43,337 matches
-
lumina inteligenței și 3. lumina necreată care le depășește pe primele. Lumina inteligenței este diferită de lumina percepută de simțurile noastre. Lumina sensibilă ne descoperă obiectele proprii simțurilor noastre, iar cea intelectuală servește la manifestarea adevărului care se află în gândire. Deci, vederea și inteligența nu percep una și aceeași lumină, ci este propriu fiecăreia din cele două facultăți să acționeze după natura lor și limitele lor. Totuși, atunci când cei care sunt vrednici primesc harul și puterea spirituală supranaturală, ei percep
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
că la acesta evenimențialul Îl constituie instantaneul: “Din blăni de vulpi saprind un foc Bengal” (Vânătoare inversă). Antologia poate fi primită ca o carte bună, dar mai ales ca o idee bună, pentru că ni se face posibil accesul În nucleul gândirii lui Dinescu. E ca și cum am developa un film, reușind să rămânem nu cu imaginile, cât mai ales cu starea. Se pierde structura, se Înlocuiește cu o alta, prozodia caută să se adapteze, trecând de la o rimă riguroasă la una mai
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
materiale, altminteri perfect autonome, și concretizează o experiență trăită, o parte din real simțit Încă Înainte de a fi gândit, În mod voit, ca nou. Dar nu rigoarea filosofică iese În evidență În textul lui Aris Fioretos, ci intensitatea cu care gândirea trăiește experiența posibilităților și a limitelor. Avem de-a face cu o soluție dublu-ironică, Knisch privind un răspuns neașteptat al vieții: dacă destinul Îl ajută și Îl reîntregește aparent, ghinionul se manifestă, de fapt, pentru a i-l confirma. Imun
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
dorința de schimbare a voinței, a intențiilor. Al treilea termen utilizat de Sfântul Grigorie pentru a denumi Taina este μετάνοια<footnote Μετανοέω = a medita (reflecta) după (o faptă rea sau un păcat În acest caz - n. n.)...; a-și schimba opinia (gândirea), părerea; a regreta, a se pocăi etc.; cf. Anatole Bailly, op. cit., p. 1263; Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni ..., p. 410. footnote>, care Înseamnă a gândi altfel decât În experiența păcatului. Acest aspect este cel mai delicat deoarece orice păcat
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
demnitate, pe care după ce-l privi câtva timp cu respect, intră cu dânsul în dialog. Acest bătrân îi zgudui din temelii întreg edificiul de idei pe care îl construise tânărul filosof Iustin și îndreptă mintea lui pe adevăratul drum de gândire. Îl convinse pe Iustin despre netemeinicia principiilor ce le susținea 1 Herbert Musurillo, The Acts of the Christian Martyrs, Oxford University Press, Oxford, 1972, p. 49. 2 și-i menționă faptul că cercetările și cugetarea omenească nu pot conduce decât
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
instanță, de Hristos Însuși, care deschide „porțile luminii” și oferă înțelepciunea înțelegerii. Bătrânul utilizează argumente filosofice doar ca pregătire pentru răspunsul de credință la mesajul profeților și la iluminarea care urmează, ca dar de la Dumnezeu. Sfântul Iustin, „acest pionier al gândirii patristice”<footnote Pr. Prof. Ioan G. Coman, „Elemente de antropologie în operele Sfântului Iustin Martirul și Filozoful”, în Ortodoxia, Anul XX (1968), Nr. 3, p. 378. footnote>, era conștient de faptul că prezentarea lui Hristos ca împlinirea spuselor profeților nu
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Asirianul și Teofil al Antiohiei se luptă în Răsărit cu credințele păgâne și ebraice, la o mie de mile spre vest, Irineu, episcopul Lyonului, se lupta cu probleme foarte diferite. Oponenții celui care este considerat punctul sau pionul principal al gândirii creștine pentru secolul al doilea<footnote André Benoît, Saint Irénée. Introduction à l'étude de sa théologie, Ed. du Cerf, Paris, 1960, p. 3. footnote>, erau inamicii din interior, învățătorii gnostici care pretindeau a conserva o tradiție esoterică reprezentând adevăratul
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
are drept singur scop îndumnezeirea omului<footnote Tomáš Špídlik, Spiritualitatea Răsăritului Creștin. Manual sistematic, Ediția a II-a, Traducere și prezentare de Diac. Ioan I. Ică Jr., Editura Deisis, Sibiu, 2005, p. 399. footnote>. „Formula schimbului” își are rădăcinile în gândirea paulină; deși Hristos era bogat, „pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogățiți” (2 Cor. 8, 9; cf. Fil. 2, 6-8). „Schimbul” semnifică exact aceasta: un schimb de proprietăți, nu stabilirea unei identități a esenței. El
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
ora prin a întreba: „Știți ce am citit nou azi?", „Știti ce s-a mai scris în Dilema, în Observator sau chiar într-o revista literară extrașcolară?" (nu acesta e numele corect?). Aș da profesorului de română o „temă” de gândire deloc originală, dar inclusă - deci justă și justificată - în programa școlară... „Numifi ultima carte citită!”
ALECART, nr. 11 by SIDONIA SERINOV () [Corola-journal/Science/91729_a_92898]
-
tot în capitala bavareză, Aurul Rinului (1869) și Walkyria (1870). Fața teatrului liric se schimbă din ce în ce mai mult și mai profund. Verdi înțelege dar scriind Aida (Cairo, 1871), demonstrează că nu renunță la statutul său de compozitor italian sensibil, totuși- ca gândire muzicală și scriitură - la ce se petrece în jurul său. Din nou o creația de școală națională, cu statut de capodoperă - Boris Godunov de Mussorgski (1874, Sankt Petersburg). Și un an mai târziu minunata Carmen a lui Bizet (Paris, 1875). În
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
întreaga operă, a cărei sonoritate va fi percepută ca auzire de sens, dincolo de concretitudinea ei fenomenală. Dar, ca dintr-un lucru să se poată extrage (releva) sensul, trebuie ca acel lucru să fie reperat ca simbol și petrecut apoi prin gândire, care, la rândul ei, este condiționată de limbaj<footnote Expresia „repede ca gândul”, indicând un aspect de aproape instantaneitate și anulare a distanței discursiv-parcusive, ține de posibilitatea conotării gândului printr-o imagine de stare, care ar putea fi transmisă și
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
în condițiile unor legături (acordări) naturale, organice, ținând de condiția (tensiunea) existenței. Nu au însă de-a face cu atitudinea de conștiință orientată din perspectiva autorului unei opere, aspect situat într-un plan transcendent. Opinăm de partea acelora pentru care gândirea pe care se edifică conștiința este exclusiv discursivă, indiferent de natura (imagistică, sonoră etc. a) materialității limbajului. footnote>. Între diferitele naturi ale limbajului, cel verbal este întru totul adecvat relevării funcției de expresivitate a sensului (diferind de aceea de utilitate
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
OS prin verbalizare ține de un proces inițiatic, al recuperării din tăcere în rostirea cu sens, calificând percepția conștiinței ca auzire înțelegătoare sau înțelegere. Atingem aici stadiul maxim (al cincilea) al interpretării, căci nu opera se prezintă nemijlocit verbal ci gândirea este cea care o metamorfozează sub acest aspect.<footnote Verbalizarea făcută de autor (ca interpret el însuși), este o acțiune fie sincronă fie anterioară simbolizării. Cu scop denotativ, orice verbalizare ulterioară simbolizării ține doar de perspectiva interpretativă, textul (ascuns al
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
stabil) este textul însuși. Cum acesta se păstrează în ascuns, nu poate fi destăinuit altfel decât printr-un simbol-metaforă cu funcție magic-incantatorie, ceea ce-i anulează însă univocitatea în raport cu datul operei. De aceea, considerăm că textualizarea OS probează conștiinței exercițiul libertății gândirii sale, prin semnificarea metaforică, sub aspectul de imagine (sonoră) simbolică. Alegem să numim OS din acest stadiu - în care funcțiile de autor și interpret fuzionează sub aceeași simbolică înfățișare -, prin termenul de metasonie. Aproximând o definiție, metasonia este parcursul simbolic-ascensional
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
Sfântului Grigorie al Nyssei și, în general, a întregii literaturi patristice, toți oamenii sunt creați după chipul lui Dumnezeu, dar la asemănare ajung numai sfinții, cei care cooperează cu Dumnezeu, deci, asemănarea este rezultatul cooperării dintre chip și har. În gândirea patristică, chipul este asemănarea în potență, iar asemănarea este chipul împlinit. Prin termenul „chip” se arată ceea ce este omul de la creație, iar prin „asemănare” se arată ceea ce este omul în potență, ceea ce trebuie să devină. Omul este creat după chipul
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
și medic la curtea sultanului. Pasionat de opera lui Aristotel, Maimonide scrie o seamă de lucrări în care încearcă să îmbine dogmele religioase evreiești cu direcțiile filozofice aristoteliene. Opera sa filozofică devine obiect de studiu, stârnind numeroase controverse, marcând astfel gândirea filozofică evreiască, dar și europeană. footnote>), ultimul fiind considerat cel mai important filozof de limbă ebraică din Evul Mediu. Artele se dezvoltă conform normelor unui nou curent estetic, ce se va numi hispano-maur. Acest curent artistic va cunoaște perioada de
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
un verdict despre carte, aceasta era analizată din mai multe perspective. Criticul postmodern nu mai vrea să construiască ierarhii, canoane. Cultura postmodernă este o cultură a pluralităților, a multiculturalismului. Critica trebuie și ea să adopte această poziție sistemoiogicâ slabă, de gândire slabă. În modernitate, avem de-a face cu o critică de tip canonic, care construiește ierarhii și le propune ca variante unice de interpretare și de evaluare. În postmodernitate, acest proces evaluativ este relativizat. Postmodernitate înseamnă relativizare, renunțarea la valorile
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
dacă poate fi numită așa, în cultura mahalalei. Din punctul meu de vedere, nu se studiază îndeajuns contextul istoric, texte de Eminescu sunt în toate manualele... Pentru a înțelege de ce atât de valoros Eminescu ar fi util să studiați sursele gândirii sale. Modul formalizat în care se predă literatura în școala este vinovat, din punctul meu de vedere. Accentul pus pe teorie: acum este considerat de neiertat să confunzi autorul cu naratorul sau cu eul liric. Nu cred că e o
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
al marelui interpret-dirijor. Într-adevăr, partitura comunică toată informația esențială asupra existenței sunetelor. Organizarea lor în structuri purtătoare de sens, însă, nu este notată și nici nu rezultă în mod univoc din text, ci este lăsată în seama tiparelor de gândire constituite în practica seculară. Ideile citate mai sus nu sunt decât momente dintr-o discuție probabil eternă, despre modul cum interpretarea se raportează la textul muzical. Nu ne propunem reluarea întrebărilor asupra priorității textului muzical în raport cu interpretarea (sau invers), ci
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
orice indicație de interpretare, a unor elemente de expresie, dinamică, frazare și articulație specifice epocii romantice și pianului, instrument cu posibilități mult diferite de ale celui original, clavecinul (chiar și notele nu au scăpat de corectare, în sensul respectării unei gândiri vertical-armonice). Când Carl Czerny, ajutat de Griepenkerl și Roitzsch, a întreprins editarea operei complete pentru clavecin a lui J.S.Bach, în anul 1837 la editura Peters, el părea cel mai îndreptățit să o facă. Iar necesitatea unei asemenea ediții în
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
sunt edificatoare. În cartea lui Rudolf Westphal, Allgemeine Theorie des musikalischen Rhythmus (1880), apare o notă care - referitor la Adagio din Sonata în do minor op. 13 (Patetica) - îl acuză violent pe Ignaz Moscheles (până la transparente aluzii antisemite) de deformarea gândirii beethoveniene în ediția sa de sonate, încheind cu cuvintele: “Să încerce domnul Moscheles să cânte așa!” În versiunea lui Westphal frazarea era conformă principiilor logice curente în vremea aceea, practicate în mare măsură și azi. Numai că versiunea marelui pianist
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Peter Feuchtwanger și Günter Reinhold în două studii diferite. Chiar dacă, poate, puțin fantezistă, ea este plauzibilă și dovedește că originalul poate da loc la supoziții pe care nimeni nu are dreptul să le interzică prin direcționarea unilaterală prea decisă a gândirii. În plus, ipoteza este deosebit de poetică și sugestivă pentru interpret, dovedind încă o dată - dacă mai era nevoie - necesitatea de a ține cont de ambiguitatea expresiei muzicale și de a nu corecta gândul compozitorului care, nu știm niciodată câte valențe
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
își propunea să ofere beneficiile simple ale expresivității antice a paralelismului textului ebraic<footnote Spre deosebire de multe poezii și cântece din lumea apuseană care sunt scrise cu rimă și metru, poezia și cântările din Vechiul Testament erau bazate pe un paralelism al gândirii, în care al doilea (sau următoarele) vers (versuri) al(e) poeziei reia(u) (paralelismul sinonimic), se află în contrast (paralelism sau antitetic) sau completează în mod progresiv (paralelism sintetic) ideea spusă în primul. Toate cele trei forme de paralelism caracterizează
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Nr. footnote>. Realitatea demonstrează că o muzică considerată nepotrivită pentru serviciul liturgic poate satisface însă nevoile spirituale ale congregației. De asemeni, tot atât de adevărat este că o muzică religioasă cântată într-o sală de concert poate transforma și îmbogății spiritul și gândirea ascultătorului. Calitatea principală a muzicii este adâncimea sa spirituală, care are rolul de a-l îndrepta pe om spre Dumnezeu. Ca o reacție a apariției diverselor forme și stiluri muzicale, muzicienii au introdus termenul de excellence in music<footnote Termenul
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Odată ce S-a întrupat și a murit Domnul pentru noi, omul nu mai moare de moarte veșnică>><footnote Ioan Moshu, Limonariu, cap. 71, Editura Episcopiei Alba Iulia, 1991, p. 77. footnote>. Totuși, această mare Taină a Întrupării rămâne inaccesibilă pentru gândirea omului simplu, ea putând fi descifrată fragmentar și temporar doar de cei cu o bogată experiență duhovnicească. Taina Întrupării Cuvântului, cuprinde în sine înțelesul tuturor alegerilor și tipurilor din Scriptură și știința tuturor făpturilor văzute și cugetate (...) Cel ce a
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]