1,501 matches
-
plăcere. Și când spunea asta, nu exagera cu nimic. Reticența unor colegi față de iscusința sa într-ale ghicitului nu-l descuraja defel, ci îl incita. Era ahtiat să-și demonstreze știința. Devenea insistent, îl auzeai cum aproape că începe să gâfâie 5, lupta să capete palma râvnită aș putea spune. Argumentul său suprem era că n-avea să dezvăluie detalii stânjenitoare. Dar ce detalii stânjenitoare? Dumnezeule! Păi ce putea fi mai stânjenitor decât propriul său caz? Toată lumea știa că e homo
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de luptă adevărat e altceva însă. Acolo te presează teama glonțului sau a prizonieratului. Totul depinde de prezența de spirit a ta, și a oamenilor de lângă tine. Dar, trebuie să mai ai în vedere un lucru: și inamicul gândește”... Locomotiva gâfâia amarnic urcând panta ce o avea în față. Ajunsă pe platou, a început să zburde cu chelălăit de roți și frâne. Locotenentul Făgurel a îndepărtat mantaua și a privit pe geamul vagonului. Ziua se îngâna cu noaptea. Totul în jur
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care nu se glumește. Și cum o priveam mai departe la fel de nedumerit, a continuat: ― E tot atâta apă ca și ieri. De ce trebuia farsa asta de prost gust? Dar eu o luasem la fugă prin sala de așteptare. Am revenit, gâfâind, după un minut, m-am repezit la ea, am luat-o în brațe și am învîrtit-o pe peron. ― Ai dreptate, fetițo. Apoi am prins-o de mână. ― Hai cu mine. Să facem provizii de apă. Am luat absolut toate vasele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu un nebun scăpat din balamuc. Nu mă sinchiseam ― ce-mi păsa de ei? Ajuns la locuința Mihaelei, am urcat scările tot în fugă sărind vijelios treptele, amenințat în fiecare clipă să-mi rup gâtul. Am bătut puternic în ușă, gâfâind, cu sufletul la gură. ― Cine e? răsună o voce. ― Eu, deschide! O femeie înaltă și voinică (un adevărat Goliat) se ivi în prag și mă cercetă ca pe o dihanie. ― Ce, vrei să spargi ușa? Mai încet nu știi să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în punctul Țâgâra, la întâlnirea hotarelor dintre județele Tutova, Bacău, Vaslui și, desigur, Tecuci. Avea cam 140 kilometri lungime și puține zeci de kilometri lățime. Am pornit-o mai departe. Mai aveam de mers încă 40 de kilometri. Am trecut gâfâind prin Bucești, Liești, Șerbănești și Hanu Conachi și iată-ne în comuna Tudor Vladimirescu. Am trecut repede prin pădurea de la Hanu Conachi fiindcă știam că pe acolo sunt foarte mulți hoți. Atacau coloane de câte 40-50 de căruțe care treceau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
minunat medic, la numai 32 de ani, în urma unui flegmon gazos a fost dus pe ultimul drum de către toată suflarea Bolgradului. * Eram în 13 februarie și mă aflam la preparație, la copiii lui Ștefan Meran. Vine un căruțaș din Tabacu, gâfâind, dă buzna în camera unde lucram și-mi spune foarte agitat că a venit cu căruța și să mergem repede acasă că doamnei îi este rău. Steluța era în concediu prenatal de două săptămâni iar căruțașul era un tânăr vecin
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
răgaz din lagăr nu-l lecuiseră de acea mâhnire. Dar meditațiile îndelungi, precum și soarele îl scoseseră oarecum din starea lui normală. Într-o zi, în timp ce, sub cortul peste care șiroiau valuri de plumb topit, zece oameni, printre care și eu, gâfâiam înconjurați de roiuri de muște, a început din nou să-și strige diatribele împotriva celui pe care-l numea "Romanul". Era nebărbierit de câteva zile și se uita la noi cu privirea rătăcită. Avea pieptul gol, scăldat în sudoare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
atenție și observație. Printre bombe explodând, făcându-ne una cu pământul la lumina rachetelor, am ajuns pe cel mai scurt traseu exact la locul îmbarcării companiei mele. În acest moment, surpriză! Bietul caporal Gliga scăpat printre explozii ne-a ajuns gâfâind și, rușinat de întârziere, mi-a dat parola și ne-a indicat bacul german pe care, degrabă și ușurați de bagajele aruncate în mare, am îmbarcat pe vas toată compania. În destoinicia sa, caporalul Gliga mi-a arătat buncărul care
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
este, acum, vestit,în întreaga comunitate, și nu numai, și este tot mai înfloritor. În timp, ce, salonul Țigăncii, cu toate spetele de care s-a bucurat, din partea primăriei și a atâtor organe, abia mai gâfâe, la figurat, iar patroana, gâfâie și mai și, la propriu. CIOBĂNAȘ LA OI M-AM DUS Când era copil, părinții, bunicii și doi-trei vecini,își uneau puținele oi pe care le aveau, rezulta un ciopor de câteva zeci, iar puradelul de Ionicăîși lua fluierul, desăguța
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de al treilea jandarm arăta că nu înțelegea nimic ; dădu să-și șteargă cu cotul un strop care îi luneca pe lângă buburuz. Bătrânii zâmbiră ascuns ; din respect pentru șef, își potriviră însă obraze înspăimântate. Întorcând ochii pe dos, roșu, Avram gâfâi către Iosifan : - N-are nimica, don’ plotonier ! Dintr-o săritură, subofițerul fu în picioare. Alb, se întoarse către soldați : - La ochi, arm’ ! Automat, aceștia executară. - Foc ! Bălăbănind țeava, Crețu începu să tremure. Cojoc bolovăni dobitocește ochii albi. Singur prostul nu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
datorită unui stop cardiac, probabil. " Singurul zeu pe care-l cunoaștem", cum numea cineva ereditatea, ne poate dezvălui, uneori, o față deloc romantică. 9. Propriu-zis, nu mă doare nimic. Angoasele, când mă bântuie, vin din faptul că respir mai greu, gâfâi la orice efort, obosesc repede și, uneori, simt o apăsare în zona inimii. Atunci, am impresia că duc dinamită în buzunare și că trebuie să fiu atent să nu sar în aer. Sunt singur cu "monștrii" mei și încerc să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Susan, cînd era mică, pînă s-o trimită la școală În Anglia și apoi din nou, cînd s-a Întors, pînă cînd s-a măritat cu domnul Santiago și au Început să vină copiii. Cinthia Își făcu apariția În goană, gîfÎind și strigînd: sînt aici, mamă Bertha, dar biata bătrînă murise din pricina tensiunii, căci Întotdeauna avusese tensiunea ridicată. Înainte de a o lăsa cu totul puterile, avusese timp să pună cu grijă sticluța cu apă de colonie Într-un loc neted, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le dau mai tîrziu“, apucă să-i spună Piratul, dar el Dumnezeu știe dacă a auzit, fiindcă bunica lui Îi spusese mai de mult că bani de la pungași de scoți, nu te numeri printre hoți și tocmai așa se petrecuse. GÎfîind, Roșcova Își ocupase locul de pe podium, alături de celelalte măicuțe. Lăsase toate clasele perfect aliniate, În rînd cîte doi și În ordinea Înălțimii, acuma o să cînte Imnul Național Peruvian și imnul colegiului. Călugărița de la pian Înălță brațul pentru a da semnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bine decît el În epoca lui de aur, cine credeți?, chiar Frau Proserpina În persoană. — Tu ești singurul ei elev! Glasul bătrînelului Îl convinse pe deplin, dar acum voia să plece și nu putea. Îl strîngea de mînă din ce În ce mai tare, gîfÎia, tremura de parcă fusese cuprins de turbare. N-are elevi fiindcă e bătrînă și rea. Bătrînă și rea! Bătrînă și rea! Își pierdu echilibrul, dar reuși să se sprijine de jumătatea Închisă a ușii. „Din fericire, oftă ușurat Julius, dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și rea! Bătrînă și rea! Își pierdu echilibrul, dar reuși să se sprijine de jumătatea Închisă a ușii. „Din fericire, oftă ușurat Julius, dacă se sprijinea de cealaltă, cădea În nas și venea pe brînci cu ușă cu tot.“ Bătrînelul gîfÎia din ce În ce mai tare, acum nici măcar nu mai avea grijă să nu facă zgomot. Și de Îndată ce-și recăpătă echilibrul, Împinse din nou jumătatea Întredeschisă a ușii, de parcă ar fi vrut ca Julius să se convingă și mai bine de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
obicei. Julius simți o rază de lumină pe pleoapele Închise, dar În clipa aceea Cinthia, zîmbitoare, Îl chema de la o masă din celălalt capăt al curții. Dă-mi voie, mămico!, dă-rni voie! Susan nu reușea să-l oprească și Julius, gîfÎind, Își croia drum anevoie printre perechile care acum, deodată, ieșiră din dormitorul lui, lăsînd liber spațiul dintre el și masă, dintre pat și scrin, tu știi totul cînd mă uit la tine, după ce mă trezesc... II „Și acela a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în sus, pe scările uriașe. Băiatul urcase foarte rar până la pri mul etaj, al cărui palier îi părea îndepărtat și înfri coșător. Acolo era pentru el unul dintre capetele cețoase ale lumii. Dar Ingrid îl târa acum, chico tind și gâfâind, și mai sus, către etajul al doilea, de netrăit și de neima ginat, despre care copilul auzise doar legende îngrozitoare. Ingrid avea codițe prinse cu funde din fâșii de satin albastru, destrămat, și o rochiță albă. În picioare avea sandale
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
turtită cât e de lungă, cu mușchii sleiți. Doar inima ei, mare cât tribunalul, continuă să bată. Dacă are vreo dorință, aceea e să moară. Dar moartea se îndepărtează odată cu apa care se retrage. Răsuflarea ei e un cutremur. Balena gâfâie și se rostogolește, strivind sub ea vieți, în timp ce aerul o strivește. În capul ei urlă furtuni. Căngi și funii o înfășoară. Pielea i se jupoaie, în straturi de grăsime. Săptămâni, luni, iar gemetele muntelui de animal putred slăbesc. Orașul risipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gâtul lui încep să coboare noțiuni. Râgâie, născând cuvinte. Pui de păianjen-lup, împrăștiindu-se de pe spatele sunetului-mamă. Orice linie curbă din lume e vorbă. Crengile care bat în geam. Urmele în zăpadă. „Norocos“ e aici, învârtindu-se prin preajmă. „Frumușel“ gâfâie, de bucurie că-l vede. „Bine“, o floare purpurie, țâșnind din iarbă. O ultimă clipă frântă și poate că încă e în stare să simtă: ceva pe șosea care m-a distrus. Dar reparația îl aduce înapoi, la spoiala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi îndepărtaseră categoriile mentale care-l împiedicau să vadă cu adevărat. Presupunerea nu mai atenua observația. Acum, fiecare privire crea propriul său peisaj nou. Blackie scăpase din curtea din spate, unde fusese legată, și se agita pe treptele de la intrare, gâfâind înnebunită. Se ținea deoparte, scheunând, amintindu-și cum fusese maltratată de mâinile stăpânului la ultima lor întâlnire. Dar amintirile mai vechi triumfară. În timp ce oamenii se apropiau, ea sări pe peluză, bucuroasă și răbdătoare, țopăind înainte, dar ferindu-se într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceea ce văzuse, simțise, gîndise și făcuse cînd văzuse prima oară mortul: — Categoric! Categoric! striga el. Asta vă și spuneam. Am văzut cînd Își dădea duhul. Eram la cîțiva pași de el. Categoric! Mă uitam la el cînd a Început să gîfÎie. Eram acolo. Asta vă și spuneam. M-am Întors spre polițai și i-am zis: „N-ar fi rău să te ocupi nițel de tipul ăla“, i-am zis. „Parcă nu-i În apele lui“, i-am zis. Categoric! Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu piciorul În cauciuc cît putu de tare și se prăbuși peste radiator suspinînd de parcă era gata să-și dea duhul. Și nu știu ce efect a avut asta sau ce s-a Întîmplat, dar motorul Începu deodată să pufăie și să gîfÎie din nou și noi am fost gata de plecare Într-o clipă, iar tînărul zîmbea cu gura pînă la urechi. Așa că am urcat dealul și i-am coborît pe partea cealaltă, iar acum parcă zburam cu adevărat. Parcă pluteam prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a imaginilor de film derulate rapid. Pe măsură ce soarele se Înălța și lumina sporea, tot terenul era un tablou plin de farmec, ordine și violență. Însoțitorii animalelor le Înjurau și le Îndemnau În limbajul lor specific, motorul cu benzină duduia tare, gîfÎind sacadat, șefii de echipe strigau și blestemau, parii de lemn răsunau sub lovituri, lanțurile grele zornăiau. Pe o bucată de pămînt bătătorit și prăfos se fixau deja stîlpii cortului În care avea să fie expoziția. Un elefant Înainta gînditor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
m-am îndepărtat de ei dar i-am ținut mereu sub observație. Ana i-a aruncat mingea, el a prins- o, s-au jucat puțin, apoi s-au dus să-i întâmpine pe ceilalți, care soseau și ei dar cam gâfâiau de urcuș. Acum eu am rămas puțin singur și chiar dacă mai sunt încă amețit de emoție, voi continua să transmit... dintr-un adevărat rai al culorilor. Îmi vine să mai trec o dată pe sub curcubeu. Doamne, ce aproape e! Și cât
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
care loveam apa și adîncul, mai degrabă găunosul sunet cu care lamele noastre o părăseau exact în același timp. Sau nu era ploaia cea care ne gonea, ci propriul meu sînge, propria noastră suflare? Nu-l puteam auzi pe David gîfîind în spatele meu. Asta trebuia să însemne că respirația noastră avea aceeași cadență, că bătăile inimii lui erau sincronizate cu ale mele. Îmi imaginam cum punctul acoperit cu alamă de la prora străpungea apa, coborînd pentru o clipă cînd angajam ramele și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]