2,007 matches
-
plete aproape cărunte, umeri lăsați, pieptul atârnând, alb ca brânza și sfârcurile Înconjurate de bubițe de grăsime, dintre care una era infectată. Începu să le stoarcă Între degetul mare și arătător, privindu-se În oglindă. Golirea lor și țâșnirea lichidului gălbui Îi trezea o plăcere vagă, impură și iritantă. Cincizeci de ani, ca sarcina unei femele de elefant, funcționarul acesta șters se dezvoltase În pântecul copilului, al adolescentului și al tânărului. Iată că cei cincizeci de ani trecuseră, sarcina ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sunetele unei fanfare militare. Nu Întâlni nici țipenie de om pe străzile ude. Ierusalimul Îi fusese predat lui, ca să-l apere de sine Însuși. Blocurile de locuințe se Înălțau greoaie și masive În Întuneric. Doar felinarele răspândeau o lumină palidă, gălbuie. Numerele slab luminate de la intrările clădirilor se reflectau ici și colo pe parbrizele mașinilor parcate În stradă. Vieți automate, se gândi, vieți comode și realizate, acumulări de bunuri materiale, de onoruri, rutina hranei, banilor și-mpreunării a oamenilor prosperi, sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dimineața aceea fermecătoare de toamnă târzie, se auzeau din vale, tot mai aproape, țăcănitul mitralierelor, comenzi răgușite și scurte, înjurături și vaiete. Iar peste toate, o goarnă, vibrând limpede și puternic, cu ecourile repetate până peste culmile înfășurate în aburi gălbui, pe celălalt versant al muntelui de pe care noi ne retrăgeam, fără să uităm burdufele cu brânză, dezgropate din ascunzătorile ciobanilor goniți din zona de foc. Avioanele cu cruci negre pe aripi, ne dădeau târcoale și obuze miorlăitoare se spărgeau astmatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
facă loc. Avea un chip morocănos, de dobitoc. Desigur că tocmai se dăduse jos din patul de fier, cu așternutul răscolit și pernele făcute ghem, pe salteaua înfundată. Cearceaful era mototolit, cu pete în albul dubios la pânzei, ca petele gălbui de pe cămașa ei scurtă. Doamna Patanetschek își arăta gambele scurte și groase, cu venele răsucite de varice, în niște târlige flanelate, cu tălpile scâlciate. Gura Omului cu ciocul de aramă se lărgise până la urechi. Mi se păru, atunci, că cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să revină la Veneția, unde trebuia să se mai documenteze pentru decorul povestirii, apoi venea vremea Întoarcerii la Londra. El și Fenimore făcură o ultimă plimbare prin Cascine, pe malul râului Arno, acum, că era din ce În ce mai cald, de un verde gălbui vâscos, curgând leneș printre maluri, precum uleiul de măsline. — Ai să-mi scrii, desigur, când ai timp, ca să-mi spui cum merge lucrul, spuse ea. — Bineînțeles, Îi replică el. Și sper că și tu ai să faci la fel. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Meadfoot Road, care se Întindea de-a lungul plajei pe aproape un kilometru, era plat și drept, și aproape niciodată aglomerat. Acum reușea să meargă de la un capăt la celălalt fără să cadă, iar vânătăile Începeau să capete o nuanță gălbuie. Constatase cu plăcere că talia i se subțiase În urma exercițiului fizic regulat. După aceea, dacă se Încălzea prea tare, uneori făcea o a doua baie, după care, Între cinci și șase, suia dealul până la vila lui Norris, Underbank, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spaniolă (1820-1893). Și-a consacrat Întreaga activitate reformelor sociale legate de situația clasei muncitoare, sistemul penitenciar, instrucția și drepturile femeii. Asa fétida. Cunoscută și sub numele de „suc fetid“, Férula assafoétida este o plantă exotică umbeliferă, cu frunze lobate, flori gălbui și fruct În formă de capsulă. Gomorășina extrasă din sucul său se folosește În medicină ca antispastic. Azorín. Pseudonimul lui José Martínez Ruiz (1873-1967), reprezentant de seamă și cronicar al generației de scriitori spanioli de la 1898. Opera sa literară meditează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unde-o fi butonul temporizatorului? Se uită la panoul de comandă și văzu o singură lumină roșie aprinsă deasupra unui buton cu inscripția: MENȚINERE TEMPORIZATOR. Apăsă pe buton. Lumina roșie Încetă să clipească: acum strălucea Încontinuu. Pe un mic ecran gălbui apăru mesajul: Resetare temporizator - interval 12:00:00 Privi numerele care Începură să se succeadă În ordine inversă. „Cred că am reușit“, Își spuse. Ecranul video se stinse. Cu ochii la toate aceste instrumente se Întrebă dacă, la nevoie, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
află În drum cu toții spre Solgana, planeta vieții veșnice. Între timp, „Lacar miroase flori de lămîiță” care cresc abundent, prin toată navă spațială, și apare o dorință: „Aș vrea o banană, se pisicește Petrică. Atunci femeia Îi Întinde o tabletă gălbuie cu miros de banană”. Petrică Încetează să se mai pisicească și e cuprins de mîhnire mai ales că pe planeta Coralia vede ființe care au „capul imens, doi ochi mari - unul În frunte și altul În ceafă, și un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în acest fel s-ar putea începe: Fiecare femeie e un fir de nisip - îi spunea bătrâna doamnă așezată între pernele patului, cu spatele drept lipit de tăblie, tot scoțându-și și punându-și ochelarii vechi, cu ramă foarte subțire, gălbuie, atât de sigură de ce anume spune, încât nu se putea vedea că-i emoționată decât din ușoara tulburare a glasului care i se pierdea după câteva vorbe și trebuia să tușească înainte de a continua. Fiecare bărbat e și el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în tindă fără să dea vreo explicație cuiva, să spună de ce a venit sau ce s-a întâmplat cu ei sau cât or să stea, a coborât repede treptele, îndreptându-se, prin iarba moale și înaltă în care puișori albi, gălbui și roșcați ciuguleau gângănii, către livada cu meri ce urca pieptiș coasta dealului în spatele căruia se întortochea printre pietre râulețul pe care, fără prea mari eforturi, îl puteai sări cu piciorul, dar abia a doua zi sau chiar mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de capăt, bătând la alte uși. Fiecare femeie e un fir de nisip - îi spunea lui Andrei Vlădescu, așezată între pernele patului, cu spatele drept lipit de tăblie, tot scoțându-și și punându-și ochelarii vechi, cu ramă foarte subțire, gălbuie, atât de sigură de ce anume spune, încât nu se putea crede că-i emoționată decât din ușoara tulburare a glasului care i se pierdea după câteva vorbe și trebuia să tușească înainte de a continua. Fiecare femeie e un fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zărea și dârele șiroinde, și stropii grei, auzea distinct ciocănitul neîncetat al ploii în pervazul de tablă, dar mai tot timpul plutea în jur o pâclă ușoară, cerul i se părea prea întunecat, chiar și seara lumina becului era prea gălbuie și îndepărtată, iar ea nu avea în gură decât un gust de fiere, pe care îl are mereu de atunci. Se gândea că nimic nu e veșnic. În clipa următoare s-ar putea să nu mai existe, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de adierea care se simțea de câteva zile. Un aer cald plutea în jur. Nu și-a dat seama cât de cald este decât după ce îngrijitorul a deschis ușile și a putut urca treptele de piatră, pătrunzând în capela răcoroasă, gălbui luminată prin vitralii. Sicriul se afla în mijloc, iar la capul lui, crucea de un ocru strident, cu numele ei cel lung și anii nașterii și ai morții, 1898-1975, desenate cu tuș negru, ușor tremurat. I-a sărutat mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o liniște adâncă, iar casa nu-i mai era străină. Acum, cu mâna lipită de buzunarul hainei în care se afla scrisoarea știută pe de rost, Andrei Vlădescu îi vorbea în gând. I se părea că își aude vorbele. Lumina gălbuie îl învăluia și i se părea că trupul femeii respiră și parcă răspunde. Și i se mai părea că aude un sunet trist de flaut, dar nu era decât liniștea sfârtecată de ecourile lumii de afară, până și-a amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
își mutase patul îngust și în care nu se mai aflau decât o masă scundă și un scaun. A ascultat un timp, cu privirea în gol, uguitul guguștiucilor care fâlfâiau pe balconul-terasă. Prin geamurile mari izbea lumina cald-tristă a toamnei gălbui. Zbârnâitul strident al telefonului s-a auzit iarăși, dar n-a mai răspuns; putea fi oricine, putea fi din nou femeia aceea de la etajul patru care îi pândise probabil ieșirile, știa că este acasă, îl căutase la ușă, apoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să mă mai uit la cărți, mi-am umplut din nou paharul burduhănos și am băut zdravăn, în vreme ce priveam, din dreptul ferestrei, ștearsă cu dosul mâinii, nămeții albăstrii de afară. Câteva crengi încărcate cu zăpadă ajungeau până deasupra ferestrei. Lumina gălbuie a felinarelor părea ireală. Am șters din nou cu mâna geamul aburit și prin gaura lărgită în sticla apoasă am văzut strada mocirloasă, trotuarul de peste drum, troienit, cu o cărare prin mijloc pe care oamenii rari mergeau în șir indian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și ea acceptase într-o doară. Acum îl chema, cu un glas speriat, plin de dorinți, nemulțumit. Intrând, pricepu că nu reținuse nimic din acel spațiu prea mic pentru traiul unui om. Acum, când îl vedea prima oară, în lumina gălbuie și chioară a veiozei, i se păru complet străin - o semiobscuritate mișunând de umbre mari și nesigure, cu patul pregătit pentru somn acoperit cu plapuma groasă, ocupând pe trei sferturi încăperea, rafturi cu cărți neorânduite străjuindu-l, reproduceri neclare înrămate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de o parte și de alta a coridorului lung, prost luminat, cu perdeluțe în capăt și flori de plastic în ghivece de plastic, înfipte în spațiile dintre uși, zgomotele indecente ale băii vecinilor. Când a venit să-i deschidă, lumina gălbuie a veiozei din spate îi contura linia picioarelor, a coapselor puternice și a mijlocului prin aburul cămășii lungi în care, își zicea Andrei Vlădescu, trebuie să tremure de frig. Au băut ceai și pe urmă vin roșu. „Dezbracă-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Salteluța ușor de curățat pentru schimbat scutece, scaunul Înalt portabil și ușor de asamblat, plus piesa care-l Însoțește, pătuțul roșu-portocaliu ușor de asamblat. Biberoane, boluri de melamină cu Thomas Locomotiva. Pijamale. Păturica lui Emily - o zdreanță jalnică de lână gălbuie care arată de parcă ar fi fost călcată de mașină În repetate rânduri. Călătorim Întotdeauna cu un Întreg bestiar de companioni nocturni - iubitul Roo al lui Ben, o oaie, un hipopotam Îmbrăcat În tutu, un urs marsupial care e o dublură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mi se pare destul de-al dracului de diversă. —Rod, pur și simplu nu se poate. Momo nu are nici un pic de experiență. Nu se poate să ... Șeful meu strânge deja narcisa de gât, iar biata floare plânge un praf gălbui pe mocheta gri. —Hei, la noi În firmă nu există „nu se poate“, dulceață. De când am Început să zicem „nu se poate“? „Nu se poate“ e pentru muieri. Credeți că am fost șocată de felul În care mi-a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
caracterizează prin roșeață (eritem) și usturime. După cum este știu, pielea este formată din două straturi - epiderma și derma). 2. Arsura de gradul II - este aceea în care la nivelul pielii se produc bășicile (flictene) cu un conținut lichid limpede, ușor gălbui. 3. Arsura de gradul III - este aceea în care leziunea înaintează spre profunzimea dermei. Bășicile (flictenele) sunt mai mari, mai numeroase, au în conținut substanța sanguină. 4. Arsura de gradul IV - este aceea care afectează întreaga grosime a pielii (atât
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
lovi terenul rîcÎit În apropiere de trupul unui bărbat În cămașă albă și pantaloni scurți, Întins pe linia de fund. Cu racheta În mînă, odihnea cu fața În sus Într-un lac de sînge care se scurgea Încet pe solul gălbui. Cu gura căscată, de parcă murise Într-un moment de sinceră surpriză, Bobby Crawford zăcea printre mingile Însîngerate, cu palma stîngă deschisă și degetele Îndreptate impetuos către soare, făcîndu-mă să presupun că Încercase să prindă cele două gloanțe trase către pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un culoar îngust care dădea într-o altă încăpere, încă și mai mică, plină și ea cu tablouri. Acolo, într-un colț, pe un taburet, ședea un băr bat. Stătea cu capul aplecat și sorbea cu paiul dintr-un suc gălbui. îl recunoscu imediat, deși se schimbase destul de mult. Trupul lui gârbovit și slab de odinioară se scuturase parcă de o mare povară, devenise musculos și vânjos, deși umărul stâng continua să-i stea puțin aplecat față de umărul drept - parcă dintr-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să o contemple tăcut. într-un târziu, Bobo își lăsă ochii în jos și se așeză înapoi pe taburet, cu capul plecat, sorbind cu paiul din paharul cu suc. — Un rratat! izbucni el deodată, cu privirea în paharul cu suc gălbui. — Poftim? tresări Clara, neînțelegând. La cine te referi? — Ăla! mârâi fără chef Bobo. Mustăciosul. E un rratat și un idiot! Dintr-un motiv necunoscut Clarei, se înnegurase brusc și devenise posac. — Adevărul e că și pe mine m-a agasat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]