2,691 matches
-
Doi frați uniți de soartă, încoronați de timp / Se-nalțau spre nouri cu frunzele plecate / Sub brațe lungi-vânjoase, în umbra răcoroasă / Domneau regește: o teică, un beci și-o coteneață / Pe scoarța aspră-coaptă, bătută de furnici / Se cățărau tăcute, o mână de omizi / Și printre ramuri dese, aiurea împletite / Cete de vrăbii, multe, se cuibăreau grăbite / Iar cozorocul strâmb ce-adăpostea cocoșii / Ascunde-n umbra crăcii, ce atârna în dodii / Motanul cel dibaci, flămând și pus
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
Atâta a făcut omul până acum! A ieșit de-abia din știubei și a înconjurat știubeiul în care trăiește și i se pare că mare lucru a făcut! - Auzi-l, bă! - Încă n-a făcut știința nici atât cât zboară o furnică de pe degetul ăsta pe celălalt! Toți savanții lumii și din Apus și din Răsărit. Si stați că de-acum înainte avem de vorbit! - Îi frumoasă, domnule, discuția asta! - Că-i frumoasă, că-i amară, că-i dulce, eu vă spun
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri () [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
lui Eminescu - nu ieșeam din casă, îmi cerusem la vicecancelar demisia, nu mi se aprobase, pana chiar am plecat, în 12 aprilie, (împlineam 40 de ani) - trăisem un semestru de (auto)terorizare - tot în jurnalele de atunci voi căuta (românul Furnici albe?) Când îi explicăm lui Radu de ce plecăm de la Lodhi la Vinod, argumentasem că e o chestiune de viață și de moarte - ca să vezi. Eu sunt în Academia Eminescu și Societatea Hafiz (convenită de Vinod cu iranienii, printre care și
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
de caracul, pe care o am și acum, recondiționată la un ultim atelier, poate, de aici. De lângă magazinul Indian, de pe Ne(r)va?. Mi-a plăcut foarte mult în Rusia. Clădirile ei imense, care erau strivite însă, și păreau niște furnici, în imensitatea cerului, și a spațiului liber, rus. Mi-au plăcut oamenii. Liniștiți. Curați. Frumos îmbrăcați. Mașinile. Sobre. Puține. Trenul. De la Moscova, la Leningrad. Am dormit în cușete. Mi-a plăcut că nu existau bețivi. Și dacă apăreau bețivi, sau
Liviu Florian Jianu: Scrisoare către Putin. Epistolă de colecție () [Corola-blog/BlogPost/339267_a_340596]
-
cu terminația în trepte de care vorbeam mai sus, îl privești de sus în jos, iar prin podeaua de sticlă - cu care este „pardosit” un sector din puntea circulară a turnului la acest nivel - mașinile și puținii pietoni par niște furnici. La 346m se află un bar și o punte de observare interioară, iar la 351 m, Restaurant 360 oferă o imagine completă a împrejurimilor timp de 72 minute, cât îi trebuie să facă o rotire completă în jurul axei turnului. Același
Impresii din Canada, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339252_a_340581]
-
stropesc, și mor, ca niște mici Gângănii omenești, ce cad în plasă - De ar veni luceferi, pe aici, Aș mai putea, de vorbă lor gângava, Să dau otravă cetei de pitici, Când spița omenească e bolnavă? Tot matur, si arunc, furnici ce-au vrut Să zboare - ucigaș fără simbrie, O lume-ntreaga nu mă știe, mut Fără durere, cine, ce mai știe?... 4-5 iunie 2014 8 iunie 2014 E o realitate, în sufragerie am gasit azi o droaie de furnici lungi
Liviu Florian Jianu: Cantecul paianjenului. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339454_a_340783]
-
arunc, furnici ce-au vrut Să zboare - ucigaș fără simbrie, O lume-ntreaga nu mă știe, mut Fără durere, cine, ce mai știe?... 4-5 iunie 2014 8 iunie 2014 E o realitate, în sufragerie am gasit azi o droaie de furnici lungi, cu aripi. Imposibil de localizat de unde vin. Eu, unul, nu am mai întâlnit până acum atâtea. Le-am omorât pe toate cu furnitox. Doar nu era să fiu tolerant cu ele. Ce să fac? Să îmi tapetez sufrageria cu
Liviu Florian Jianu: Cantecul paianjenului. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339454_a_340783]
-
lungi, cu aripi. Imposibil de localizat de unde vin. Eu, unul, nu am mai întâlnit până acum atâtea. Le-am omorât pe toate cu furnitox. Doar nu era să fiu tolerant cu ele. Ce să fac? Să îmi tapetez sufrageria cu furnici zburătoare? Vii? Oricum, se poate și mai rău. De pildă, să fii mâncat de viermi, de viu. Sau de țânțari. Sau... un număr infinit de posibilități de delectare în timpul liber. Până la nesfârșitul timpului. Să fim optimiști, si sa ne rugăm
Liviu Florian Jianu: Cantecul paianjenului. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339454_a_340783]
-
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute Și în roiuri luminoase izvorând din infinit, Sunt atrase în viață de un dor nemărginit. Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, Facem pe pământul nostru mușunoaie de furnici; Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați Ne succedem generații și ne credem minunați; Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul Cum că lumea asta-ntreagă e
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
Autorului Al.Florin Țene POVESTIRI PENTRU COPII AVENTURĂ ÎNTR-UN PEISAJ EPIFANIC Trenul sosise la ora exactă. în Gară de Nord, nu se schimbase nimic deosebit. Doar cerul Bucureștiului era mai plumburiu decât îl știam. Oamenii alergau pe lângă noi că furnicile cărora le fuseseră deranjat mușuroiul. Împreună cu Ionuț, băiatul meu, ne-am urcat în tramvaiul 12, pentru a ajunge la Cimitirul Belu. Tramvaiul alunecă printr-un tunel cenușiu, iar clădirile păreau pereții unei grote a timpului. Am coborât din caleasca și
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
aș vrea! Dar un zâmbet mă inundă, Ca o ploaie de-o secundă. Și așa eu am aflat Că și viața e rotundă. Dacă mâna ți-o privesc, Mâna mea o regăsesc: Buchețel de raze mici, Doamne, parcă-ar fi furnici! Și așa eu am aflat Că mai am un rost aici. Glasul tău e glasul meu, Cristalin ca un ecou, Cu sclipiri de fulger mic Să-l aduni pe-un ilic! Și așa eu am aflat: Fără tine n-am
CÂNTEC PENTRU MĂDĂLINA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340983_a_342312]
-
Alminteri de ce santem atât de disperați când se apropie noaptea existenței? Și nu numai noi, ființe inteligente, lucide și raționale, ci și celelalte viețuitoare cu un instinct de conservare mult mai avansat decât al oamenilor. Cât se zbate o biată furnică și chiar un vierme să trăiască, să supraviețuiască. Dacă în această lume unde binele și răul șanț încă amestecate precum umbră ne simțim străini și însingurați duhovnicește, cât de întunecată și fără de speranță trebuie să fie noaptea iadului unde lumină
TEOLOGUMENA – DESPRE PUTERILE ÎNTUNERICULUI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341032_a_342361]
-
gândurile de mai devreme ca de insecte. Firul de nisip din fund de ocean ar râde, dacă ar fi primit darul râsului. Statornicia lui învinge filozofiile lumii. Au dispărut civilizații, au dispărut dinozauri, au pierit de milenii oameni striviți ca furnicile din capriciile naturii sau ale semenilor. Și suntem încă destui pe planetă. Chiar prea mulți se spune. Simțirea mea de mai devreme riscă să cadă în derizoriu. Cer chelnerului îngăduința să mai rămân puțin, să-mi închei lucrarea, să nu
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
simțuri și experiență. Empirismul respinge ipoteza raționalistă, conform căreia oamenii au idei cu care s-au născut, considerând că la naștere omul este o „foaie albă" (tabula rasa), întreaga cunoaștere venind în urma experienței. Francis Bacon îi compară pe empiriști cu furnicile, iar pe raționaliști cu păianjenii, vrând să sugereze că primii își extrag ideile din experiență, din lumea exterioară, în timp ce ultimii își țes pânza ideatică a priori, din propria lor gândire, din propria lor substanță. Presupunând că în urma unui accident rămân
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
picioare purtând sandalele sale din piele împletită cu tocul jos, folosite mai ales când mergea la plajă. - Unde dorești să mergem, dulceața mea? întrebă Mircea. - Nu știu, tu ești ghidul, morcovelul meu, răspunse ea glumind. - Avem timp să urcăm spre „Furnica”, răspunse Mircea zâmbind la numele dat de Săndica, după aceea vizităm Parcul Peleș, dacă se poate vizita, și ne întoarcem pe lângă Hotel Intim să vizităm și Mânăstirea Sinaia. - Merge. Am mai făcut acest traseu și altă dată, însă în Sinaia
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
mergem și la Peștera Ialomiței. - Da, trecem și pe la Mânăstirea Peștera. Este permanent deschisă. Mai ai ceva de cumpărat? - Nu, deocamdată. Am vrut să prospectez piața, să știu ce pot găsi când voi veni la cumpărături. - Atunci să urcăm spre Furnică. - Bine, voi mai reveni dacă îmi mai trebuie ceva. Au urcat panta străzii pavată cu piatră cubică, apoi au intrat pe lângă Complexul Furnică în parcul numit de majoritatea turiștilor, Parcul Peleș, după castel. Peste tot erau numai soldați de la securitate
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
să prospectez piața, să știu ce pot găsi când voi veni la cumpărături. - Atunci să urcăm spre Furnică. - Bine, voi mai reveni dacă îmi mai trebuie ceva. Au urcat panta străzii pavată cu piatră cubică, apoi au intrat pe lângă Complexul Furnică în parcul numit de majoritatea turiștilor, Parcul Peleș, după castel. Peste tot erau numai soldați de la securitate și nu te puteai apropia de clădirile „oficiale”. Puteai doar să mergi pe alei și să te bucuri de priveliște, de răcoarea parcului
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
și lângă tata clipele aleargă nestingherite, neînghesuite , fără grabă e vremea mierii și eu sunt o picătură din ea pe obrazul meu curg săruturi nu lacrimi picioarele mele aleargă fără oprire genunchii mei mai sunt și teferi uneori ca o furnică printre alte furnici sunt și eu printre oameni fiecare cu drumul lui , ne întalnim totuși uneori să întregim cercul acolo, toti, un bine necunoscut unora și timpul care curge îndărăt uneori mai cade căte-o lacrimă ca o floare scuturată unele
LACRIMA LUI DUMNEZEU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341819_a_343148]
-
clipele aleargă nestingherite, neînghesuite , fără grabă e vremea mierii și eu sunt o picătură din ea pe obrazul meu curg săruturi nu lacrimi picioarele mele aleargă fără oprire genunchii mei mai sunt și teferi uneori ca o furnică printre alte furnici sunt și eu printre oameni fiecare cu drumul lui , ne întalnim totuși uneori să întregim cercul acolo, toti, un bine necunoscut unora și timpul care curge îndărăt uneori mai cade căte-o lacrimă ca o floare scuturată unele drumuri duc în
LACRIMA LUI DUMNEZEU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341819_a_343148]
-
Cruce, „voci în pustie” - din conștiința realității, fundamental injuste, că onestitatea sa de „proletar”-critic se lovește, implacabil, de aroganța fără limite a Centrului, față de Circumferința Culturală Românească, de disprețul funciar, precum acela al elefantului, neprivind (nici în vis!) spre furnică (dispreț față de munca sisifică și exasperant de solitară și non-solidară, de a stabili „puncte cardinale în haos”, de a fixa coordonate corecte axiologic, într-o Românie contemporană a inversării valorilor a prestabilirii valorilor naționale „pe dos”, dintr-un Centru al
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > RĂSTIGNIRE ASUMATĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 803 din 13 martie 2013 Toate Articolele Autorului rezemat de speteaza resemnării într-o răstignire asumată privea pe fereastra universului își pierduse orice speranță telurică el o furnică de gând sub o talpă imensă de viață la târgul de joburi nu mai aleargă a coborât prea adânc în infernul lui dante și singur să iasă afară de-acum nu mai poate o ultimă-ncercare într-o limbă uitată
RĂSTIGNIRE ASUMATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342258_a_343587]
-
găsească vre-o rezolvare. Booboonga și-a adus atunci aminte de singuraticul vraci, Boorthana, nume care în limba locului înseamnă „om păros” sau loc acoperit cu pădure. Acesta locuia la marginea deșertului, într-un mușuroi uriaș ce fusese părăsit de furnicile albe, numite dhudula sau termite. De multe ori, prin vrăjile, descântecele sau sfaturile pe care le dădea, scăpase triburile din împrejurimi de boli și necazuri. Booboonga încalecă pe un kananganthan, sau pasărea emu, sprintenul văr al struțului african, și după
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
Prahovei, locul unei părți din copilăria mea, acolo unde se află giuvaierul Bucegilor noștri, unde munții, pădurile și râul Prahova își etalează frumusețea și-ți dau curajul revenirii la matcă. La Sinaia, mi-am mângâiat privirea pe frumusețile de pe Valea Furnica, de la Peleș, Pelișor, Cota 1400, dar mi s-a înnegurat privirea și am simțit cum tristețea își caută culcușul în sufletul meu la vizitarea orfelinatului din localitate, aflat lângă mănăstirea, de pe povârnișul ce duce spre lumea de tăcere și mister
AM REVAZUT IZVORUL! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342504_a_343833]
-
ochii negri, Cei cu care îmi zămbești, Deși sunt aproape tigri, Cănd cu ei tu mă rănești. # Îți ador și sănul care, Ți-l ating pe spații mici, Este cea mai dulce floare, Ce în palmă-mi lasă,milioane de furnici. # Îți iubesc mersul șarmant Pare că valsează-n spațiu, Eu par simplu figurant, Am în ochi adănc nesațiu. # Mă-nfiori șoptindu-mi tainic, Dragi cuvinte de alin, Încăt simt adănc și karmic, Tot ce ai tu cristalin. # Te iubesc de-ți
DECLARAŢIE DE DRAGOSTE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342639_a_343968]
-
M-am născut acum 59 de ani, în satul Ușurei, județul Vâlcea. Mama nu stie carte, iar tata avea șase clase primare. Nu țin minte să mă fi mângâiat mama vreodată. Nu avea timp. Dar eu eram foarte fericită. Numărăm furnicile, mă jucam pe drum cu copiii. Admirăm stelele, florile, animalele și mi se părea interesant tot ce ma înconjura. Tata ne spunea mereu să învățăm carte. Numai așa putem pleca „în lume”, să scăpăm de sapă și de noroaiele pârâului
PUNTEA de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341529_a_342858]