1,335 matches
-
Riscai foarte mult dacă își dădea seama că e un fals. Nu puteam să i-l arăt. Probabil că un polițist ar considera că procesele noastre verbale autentice sunt niște dovezi de trădare a țării. „Trădarea țării” suna ca o gafă stupidă - o chestie de profunzime venită din partea unei curviștine care își desfăcea picioarele în fața oricui avea ceva drăguț în pantaloni. Mal râse, se controlă și apoi încetă. Claire întrebă: — Poți să-mi spui și mie ce e atât de amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
toată munca sub acoperire a echipei, iar dacă aveau noroc, De Haven și Loftis își vor închipui că aflaseră despre Minear de la o sursă din CCAA. Un polițist inteligent cum era căpitanul Mal Considine continua să comită o serie de gafe prostești. Buzz putea paria douăzeci la unu că omul căzuse în mod sigur la pace cu Claire cea Roșie, care-i asigurase amânarea procesului de custodie, și zece la unu că atacul asupra lui Loftis fusese pe cale să-i anuleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
negru pe un obraz foarte alb. N-a fost corect, Levine. —Adevărat? Regret. — Nu mi-ai spus niciodată că există o asemenea făptură și tu o cunoști. Ei, cunosc multă lume. Oricum, ești abia la început. Caută să nu faci gafe. —Ce-am spus? Levine ridică din umeri. —Este foarte sensibilă în privința numelui. Toată lumea pune întrebări în legătură cu numele ei. O plictisește teribil. Este un nume ciudat. —Mda. E vina tatălui ei. Profesor antropolog. Cam nebun. Și numele ei este o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cer să-mi dea voie la ei În țară? Insigna asta ar fi o jignire pentru ei: am omorât o grămadă de nemți, domnule. Și-acuma, ca și cum m-aș lăuda cu asta, să mă duc să le cer viză? Ce gafă, domnule! Mi-a slăbit mintea, ce să mai zic...». Și-a scos insigna, după care o jumătate de oră și-a frecat reverul acela, că locul pe care fusese bucățica de tablă emailată era mai Închis la culoare decât restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alunecat și eu în sus.“ Chiar și când își imagină chelia lucitoare a lui Mitsuhide, nu simți nici un strop de dușmănie. Și el era om și făcuse ceea ce făcuse din furie, presupunea Nobunaga. Propria lui neglijență era cea mai mare gafă pe care o făcuse și-i părea rău că mânia lui Mitsuhide se transformase în nimic mai mult decât violență prostească. „Ah, Mitsuhide, n-ai să mă urmezi și tu peste câteva zile?“ întrebă el în gând. Cu mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
goală ca o foaie de hârtie albă. Și, de asemenea, se putea trezi într-un moment, complet lucid. Dar detașarea nu era destinată numai ocaziilor când lupta cu iscusință, iar planurile i se împlineau. De-a lungul anilor, făcuse multe gafe, iar, în acele perioade, nu medita niciodată la eșecuri și de lupte pierdute. Cu asemenea prilejuri, își amintea un singur cuvânt: detașare. Genul de sinceritate despre care vorbeau atât de des oamenii - hotărâre susținută și perseverență sau concentrare unilaterală - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
La întoarcerea în tabără, nu făcu decât să raporteze că se înapoiase, iar, ulterior, încercă să explice motivul înfrângerii. Dar Hideyoshi nu vorbea decât cu ceilalți generali așezați în jurul lui, evitând să-l privească pe Hidetsugu în față. — Propria mea gafă l-a trimis pe Shonyu la moarte, spuse Hideyoshi. Încă din tinerețe, am împărțit între noi sărăcia, nopțile de distracție și desbaterea. N-am să-l pot uita niciodată. De fiecare dată când vorbea cu ceilalți despre vechiul său prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
om de stat și conducător al armatei în război. Antonescu a fost un geniu militar nedreptățit, căruia istoria îi va recunoaște până la urmă valoarea și locul lui în istoria modernă a României. Dirijorul acestei manifestări - Oltea Rășcanu - face o mică gafă, trecându-mă în rândul vorbitorilor, fără să fiu avertizat, punându-mă într-o situație dificilă de vorbitor nepregătit. În loc de profesor, mi se adresează indicându-mi gradul de căpitan în rezervă. Pentru descrețirea frunților o contrazic că actualmente sunt colonel onorific
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
scaun. —Mamă, a dat el din cap parcă nevenindu-i să creadă, ce ceartă grasă! Toți ne-am făcut arici. Aproape am simțit că-nțepenim ca niște cadavre. — Te referi la Don și Eddie? am întrebat eu nerăbdătoare să repar gafa. — Da, a oftat inconștient Fergus. Cum de-și închipuie Eddie c-o să scoată vreun ban de la Don? Șansele nu sunt prea GRASE! Ai putea crede că Don o să dea dovadă de-o oarecare... larghețe... am spus eu înghețând. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am încercuit locul? Am simțit o dorință diavolească. —Da, așa e. E un vechi ritual irlandez... —Chinezesc, a spus Brigit în același timp cu mine. —A fost observat atât în cultura chineză, cât și în cea irlandeză, am reparat eu gafa. Aduce... —Noroc? m-a întrerupt nerăbdător băiețelul-fetiță. Exact. —Mulțumesc. —Cu mare plăcere. — Ar fi putut să ne cumpere ceva de băut, a observat Brigit cu amărăciune. L-am privit întorcându-se la grupul lui de prieteni - care erau la fel de tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a mă păcăli singur că munca pe care o fac e importantă. I-am spus Cartea nebuniei omenești și mi-am propus să includ în ea, în cel mai simplu și mai limpede limbaj cu putință, o relatare a fiecărei gafe, a fiecărei bușituri, a fiecărei încurcături, a fiecărei tâmpenii, a fiecărei slăbiciuni și a fiecărei fapte nebunești pe care o comisesem în îndelungata și pestrița mea carieră de om. Și, când rămâneam fără povești despre mine însumi, aveam să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
strident, ca o trâmbiță, într-o clipă de liniște, în mijlocul orei de geografie. Toți am râs, bineînțeles (pentru o clasă de copii de unsprezece ani, nimic nu-i mai caraghios decât un pârț), dar ceea ce a scos incidentul din categoria gafelor mărunte, ridicându-l la statutul de poantă clasică, o capodoperă veșnică în analele rușinii și umilinței, a fost faptul că Dudley s-a arătat destul de inocent pentru a comite fatala eroare de a-și cere scuze. „Pardon“, a zis el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aproape o lună, am abandonat sistemul cutiei unice în favoarea unuia cu cutii multiple, care îmi îngăduia să păstrez părțile terminate într-un mod mai ordonat. O cutie pentru boacăne verbale, alta pentru bancuri fizice, alta pentru idei eșuate, alta pentru gafe sociale și așa mai departe. Puțin câte puțin, am devenit tot mai interesat de clipele de comedie bufă din viața de zi cu zi. Nu doar nenumăratele degete de la picioare strivite sau pocnituri la cap pe care a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Înalt, cu costum alb, cu păr alb, cu barbă.. — Dar tu, Buni, nu vezi nici cu ochelari până acolo? Vezi sau nu? — Da sau nu? Spune, Buni! Ce faci, plângi? Nu plânge, Buni! Nu pierzi nici o ocazie să faci o gafă! Nu plânge, Îi lăcrimează ochii de la cataractă! — Chiar, Buni, am uitat să te Întreb, cum te mai simți? Cum o mai duci cu ochii? cu inima? cu boala? * — Pentru ce o admir eu pe Buni mai mult decât pentru pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Poate oboseala prea mare din ultima săptămână l-a mobilizat. Sau poate e doar enervarea care urcă În el pe măsură ce povestirea lui se apropie de momentul neplăcut. Hai, lasă asta, Îi vine să-și spună, ca atunci când Îl obsedează o gafă, hai, lasă asta, dar e prea târziu să mai repare ceva. Sau să uite... — La sfârșit, sala era mult mai plină decât fusese În timpul conferinței mele. Punctualitatea nu este punctul forte al oamenilor de acolo, o bună parte dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fost bună, dar nu atât de bună ca data trecută. Zâmbetul s-a evaporat de pe chipul lui Susan. —Data trecută? Cum adică, data trecută? Nick a arborat, dintr-odată, o mină obosită, de om care știe c-a făcut o gafă majoră și că e pe cale să fie martorul unor lacrimi vărsate înainte de culcare. Apoi a oftat prelung. — Am mai venit aici cu Caitlin. O singură dată. Cu mult timp în urmă. Înainte să ne căsătorim. Hotelul abia fusese deschis. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
comentariu nepotrivit. Probabil că ghinionista persoană de culoare s-ar fi simțit înconjurată de o adunătură de rasiști. Totul se învălmășește cu repeziciune în mintea mea, dar revin la discursul lui Charlotte, sperând că nu va mai face și alte gafe. —... pentru că mereu am crezut că are o slăbiciune pentru blonde. Dar mi-am dat seama că puteau fi albe, galbene, negre... „Oh, Dumnezeule!“ îmi zic. —... roșii, verzi, atâta vreme cât erau dotate cu o pereche de țâțe, nu conta ce culoare aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
supăr. —Te-ai fi supărat? mă întreabă Jake zâmbind. Chicotesc. —Puțin, în cazul în care aș fi luat ceva la bord. Dar i-aș fi mulțumit oricum după aceea. Fir-ar să fie, cum de-am făcut iar o asemenea gafă? Nu era nevoie să aduc în discuție chestiuni legate de alcool. Totdeauna mi-e teamă că o să-l supăr cu ceva și o să-mi facă morală în legătură cu asta. Oricât m-aș strădui, de multe ori reușesc s-o dau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pare rău, prietene, n-am vrut... Nu-i nici o problemă. Știu despre povestea cu Patrick, îl asigură Jake, zâmbindu-mi. Cu siguranță, Matt a înțeles ce a vrut, mai precis, ce am vrut eu. —OK. Credeam că am făcut o gafă. Asta-i problema mea. Nu gândesc înainte să vorbesc, ne explică el cu veselie. —N-am luat legătura în nici un fel. A fost mai bine... Nu mai aveam nimic să ne spunem, nimic constructiv, adică... zic eu. Matt dă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
paharului.” „În ce sens?” „Uite-așa.” Îndreptă degetul cu vârful În jos, În afara paharului său, indicând tejgheaua. „El vrea să vorbească despre ce-i În pahar, dar, cum-necum, vorbește În afară. Dacă vrei, În termeni obișnuiți, e ăla care face gafa, Întrebându-l ce mai face frumoasa dumneavoastră soție, pe unul pe care tocmai l-a părăsit nevasta. Am redat ideea?”. „Ați redat-o. Cunosc dintr-ăștia.” „Imbecilul e foarte cerut, mai ales În ocazii mondene. Îi pune pe toți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
redat ideea?”. „Ați redat-o. Cunosc dintr-ăștia.” „Imbecilul e foarte cerut, mai ales În ocazii mondene. Îi pune pe toți În Încurcătură, dar după aceea oferă material de comentariu. În forma lui pozitivă, devine diplomat. Vorbește În afara paharului când gafa au făcut-o alții, abate discuția În altă parte. Dar nu ne interesează, nu e niciodată creator, colportează, deci nu vine să ofere manuscrise la edituri. Imbecilul nu zice că pisica latră, ci vorbește de pisică atunci când alții vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cărui sumă internă este 18, adică de trei ori șase, 666”. Diotallevi ar fi trecut probabil la refondarea aritmologică a istoriei universale, dacă Belbo nu l-ar fi oprit aruncându-i o privire, așa cum fac mamele când copilul comite o gafă. Dar colonelul tocmai recunoștea În Diotallevi un iluminat. „E splendid ceea ce-mi demonstrați, domnule! Dumneavoastră știți că nouă e numărul primilor cavaleri ce constituie nucleul Templului la Ierusalim!” „Marele Nume al lui Dumnezeu, așa cum e exprimat de tetragramaton”, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și mai intelectual. Pentru început e bine și așa. Numai să nu uite avocatul să vorbească cu directorul. Are să treacă mâine negreșit pe la Baloleanu... Adică nu, să se consulte întîi cu Iuga. Trebuie să ia seama, să nu facă vreo gafă, să-l ofenseze și să-l piarză. Când i-a scos Dumnezeu în cale un om atât de extraordinar, nu mai contează câteva zile de așteptare... Prin piața Palatului regal i se păru totuși că tăcerea a fost prea lungă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca alții! răspunse Predeleanu ironic. ― Ca mine, adică! recunoscu Iuga dând din cap. Eu, ce-i drept, prefer alte frumuseți, mai ales în casa voastră... Titu Herdelea încercase să murmure o protestare, dar foarte timid, să nu facă cumva o gafă. Aceeași teamă a avut-o mereu și la timpul mesei, încît doamna Predeleanu a trebuit să-i vie în ajutor cu un surâs de aur, care să-i mai stingă emoția. Înăltuță, zveltă, de o feminitate mângâietoare, doamna Tecla Predeleanu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu colaborările constipante. Dar să nu uite că Drapelul e oficiosul guvernului și deci să fie prudent, mai ales că partidul, pe lângă șeful în funcțiune, are o droaie de pretendenți la șefie care fac opoziție clandestină și abia așteaptă vreo gafă ca s-o exploateze împotriva conducerii oficiale. ― Așa, puiule! sfârși secretarul amical. Poți să lucrezi și acasă până te vei obișnui cu meseria. Dimineața însă te rog să fii aci totdeauna, că poate am nevoie de tine! Se numea D.
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]