8,881 matches
-
întîmplat, cînd descoperea dimensiunea sentimentelor. O clipă are intenția de a-i atinge părul la ceafă cu palmele desfăcute, dar se teme că, așa cufundată în fotoliu cum stă, savurîndu-și țigara, femeia ar putea să reacționeze prea violent și, în furia ei, să plece. "Trebuie să-i mai dau să bea. Imposibil să rămînă tot timpul rece, insensibilă o păpușă de cauciuc!..." Amintirea clipelor de mai înainte, cînd a îmbrățișat-o pe Maria, îl cutremură pe Mihai: "Un obsedat n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vreme, îl respect, e și frumos, are și o soție pe măsură..., nu și-a permis niciodată un cît de mic gest..., nici nu mă interesează! Și-atunci?!" Ajunsă în birou, caută să-și facă de lucru, să uite de furia ei împotriva directorului cine i-a spus lui Iftimie să nu-și facă prieteni de familie bărbați? Săteanu, parcă; l-a auzit odată: "Dragă constructore, noi, care ne-am luat femei frumoase, n-ar trebui să avem prieteni de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lasă: fiica lui Bujoreanu... În ochii lui Theo, umezi bine, era aceeași scînteie de rugă, din seara cînd a venit la ea să-și ceară scuze, să nu mai fie dat afară din uzină. Privindu-l, Maria Bujoreanu a uitat furia cu care venise la ei, hotărîtă să-și despartă fiica; a uitat și de declarația aceea calomnioasă, care i-a fost adusă la cunoștință de către unul dintre cei care au cercetat dosarul soțului: "Am fost prezent, și o pot spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
În schimb, surîde fata, născînd un rictus în colțul gurii, întunecîndu-și o clipă privirea -, ai știut să pui întrebări, ca un prost... Mai bine prost, decît inconștient, irațional. Dar cine cere rațiune în dragoste", deșteptule?! se scutură Cristina și-n furia ei lovește puternic pieptul lui Mihai cu fruntea, pe care și-o lasă așa, îndesată deasupra inimii, în timp ce palmele, băgate sub trupul lui, strîng cu putere mușchii spatelui, gata să-i rupă. Știi, șoptește ea, liniștindu-se brusc, topindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de alergie la prezența ta, scuză-mă că ți-o spun, dar ai observat-o și tu... Vezi, de-aceea dimineață, cînd m-ai jignit, am vrut să-i spun mamei, ca prin ea, știindu-i sentimentele, să te lovesc. Furie de moment. Cînd am ajuns la ușa ei..., încuiată. Asta nu mi s-a mai întîmplat. Mi-a dat drumul, e drept, dar de ce s-a încuiat? Pe la prînz, cînd a plecat în oraș nu mi-a spus unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ci doar așa, visam la... Ăsta-i semn că ești încă o copilă rîde Mihai, să alunge aerul de stînjeneală adus de vorbele fetei; dar imediat ce observă ochii ei, tot timpul vii, incandescenți, dincolo de asemănarea cu Aglaia în momentele de furie, înțelege că i-a mai văzut, că a mai simțit aceeași privire la Maria, azi, atunci cînd, sărind în sus de pe scaun, l-a îmbrățișat cu patimă. Ai să iubești, și-ncă cum! exclamă Mihai ca o răbufnire plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dacă nu la tat-su, atunci la maică-sa, la mormînt, să-i aprindă o lumînare, c-așa-i stă bine unui fiu! Bine; dar chestiunea e alta; ce vină am eu că-s fiica lui Săteanu?! se umple de furie Doina, ripostînd. De ce deviezi discuția?... Ei da, nu stau la coadă la carne. Asta înseamnă că, dacă vreau să fac ceva în viață, să nu-mi fie rușine de mine însămi, trebuie s-o iau razna, să merg incognito pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu-i cinstit. Autorul mi-e prieten, cum să-l las fără programe?! Dar... tărăgănează Lazăr vorbele, turnînd încă un strop de whisky -, dacă totuși insistați... Sigur că insist! lovește profesorul cu arătătorul în masă, ca în momentele lui de furie. Doar n-o să stau toată noaptea să înnebunesc gîndindu-mă la ninsoarea altor ierni. Où sont les neiges d'antan ? oftează Lazăr, desfăcînd larg brațele, privind tavanul. Și-avea niște coapse lungi și-o gură senzuală, dar nu vulgară, ci așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atunci, prima oară. Ce-am spus? tresare Mihai, terorizat de gîndul că Săteanu ar putea să-l fiarbă puțin ca apoi să-i spună direct tot ce are pe suflet: că știe de ce venea pe la ei, că, azi, Maria, în furia cu care a ieșit de la el, ajungînd acasă, i-a relatat totul. Cînd ți-am prezentat-o pe Doinița, ai măsurat-o scurt cu privirea și-ai exclamat: "Leit Aglaia!" Asta șoptește Săteanu, lăsîndu-se adînc în scaun m-a umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în oboseala mea, să mai pot găsi încă putere să întind mîna, să dau plapuma la o parte, apoi, cu palma tremurînd, să ghicesc prin întuneric formele unui trup... Dar... mereu aceeași răceală. Și mă apucă o ură și o furie... De multe ori îmi dau singur pumni. Apoi îmi frîng furia zicîndu-mi că Doinița a adus atîta soare în sufletul meu că nu-și mai au rost regretele pentru..., dar nu-i același lucru. Doinița mi-a oferit posibilitatea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mîna, să dau plapuma la o parte, apoi, cu palma tremurînd, să ghicesc prin întuneric formele unui trup... Dar... mereu aceeași răceală. Și mă apucă o ură și o furie... De multe ori îmi dau singur pumni. Apoi îmi frîng furia zicîndu-mi că Doinița a adus atîta soare în sufletul meu că nu-și mai au rost regretele pentru..., dar nu-i același lucru. Doinița mi-a oferit posibilitatea unei iubiri înalte, de părinte; carnea însă își cere drepturile ei... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-n romanele citite, s-o scot în toiul petrecerii și s-o arăt. Ce zici? Halal romane citite! Anulați naibii petrecerea! se înfurie Mihai. E prea tîrziu și-ar fi murdar, nea Toadere. Una-i să faci o greșeală la furie, și mata ai destule probabil, și alta-i să premeditezi o murdărie. Dacă ăla-i tîmpit, va rămîne tîmpit și după ce-i arăți fotocopia, și atunci la ce bun osteneala?! Iar dacă nu-i tîmpit, pedeapsa cea mai cruntă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mine, să mă ajute, măcar să mă întrebe cum locuiesc și pentru el și pentru nevastă-sa sînt un pretext al petrecerii de deseară. Dacă mi-l fac dușman, îl cred în stare să mă lovească, poate la un moment de furie, dar e de ajuns... N-are decît vorba tatii să se dea singur cu capul de pragul de sus ca să-l vadă pe cel de jos." Mihai... întinde Săteanu palma spre el, observîndu-l cum tace îmi ascunzi un gînd... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe care, adeseori, se odihnesc inginerii ce fac de noapte ca ofițeri de serviciu. Alături de biroul secretarei, pe o măsuță, stau două telefoane: unul intern și celălalt, negru, mare, vechi, interurban, cu două linii. Săteanu, tremurînd de nervi și de furie că acasă la soacră-sa nu răspunde nimeni, își prinde capul între palme și, închizînd ochii, ascultînd vîntul din fereastră, cu bărbia sprijinită de receptorul telefonului interurban, retrăiește în amintire clipele serii cînd a mers la vila familiei Bujoreanu; profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu te poți abține?! se ridică agale Mircea Emil. Nici măcar ușa nu-i încuiată... caută el un pretext. Nedumerită o clipă, femeia se saltă în coate, ar vrea să-l recheme, dar, văzîndu-l preocupat să se îmbrace, o apucă o furie vecină cu isteria, născută din insatisfacția amestecată cu dezgustul față de ea însăși; vrea să întindă mîna spre lemnul cu care a venit, dar Mircea Emil, observînd-o, împinge lemnul cu vîrful piciorului și, curtenitor, îi oferă mîna s-o ajute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se lovește instinctiv cu palma la frunte Vlad, scăpărînd un surîs scurt, sfîrșind prin a strînge din umeri: Vă rog să mă iertați! Alaltăieri erați așa..., din cauza gripei..., nu v-am recunoscut... Vă rog, poftiți, luați loc! Derutată de convertirea furiei atît de repede într-o amabilitate născută din surîsul așternut pe obrazul tînărului că și-a amintit de ea, femeia ar vrea să-l măsoare lung, cu privirea încruntată, să-și mențină autoritatea tonului, dar se vede nevoită să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să roșească, dar nu reuși decât să dea o nuanță ceva mai aprinsă fondului de ten. — A, acea aniversare... Dan se pricepea mai bine - se înroșise ca o sfeclă. Desigur, după cum știm, bravada lui de macho, „urcatul la bord“ și furiile lui de bețiv nu erau decât de fațadă. De fapt, toate acestea îl speriau de moarte. Se temea că e incapabil să satisfacă o femeie. De fiecare dată când se urcase la bord, o penetrase și apoi terminase într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
maxim, punctând fiecare silabă cu o mișcare sugestivă a pelvisului, care i se mișca încoace și încolo ca un cărucior de cumpărături. Punga minusculă dintr-un material cu picățele, care avea ghinionul de a conține organele sale genitale, oscila cu furie. — Hai că să spun. A fost „lăsat“ la vatră! Publicul izbucni în hohote. Bull o porni spre bar să mai ia un Pils. Și apoi s-a mai dus după un Pils, și încă un Pils și încă un Pils
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că e cel mai bun și conștiincios dintre bărbați - ce și-ar fi putut dori mai mult de la un iubit? Era puțin cam devreme să-l preseze pe Alan să-și părăsească nevasta, dar va veni și momentul ăsta, în ciuda furiei și a lacrimilor... Și cum rămânea cu slujba? Era adevărat că o detesta - mai detesta și spectacolele la care trebuia să meargă. Ar fi fost ipocrit dacă ar fi protestat prea mult. Mai demult, reușise să se descurce destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ridicase paharul, toastând la fel ca Naomi. Am mai vorbit despre solilocviile oribile ale lui Alan. Era ocazia excelentă pentru unul dintre acestea.) Încă avea în fața ochilor imagini șocante, numai că acestea se estompau. Știa că, odată cu trecerea timpului, după ce furia lui Bull se va fi potolit, vor dispărea cu totul. Privea atent trăsăturile frumoase ale soției sale. Așadar, aceasta era explicația pentru mirosul ca de ouă - „crea”. Își dădu seama că, devenind conștient de sarcina nevestei, starea de repulsie fiziologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cele din piatră și lemn și, mai târziu, în multe dintre formele artei." De asemenea, în antichitate, chinezii considerau că este foarte important să îți construiești casa în așa fel încât să fie ferită de atacul vânturilor puternice și de furia dezlănțuită a apelor, dar în același timp să poată beneficia de vânt și apă pentru a avea confort și un pământ fertil. Așa a luat naștere teoria Feng Shui, unică în lume, care oferă sfaturi și remedii pentru a crea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sale, dar n-a intrat niciodată. În cele din urmă, Yu reuși să îmblânzească puhoaiele. Fiecare fluviu își are propria albie și toate cursurile de apă se îndreaptă spre est și se revarsă în mare. De atunci, oamenii, scăpați de furia apelor, au început să trăiască o viață fericită. Ca să-și exprime recunoștința, poporul l-a ales pe Yu conducător și împăratul Shun i-a cedat de bună voie tronul. În societatea primitivă caracterizată printr-un nivel de producție foarte scăzut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
broască țestoasă uriașă, salvând de asemenea viața regelui, în timp ce traversau Fluviul Galben și, prin urmare, i se cuvine a doua piersică. Suveranul socoti că are dreptate și îi oferi a doua piersică. Al treilea oștean, Tian Kaiqiang, se aprinse de furie și îi reaminti regelui că el a învins în luptă, aproape singur, regatul vecin și a capturat peste cinci sute de dușmani. Și îi ceru regelui să se gândească dacă aceasta nu este cumva cea mai strălucită faptă. Suveranul îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
profundă și un rol important în cultura chineză. Opera Beijing este o sinteză de acțiuni stilizate, muzică, dialog și mimă, de luptă și dans acrobatic, pentru a reprezenta o poveste sau a descrie diferite personaje și sentimentele lor de bucurie, furie, tristețe, fericire, surpriză, teamă sau tristețe. Personajele pot fi întruchipări ale loialității sau trădători, frumoase sau urâte, bune sau rele, toate sunt însă personificate într-un mod plin de expresivitate. Măștile Operei Beijing Măștile folosite în Opera Beijing sunt de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lunii (o lună mare și roșiatică) și au început să tropăie oamenii, să iasă din blocuri ca furnicile din mușuroaie, să țipe și să fugă, cred că lor nu le spusese nimeni că a fost cutremur și n-a fost furia djinilor abătută peste Drumul Taberei. Pe urmă am dibuit cu lumânări ce fusese bufnitura mare dintre bufniturile mici, fusese televizorul, căruia îi plesnise ecranul ca un parbriz de Pobeda țintit cu praștia. Înainte de-a adormi, mama mi-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]