multe puncte de vedere, m-am gândit în timp ce mă furișam, neobservată, din biroul lui Vivian. N-ar fi trebuit să mă uit - dar, sincer, faptul că-l văzusem pe Stanley în ipostaza aia era o pedeapsă suficientă pentru infracțiunea mea. Când am intrat în birou, telefonul suna. Nici o clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai multe ore în brațe un copil! cotcodăcise ea. Dacă doamnele astea făceau parte dintre invitații din acel week-end, atunci chiar că trebuia să mă temperez. Eu însă speram să reușesc să rup ceva timp în week-end-ul ăla, ca să mă furișez și să lucrez în liniște pe manuscrisul lui Luke. — Mi-am luat cu mine ceva de lucru, îi pomenisem lui Randall, sperând să pregătesc astfel terenul. Crezi c-o să am vreme să fac câteva notițe? — Sper, iubito. Randall m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
faptul că ușa fusese spartă de cineva, de fețele care se aplecau deasupra lui și de râsetele isterice. Când își reveni în simțiri, era întins pe un pat din camera cu jucării. Se ridică, își puse hainele pe el, se furișă până jos, la parter, și ieși pe ușa din față. Era ora trei dimineața. 5 Eva stătea pe marginea patului, cu ochii înlăcrimați. — Cum a putut? Cum a putut să facă un asemenea lucru? zise ea. Și în fața tuturor oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
grecul din Alexandria. Mută cartea de pe masă pe noptieră, de acolo pe radio, pe canapea. „De ce în Senat e această apatie? De ce stau senatorii și nu legiferează? Pentru că azi vor sosi barbarii...“ Liniște, umbre leneșe în jocul zilei, fețe supte, furișându-se pe străzile întunecate și murdare. Ușa se clatină, parcă. Un tânăr palid, păr moale, ondulat. Mustață lungă și zâmbet sfios. Cicatrice mică, lângă sprânceană și voce mică, un susur. Știți, eu sunt Toma... Să-l legitimeze, neapărat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]