11,358 matches
-
comori și altele pe deasupra, că tot n-ar fi avut nici o valoare. S-a urcat pe gard și s-a uitat în curte. Nimeni, nicăieri. Dulăul, care-l mai mușcase o dată de picior, dădu glas de primejdie. Virgil cobori de pe gard și se piti după poartă. Cîinele însă îi descoperi mișcarea și începu să latre și mai avan. Țibă, drace! se zborși Virgil la el. Degeaba. Noroc că în acel moment se deschise poarta și apăru Ilinca. Era îmbrăcată cu treningul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rupse și el la fugă să caute drojdie. Bărzăunul sări în sus de bucurie cînd află că, în sfîrșit, s-a luat hotărîrea de a se săpa la locul comorii. Puse imediat mîna pe cazma și vru să iasă peste gardul din spatele casei, ca să nu-l vadă maică-sa. Ia și o lopată, Ticule, și de mîncare, nu pleca așa! Iau lopată, dar de mîncare nu pot, că mă vede mama și pe urmă zice că să stau acasă, că dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
păstra măsura timpului scurs, intervenind ori de cîte ori considera că ritmul urcușului a încetinit. Cînd ajunseră în vîrful dealului, erau lac de sudoare. Au lăsat vaca să pască într-o poieniță mică din apropiere, mai urcară puțin, trecură peste gard și se opriră drept în mijlocul ruinelor. De fapt nu mai erau decît niște urme de ziduri străvechi, multe dintre ele acoperite cu pămînt. Peste tot liniște deplină și singurătate. De jur-împrejurul cetății, pădure de brazi și fagi. Doar pe coasta ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
intenția atît de lăudabilă a Bărzăunului avea să constituie punctul de plecare al unei aventuri formidabile? Cum mergea el așa pe drum, cu puțin timp înainte de a coti pe ulița ce ducea la cantonul părăsit, auzi deodată din umbra unui gard înalt: Bîzzz... bîzzzz... Bărzăunul se purtă însă foarte demn. Nu luă în seamă astfel de sunete și-și continuă drumul ca și cum n-ar fi auzit nimic, fără să întoarcă privirea. Sînt convins însă că oricine își poate da perfect seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil Năsturel și recunoscuse de la început că el bîzîie ca să-l facă atent, dar numai de-al dracului nu s-a uitat spre el. Acum însă, auzindu-se strigat pe nume, se opri și întoarse o jumătate de față spre gardul de unde venise strigătul și unde apăruse Virgil. Ce-ai zis, bre? întrebă el, deși auzise foarte bine cuvintele lui Virgil. Ia, te-am întrebat un' te duci, așa... făr' să te uiți în jur. Credeam că ți-ai pus motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cine rîde mai mult! Ce-s nebun? Atunci n-ai decît să rămîi acasă și să-ți pui inteligența la frigider. S-ar putea altera pe căldura asta. Vivat! Și porni iar fluierînd. Virgil rămase cîte va clipe rezemat de gard, apoi strigă hotărît: Stai, omule, oleacă! Ce pleci așa, ca o mîrțoagă deshămată? Așteaptă-mă, că merg și eu! Și intră repede în curte să-și ia tenișii și să-și schimbe bluza. Din ușă mai strigă spre Bărzăun : Cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să se uite la cine vrea, că lui nu-i pasă! Deloc nu-i pasă! Trecu dincolo de șosea și se uită din nou în toate părțile... Nici urmă de Vlad și nici de Virgil. Drept e că erau și multe garduri și chiar niște copaci groși, cu ramuri stufoase, în umbra cărora s-ar fi putut ascunde chiar și un urs, darmite niște "feciori" ca ei?... Dar, la urma urmei, de ce s-ar ascunde de lume? Ce, nu s-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
depărta indiferentă, mi-a venit să-l asemui cu un cocostîrc. Și n-a intrat nici acasă la Bărzăun, așa cum m-a făcut să cred la început. Înainte de-a ajunge a capătul uliței, a trecut printr-o spărtură a gardului într-o grădină, de unde putea să ajungă mai ușor în ulița unde-și avea casa nu el, ci Ilinca. Dar, la urma urmei, ce mă interesa pe mine unde voia să se ducă Vlad? Grozăviile junglei E drept că uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ducea doar la pescuit și nu să vadă ce face Ilinca. Ce-l interesa pe el ce face Ilinca la ora aia?... Ș-apoi pe ea nici n-ar fi putut-o zări în curtea casei sau pe fereastră, din cauza gardului prea înalt. Și chiar de-ar fi zărit-o sau l-ar fi văzut ea trecînd, ce-i cu asta? Fiecare om are voie să meargă pe drumul care-i convine, că de asta-s făcute drumurile. Păi nu? Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ilinca, dar îi opri destul de autoritar domnul Nicanor, de teamă să nu-i piardă și pe ei. Încă înainte de-a ajunge lîngă casa Bărzăunului, Ilinca o zări pe mama acestuia trebăluind prin curte. Se apropie cît mai mult de gard și-i strigă: Tanti Simina, Ticu e-acasă? E-acasă, drăguță... Doarme. De ce-l cauți? Păi... îl cheamă urgent domnul secretar Nicanor, domnul profesor Răgălie și... și noi. Trebuie să-i comunic ceva. Chiar în clipa aceea Bărzăunul scoase capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cărora nu le rămâne decât să ceară ajutorul turnurilor mobile. Nu se mai respectă niciun regulament. Pumnii curg de ambele părți, cum s-ar spune, „cu nemiluita”. Piesele „mâncate” nu mai au putere să iasă de pe „tabla” de șah. În jurul gardului de plasă care o înconjoară se agită o lume înnebunită. Se iau la harță mai întâi aceia care au pariat. Unii escaladează gardul și se reped în câmpul de bătaie ca să dea o mână de ajutor favoriților. După ce au fost
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ar spune, „cu nemiluita”. Piesele „mâncate” nu mai au putere să iasă de pe „tabla” de șah. În jurul gardului de plasă care o înconjoară se agită o lume înnebunită. Se iau la harță mai întâi aceia care au pariat. Unii escaladează gardul și se reped în câmpul de bătaie ca să dea o mână de ajutor favoriților. După ce au fost cotonogite toate „piesele”, fără alegere, tabla a rămas goală, fără luptători, fără spectatorii implicați în „joc”. S-a așternut pentru moment o tăcere
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
înseamnă Întreprinderea de gospodărie locală a locuințelor). De aceea, o vară întreagă a citit numai Caragiale. Și în toamnă „a luat” ! Con brio! S-a mirat și directorul Gavrilă Strat, poreclit „Dulăul”, fiindcă atunci când vorbea părea că hămăie printre ostrețele gardului. Tot elevul Perju îi scosese porecla... Ehei! Ce timpuri! Rozându-și (cu discreție!) unghiile și ascultând părerile „colectivului” despre el, ȘEFUL, un zâmbet vag îi luminează fața. Hm!... Obișnuita ședință pentru „caracterizare” în vederea „reconfirmării pe post”. La urmă, răspunde, cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
poimâine să nu mai vorbim... — Făi, Vetuță, se repezi Caterina, să nu uiți mâine să-mi dai șablonul ăla de cruce. — Uit io! Tu uiți, că te-ai ramolit. Vai de sufletul tău de păcătoasă. Liota se stinse. De dincolo de gardul părculețului, un leagăn scârțâia sub vânt. Veni noaptea. Prin luminator se mai auzi o vreme zdrăngănit de cratițe, apoi luminile apuseră prin geamuri. Pe hol, pe la miezul nopții, se auzi tropăit, apoi blocul sucombă sub cerul întunecat, de primăvară timpurie
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-i, de altfel, un mare serviciu. Își vărsă toată fierea pe trotuar și porni în josul aleii încercând să recunoască ceva care să-l conducă spre casă. Ajunse înspre dimineață în fața blocului. Poarta verde de vizavi scârțâia lovindu-se de rama gardului. Ceva i se zbătu lui Gigi Pătrunjel sub tâmpla înfundată, ca un fel de amintire a unui lucru pe care îl avusese cândva limpede în minte, dar sforțarea de a-și aminti fu așa de dureroasă, fizică și conturată, ca
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
un pas ferm și elegant strada îngustă. Ochiul, la pândă, observa lucruri pe care până atunci nu le percepuse niciodată. Uite, de exemplu, marginea bordurii. De-a lungul ei, cărămizile erau ciobite și mâncate, pe alocuri, dizlocate, iar pe un gard înalt, în prelungirea celui verde, se lățea o inscripție complet fără sens, scrisă cu vopsea roșie și litere de-o șchioapă: Nikita a fost bicefal. Gigi Pătrunjel se opri trăsnit. Își simți genunchii nesiguri și pașii șovăielnici. Ținta unei nesfârșite
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cămașa. Pantalonii. Într-un târziu, sub un cer desuet și buclat trandafiriu, se așeză gol pușcă pe trotuarul din fața porții verzi. O zări ieșind. Candidă și fără gânduri. Gigi Pătrunjel se ridică fript în două picioare și, sprijinindu-se de gard, o ținti drept în ochi. Tânăra își ascunse fața de priveliștea sfruntată a trupului gol și ezită să treacă pe lângă el. Numai că Gigi Pă trunjel nu mai avea de gând să o rateze de data asta. Se apropie de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
om, opul se încheia în mod bizar și oare cum inadecvat cu „Nici o masă fără pește“ și „Marian + Con s tanța = LOVE“. Cuvintele cu caracter personal ce fac de regulă trimiteri sexuale se înghesuiseră și ele pe aceeași pânză, văduvind gardurile și pereții liftului de noile achi ziții în limba română, extrase direct și cu tot cu rimă din ultimele manele la modă. Blocul 48A devenise un punct-cheie în cartier, o axă centrală, un fir roșu, răsfrânt în mentalitate și lățit acolo comod
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lăbăr țate care mai păstrau încă urme languroase din căldura și probabil mirosul unor picioare care lipseau însă cu desăvârșire. Pe strada Peneș Curcanu nici țipenie de om, o vagă țipenie de câine, și aia adormită și lățită lângă un gard de beton ce-i ținea probabil de răcoare. Și din nou aceste relicve lepădate neglijent, doi pan tofi și atât, dintre care unul căzuse într o rână lângă celălalt la numai trei-patru centimetri regulamentari, care, cu demnitatea unui apărător al
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Împăratul mustăci ca pentru sine. Reveni cu picioarele pe pământ și continuă perspicace: — Dar pe tine, pe tine parcă te știu de undeva... Și, zău, de câte ori te văd, mă ia cu râs. Și uniforma asta... stă pe tine ca pe gard, măi... Păi, preluă ca un ecou sfătuitorul de taină al împă ratului, cum să nu vă apuce râsul, Luminăția Voastră, cum să nu vă apuce... Desigur vă amintiți ce de glume mai făceam pe vremea când eram bufonul curții... Pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și nevătămată. Asta însemna că-i păsa de ea. Dar de ce nu voia să știe cine e? De ce se ascundea? Lucrurile vechi din jurul ei îi distraseră puțin atenția de la întrebările care o chinuiau. Vopseaua sărise în multe locuri de pe lemnul gardului, iar cea care mai rezistase era măcinată de soare, ploi și vânt. La fel și omul. Cu cât înaintează în vârstă, problemele, suferința își pun amprenta mai ales pe chipul său. Iar ea lăsase tristețea să-și facă de cap
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a fi luat în seamă de un... consătean (concetățean biped pentru a obține niscai ciozvârte!) S-ar zice că astfel el, câinele, muncește să-și câștige bucățica de pâine! La oameni e puțin diferit: flămândul dă de-a dreptul, sare gardul și s-apucă de jefuit tot ce-i iese în cale! O fi și asta o formă de muncă, de luptă pentru existență, pentru pâinea cea de toate zilele... Când susții o idee cu toată vehemența, pare că ceva te
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
idei... Dar mai bine nu! Cine nu riscă nu câștigă, se știe! Ceapa nu poate fi consumată la adevăratul ei bun gust dacă-i dată pe răzătoare, spre deosebire de hrean... Mereu învățăm câte ceva de la mama natură! Unii își fac în jurul casei garduri înalte de parcă ar vrea să ajungă cu ele până-n cer-un soi de cavou pentru singurătatea vieții lor.... Blocurile noastre de azi (multe dintre ele...) munții de gunoaie de mâine! Bruma de fericire este și ea un fel de... fericire
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Plec și eu. GETA (stupefiată): Ce? Te duci și tu la femei? FANE: Aș. Mă duc în parc, să pictez natura (ia paleta și pensula, își pune pe cap o beretă de pictor și iese). BUNICA: Mai bine ai vopsi gardul dacă ai chef de vopsit. GETA (Tatălui în timp ce iese): Vezi să pictezi numai natură moartă. Că dacă vin după tine și te găsesc în parc cu vreo natură vie lîngă tine, vă fac natură moartă pe amîndoi (dar Tatăl a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Agricultură sau la Sport, că la astea se pricepe toată lumea. SONIA (începe să reflecteze mai serios): La sport nu. Că nu pot să alerg. În școală m-a pus odată să alerg o sută de metri și am doborît toate gardurile. EDUARD: Ei, lasă. Te înscrii și tu la secția de o sută de metri plat. SONIA: Păi și atunci tot plat am alergat. Gardurile erau pe margine. BUNICA: Draga bunicii!! Dar la medicină n-ai vrea? Ții minte? Cînd erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]