2,190 matches
-
mai întoarce, dar ziua de mâine nu se știe, fiindcă este viață sau moarte”. Față de prostia omenească se exprimă astfel: „Două feluri de indivizi sunt fuduli pe această lume, un slujbaș mic și un prost mare”. Cu sarcasm întâmpină lumea gazetarilor: „Minciuna negăsind unde să se găzduiască a cerut de la Dumnezeu o gazdă. Dumnezeu a găsit cu cale că la jurnale și la calendare va fi bine primită.” Alte pilde sunt autoironii bine ticluite: „Moise Ovreiul are un clopoțel pe masă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
sacerdotale, care presupune actul inițierii și al mijlocirii în numele unei comunități religioase. Profesoratul, de pildă, era la origini o licență sacră. Treptat, în contextul pluralității seculare, această origine sacrală s-a estompat. Păstrând totuși termenii analogiei, pe lângă un savant, prezența gazetarului e la fel de indispensabilă ca aceea a unui diacon pe lângă preot sau episcop. Din alt punct de vedere, majoritatea proiectelor moderne de anvergură par să articuleze simbolic tensiunea dintre religiozitatea de tip agrar - sedentară, conservatoare, defensivă - și fondul mitic pastoral, care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
umbrelor, sunt conștient că mulți cetățeni ai acestui oraș, căruia i-am dăruit peste 60 de ani din viață, nu vor uita străduințele mele - atâtea câte au dat roade - pe tărâm didactic și cultural. 81 MIRABELA DAUER: Sunt supărată pe gazetari! Vi s-au pus atâtea întrebări încât nu știu care ar fi cea mai potrivită pentru acest moment. Vă sâcâie des ziariștii? Sunt supărată pe gazetari! Una spui tu și alta scriu ei! Cel mai recent exemplu este interviul apărut în Almanahul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
atâtea câte au dat roade - pe tărâm didactic și cultural. 81 MIRABELA DAUER: Sunt supărată pe gazetari! Vi s-au pus atâtea întrebări încât nu știu care ar fi cea mai potrivită pentru acest moment. Vă sâcâie des ziariștii? Sunt supărată pe gazetari! Una spui tu și alta scriu ei! Cel mai recent exemplu este interviul apărut în Almanahul „Tribuna”. Nu l-am citit încă, dar sunt convins că erați la fel de supărată dacă nu ar fi apărut! Sigur, e foarte bine că se
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
Folclorul nu este o artă în sine, ci un fenomen absolut social......................................... ..............67 Marin Cosmescu-Delasabar, scriitor: Tot ce am scris, tradus și publicat a fost destinat copiilor și tineretului școlar...................73 Mirabela Dauer, solistă de muzică ușoară: Sunt supărată pe gazetari!...................................... ............................................... . 81 Mircea Dinutz, critic literar: Rămân al Bacăului prin toată ființa mea.............................................. .....................................83 Traian Aalexandru Filip, grafician: Arta presupune o muncă permanentă..................................... ............................................88 George Genoiu, dramaturg: Orice scriitor are câteva obsesii asupra cărora revine......................................... ...........................90 Iancu Grama, poet: Trăiesc cu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
ȘOIMARU, Tudor (pseudonim al lui Gheorghe Drăgușanu; 29.XII.1898, București - 18.IX.1967, București), dramaturg, gazetar și prozator. Urmează liceul la Pitești, apoi începe studii universitare în Franța (fără a le finaliza). Debutează ca ziarist în 1918, în „Cronica” (Iași). A fost redactor la „Universul”, „Dreptatea” (1937), „Adevărul”, „România literară” (1938), a publicat articole, interviuri cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
Adevărul literar și artistic”, „Mișcarea literară”, „Adevărul” (unde semna rubrica intitulată „Cronica evenimentelor externe”) și „Dimineața”, la suplimentul literar al cotidianului „România nouă”, „Lumea” (1926), „Aurora”, „Dreptatea” (1927), „Viața literară” (rubrica „Cronici franceze”, în 1927), „România”, „Bis”, „Gazeta literară” ș.a. Gazetar cultural harnic și iscusit (E. Lovinescu notează în agendele sale că Ș. tocmai se întorsese de la Paris „cu cincisprezece interviuri de la avantgardiști”), de orientare mai degrabă promodernistă și antigândiristă, a condus, împreună cu Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Pompiliu Constantinescu, revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
într-o seamă de publicații franțuzești de antropologie, sociologie, drept ș.a. Revenit în țară la finele anului 1894 (după ce își luase licența în drept), i se încredințează funcția de prim-redactor al ziarului „Lumea nouă” (1898-1899). Acum se lansează excentricul gazetar într-un gen publicistic inedit la noi - interviul. Om de spirit, având întotdeauna ceva de spus, ia cuvântul cu destul succes la diferite întruniri publice. E rampa lui de lansare spre deputăție, D., care a fost și prefect de Tecuci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
partidei adverse, în intervalul de o oră și jumătate, este proclamată triumfătoare de către arbitrul jocului, în aclamațiile partidei învinse.”. Această mostră de regulament al acelui joc, hibrid, de fotbal amestec de fotbal și rugby denotă precaritatea cunoștințelor despre fotbal ale gazetarilor sportivi din acele vremuri. În anul 1909 s-a înființat, în București, echipa „Colentina FC”, formată din englezii de la fabrica de textile cu același nume. Un pas important pe calea organizării mișcării fotbalistice din țara noastră l-a constituit înființarea
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
conservatoare. În acel moment era senator. Emil-André Lecomte de Nouy (1844-1914), arhitect, elev al lui Viollet-le-Duc. A fost adus din Franța pentru reconstituirea unor monumente istorice, precum biserica episcopală de la Curtea de Argeș și biserica Trei Ierarhi din Iași. Emil Costinescu (1844-1921), gazetar, politician liberal și om de finanțe. Era unul dintre apropiații lui Ion C. Brătianu, fiica acestuia din urmă amintindu-și despre el că „venea la noi ca să lucreze cu tata și mai ales ca să iasă la aer bun și întăritor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Iași și București. A fost primul decan al Facultății de Litere a Universității din București și membru fondator al Academiei Române. Laurian a fost profesorul cu care a învățat Carol I limba română după venirea în țară. Cezar Bolliac (1813-1881), scriitor, gazetar, arheolog amator și politician de orientare liberală. Membru al generației revoluționare de la 1848 din Țara Românească, avea să fie ales, ulterior, deputat în repetate rânduri. La 1866 a fost unul dintre susținătorii lui Cuza, împotrivindu-se aducerii în țară a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
din Neuchâtel. Jean A. Keun, însărcinat cu afaceri al Olandei la București din februarie 1880. Ehrenroth, general rus de origine finlandeză, numit în 1880 ministru de Război în Bulgaria (E.C. Corti, Alexander von Battenberg..., p. 83). Constantin A. Rosetti (1816-1885), gazetar și om politic liberal, de nuanță radicală, membru fondator al Academiei Române. A înființat și condus ziarul Românul, principalul organ de presă al Partidului Național Liberal în epocă. În acel moment era președinte al Camerei Deputaților. (Marin Bucur, C.A. Rosetti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
militar de carieră, membru al Academiei Române din 1876. În timpul războiului din 1877-1878, colonel fiind, a fost numit șeful Statului Major al armatei române de operațiune. În 1884 avea să devină ministru (vezi mai jos). Vasile Alexandrescu Urechia (1834-1901), istoric, scriitor, gazetar și om politic de orientare liberală. S-a numărat printre membrii fondatori ai Academiei Române. În guvernul condus de Dumitru Brătianu, format acum, Urechia intră ca ministru al Cultelor. (Vistian Goia, V.A. Urechia, Editura Minerva, București, 1979; Alexandru Iordan, Bibliografia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
dreptul la Iași și la Neapole. A fost prefect de Iași, apoi ministru. În acel moment era deputat, ales la Colegiul al III-lea de Fălticeni. (Cimitirul Eternitatea Iași, Muzeul Literaturii Române, Iași, 1995, p. 105.) George Panu (1848-1910), literat, gazetar și politician, cu studii universitare la Iași și la Paris. În politică a avut un traseu sinuos: și-a început cariera politică la conservatorii junimiști, a trecut la liberali, și-a creat apoi propria formațiune politică radicală, după care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
apărut în toată presa românească, în întregime aservită regimului. La proces sunt prezenți toți anchetorii, cei de la Malmaison și cei de la Interne, iar în timpul dezbaterilor au apărut pe fotoliile rezervate: Ana Pauker, Avram Bunaciu, Teohari Georgescu și o serie de gazetari străini, toți procomuniști. Publicul format din muncitori aduși anume pentru spectacol și aleși dintre cei mai fideli de la toate marile întreprinderi din București. Erau organizați să reacționeze comandat contra inculpaților, de o serie de mici dirijori, care comandau strigarea lozincilor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
, Grigore (1840, Galați - 9.VII.1909, București), gazetar, critic și autor dramatic. Dintr-o familie înstărită, fiul Sultanei și al lui Constantin Ventura își face studiile universitare în Germania, luându-și licența în drept la Berlin. Întors în țară în 1871, este ales deputat de Galați în Camerele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
el rupt de axa întregii creații a lui Camil Petrescu. Preocuparea pentru „omogenitatea structurală” a operei este esențială în demersul lui S. În a doua carte, distingând proza lui Tudor Arghezi, prin mai amplul ei „coeficient de imaginar”, de publicistica gazetarului, criticul avansează câteva definiții: bunăoară, imaginea mediului monahal (Icoane de lemn) îi apare ca una de „pandemoniu”, realizată cu „o cruzime a observației și o voluptate a dezvăluirii sordidului” neobișnuite, în Tablete din Țara de Kuty o ironică „mască de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
cititorul bănățean în miezul evenimentelor culturale și sociale din Provincie. Vasile Barbu (Uzdin) - un om cât o instituție. El aduce Uzdinului nu numai faima, dar și funcția unui mic continent prin personalitatea sa vulcanică, multivalentă: Președintele Societății Literare Artistice "Tibiscus", gazetar, scriitor, poet, animator al tineretului, director de Cămin cultural, reprezentant al vieții culturale și sportului ... și enumerarea nu s-a sfârșit. Este plin de idei și inițiative contagioase căci pe lângă domnia sa cresc flori publicistice la Sărcia, Satu-Nou, se organizează festivaluri
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
PĂUNESCU, Adrian (20.VII.1943, Copăceni, j. Bălți), poet, prozator și gazetar. Este fiul Floarei Păunescu (n. Ispas) și al lui Constantin Păunescu, învățători. După reocuparea Basarabiei de către armata sovietică, familia se întoarce la Bârca, în Oltenia. P. începe cursul mediu la Liceul „Frații Buzești” din Craiova, spre a-l continua la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
vorba despre crearea unui univers de hârtie, gol de substanță, a unei lumi alienate, închise, aflate sub fascinația și dominația presei. Fenomenul mass-media pașoptist și postpașoptist este studiat ca factor declanșator al unei existențe falsificate, de care însuși omul și gazetarul Caragiale a încercat să se salveze prin opera sa „literară”, molipsită și ea de ticurile și de clișeele limbajului publicistic. Rică Venturiano c’est moi (titlul unui capitol) se referă tocmai la „lupta cu omul-kitsch care-l pândește dinăuntru” pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286357_a_287686]
-
la aceeași instituție de învățământ superior. Profesor la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este autorul cărților: Exerciții de recunoaștere (1992); Noica între dandysm și mitul școlii (1994); De la Eminescu la Cioran (1996); Noica Portretul gazetarului la tinerețe (1999); Hîrtia de turnesol. Emil Cioran inedit. Teme pentru acasă (2000); Cariatide (2007); Maculatorul cu spirală (2010); Ciorne și zile (2012) și traducătorul mai multor volume: Hannah Arendt, Originile totalitarismului (1994, în colaborare cu Mircea Ivănescu); Hannah Arendt
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
un criticastru ca Grama, canonicul de la Blaj, și pînă la conjectorii din vremea noastră s-a consumat un lung șir al judecăților critice și al opiniilor formulate în marginile scrierilor lui Eminescu. Regele gîndirii, cum îl caracteriza Maiorescu, poetul și gazetarul au devenit, rînd pe rînd, valori de la care s-au revendicat și prin care s-au legitimat multe personalități, multe și contradictorii atitudini sociale, culturale și politice. Eminescu mod de întrebuințare În funcție de spiritul timpului (Zeitgeist) sau de interesele/opțiunile ideologice
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
au revendicat și prin care s-au legitimat multe personalități, multe și contradictorii atitudini sociale, culturale și politice. Eminescu mod de întrebuințare În funcție de spiritul timpului (Zeitgeist) sau de interesele/opțiunile ideologice ale unor grupuri ori personalități izolate, imaginea îndeosebi a gazetarului Eminescu a fost mereu schimbătoare. Pragul dintre veacul al XIX-lea și cel de-al XX-lea ne-au arătat un Eminescu al începutului de posteritate: icoana poetului era zugrăvită de ediția princeps a volumului de Poesii alcătuit de Maiorescu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Maiorescu și pe care acesta o va dona, în 25 ian. 1902, Academiei. Poate vom comenta cîndva mai amplu acest proiect, mai cu seamă pentru că va reprezenta, după acel moment, corpus-ul publicistic cu care Eminescu se va înfățișa ca gazetar vreme de peste două decenii și jumătate (pînă la Scrieri politice, ediție comentată de D. Murărașu, 1931, și M. Eminescu, Opere, vol. I-IV, 1939, alcătuite de Ion Crețu). Spiritul gazetăriei eminesciene (e vorba în continuare de receptarea ei) va fi
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Eminescu. Cinci tomuri masive din ediția mai sus amintită (vol. IX-XII), circa 2500 de pagini, trebuie să constituie baza documentară, de lectură obligatorie pentru oricine vrea să formuleze vreo judecată sau opinie față de gîndirea politică, socială, economică sau culturală a gazetarului Eminescu. Depășind atitudinea unui protecționism estetic prost înțeles, exegeza eminesciană de după 1990 a încercat, înainte de toate, să-l despovăreze pe Eminescu de lespezile mortificatoare ale mitizării și să-l redea sieși în mărime cît mai naturală. Coborîrea de pe piedestalul unei
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]