931 matches
-
se făcu roșu ca racul și începu să-și aranjeze hârtiile de pe birou. Îmi replică cu o voce șuierătoare: — Ai încasat prea multe în fabrica de pumni a lui Blanchard? Târfa aia de Short a dat colțu’. Mi-am ajustat geaca, vrând să-i arăt piesa de calibrul 45 pe care o aveam la mine. Să nu-i mai spui așa. — Bine, durule. Ce-ar fi să-mi zici ce vrei? Apoi rezolvăm problema și încheiem această povestea cu misterele până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bine că a plecat Acum nu îmi mai vede lacrima. Simți pericolul? Nu acel fior de gheață ce îți face trupul să suspine, ci acea avalanșă de lavă de ghiolbani? Respect. Se încălță și merse pe linoleumul rece, purtând încă geaca gri, lungă. Trebuia să mănânce ceva, dar nu-i era foame. Sau îi era o foame continuă, o foame ce o rodea la stomac. Își încălzi apa pentru un ceai și privi pata de pe vopseaua cauciucată galbenă, ce acoperea trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
câteodată o legănare a mâinilor compromițătoare. Alteori ne sprijineam unul pe celălalt într-un fel piramidic, adică ne susțineam lăsându-ne greutățile unul pe altul. Și mai erau dăți când ne făceam că unul din noi are o scamă pe geacă sau o șuviță de păr pe față pentru a-l atinge pe celălalt. Ne făceam curte în cel mai firesc mod. Trecu o zi, trecură două, ne luam cu casa, una, alta. Și a treia zi o petrecurăm afară, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe creștet c-o bentiță, ce i se petrecea negriciosului peste fălci și i se înnoda sub bărbie. Spurcatul de negricios urca și-l bodogănea. - Cum să spui, bre, despre niște căni că-s frumoase? Ce, sânt ele fermoare de geacă?! 45 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI în sistem normal fuseseră suspendate, la bătaie fiind scoase cele 15-20 piese de artilerie grea ale Cenaclului de Luni. Marii capi ai Cenaclului urmau să-și citească unii altora, ochi în ochi, de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rog să stai mai mult pe acasă în viitoarea săptămână... Ne-ai îndatora dacă Pink Floyd nu ar părăsi Bucureștiul în următoarele 8-10 zile... - Nu-l va părăsi. De data aceasta, plecă singur fruntea și se lăsă sărutat. În buzunarul gecii, așa cum îi prevestise Rolling Stones, simți cum îi fu introdus un plic. Își agăță geanta, cu o parte a maldărului de aparatură, pe umăr și, în urma sa, ușa apartamentului închizîndu- se, se trezi în întuneric. Nu bâjbâi inutil în căutarea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el și, până acasă, opri sângele, strîngîndu-și pavilionul crestat cu cârpa gulerului. În dormitor, Andra dormea. El nu se pricepea. Se doftoroci, oblojindu-se cu un strat de vată, tifon și acoperi sfârcul lipsă cu leucoplast. În bucătărie, scotoci în geacă și dădu peste plic. Erau fix 400 de lei. 200 pentru ei. 200 pentru Rolly. Chiar de-a doua zi, începură să-i sară în cutia poștală, ca sinucigașii de pe pod, plicuri ciudate, burdușite, cu ștampile, culori și antete neobișnuite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al Sanatoriului "Mociornița", mătura, cu privirile sale tâmpe, carosabilul și nu înțelegea cum de nu se poate descleia din patul acesta de boală, să-și sfâșie pijamalele de pe buci și, doar în nădragii de uniformă de liceu și într-o geacă, să-și croiască pârtie prin fundul gospodăriilor de pe lângă Șoseaua Olteniței și să răzbească neobservat până către străduța binecuvântată Radu Calomfirescu, peste care parcă mai picase o dată (era vis sau nu, dar cât se 377 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ace ce se înfigeau fără milă toate în același timp. Porni curajoasă spre dormitor, riscând să se dezechilibreze căci nu-i trecuse în totalitate efectul. Alese o cămașă verde cu mâneci lungi și o pereche de pantaloni negri. Își luă geaca, tot neagră, și ieși din casă mai repede decât estimase. Trecând prin dreptul cutiei poștale fu tentată să o deschidă sperând că va găsi o nouă scrisoare de la „El” care o tulburaseră atât de mult. Toate gândurile se învârteau doar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
niciodată nevoie. După un timp, ajungi să distingi tipurile. Să-l luăm de exemplu pe domnul Anarhist de colo, cu perciunii și căutătura Încruntată à la Liam Gallagher. Deși azi e Îmbrăcat În costum, se vede că psihologic poartă Încă geaca de piele. Dave a fost probabil ceva student activist În facultate. Citea cărți de economie doar ca să se documenteze pentru cauza muncitorilor și-n același timp Îi convingea pe puștii de pe coridor să cumpere cine știe ce cafea indigestă ca să sprijine cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de la cutia de bagaje, care stă ca o barcă Întoarsă cu burta-n sus pe capota mașinii noastre. „Unde am pus-o, Kate?“ După zece minute de nervi și golit fiecare sertar din casă, Richard găsește cheia În buzunarul de la geacă. După ce Rich Îmi spune să bag copiii În mașină „chiar acum“, urmează douăzeci de minute În care descarcă frenetic tot ce e În mașină pe motiv că „vrea doar să se asigure“ că a luat sterilizatorul pe care „știe sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de margine, Încâlcită În sârmă. Gâfâia atât de tare când a ajuns la mine Încât am crezut că o să moară, În schimb s-a așezat În genunchi pe capătul saniei ca s-o țină pe loc și mi-a desfăcut geaca, mâinile, părul din ghimpii de sârmă. După ce a desfăcut și ultima bucată de sârmă, m-a tras de-acolo, iar sania a țâșnit Înainte. Câteva secunde mai târziu am auzit-o zdrobindu-se de șoseaua de dedesubt. Cândva credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Încerc, Încerc. Emily, stai departe de mașini. EMILY, VINO AICI IMEDIAT! Un autocar s-a oprit lângă noi, vărsând din pântece un grup de turiști la vreo șaptezeci și ceva de ani. Doamne din Țara Galilor cu permanente proaspăt făcute și geci căptușite care le fac să arate ca niște locomotive Încetinite pentru economisirea combustibilului. La unison, caută În poșete și scot pachetele acelea alunecoase care se deschid instantaneu, pălăriile acelea de ploaie transparente. Și iată-le cum stau, ciripind prietenoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de când eu și Julie eram mici. Ne hotărâm asupra unui local prăpădit plin de alți părinți aflați și ei În vacanță, la fel de agitați și de neodihniți ca noi, și ne Îndreptăm spre colțul cel mai Îndepărtat. Întinse pe spătarele scaunelor, gecile noastre ude scot aburi ca niște vaci. Citesc meniul cu voce tare, iar Emily declară sus și tare că nu vrea nimic din ce ni se oferă. Vrea paste. Putem să facem tăiței din conservă, să știți, se oferă chelnerița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
noi pentru sport? Da. În geanta ei pentru sport bleumarin, În cuier, sub scări.) Unde sunt cărțile pe care le-a avut de citit? (Clasorul roșu cu cărți de dus la bibliotecă, rândul al treilea din bibliotecă.) I-am cumpărat geacă nouă, cea veche Îi ajunge până În talie? (Nu Încă, va trebui să se descurce cu haina de ploaie Gap până mă Întorc eu.) Apoi i-am dictat conținutul cutiei cu mâncare pentru prânz: pâine pitta, ton și porumb, fără brânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În lumina artificială din plafon, fața Îngustă Îi era gălbejită ca de icter, și strîngea În mîini volanul de parcă voia să fie gata de plecare În orice clipă. LÎngă ea ședea un bărbat cu figura ascunsă În spatele parasolarului. Purta o geacă de motor, din piele, genul care n-ar fi fost niciodată de găsit În garderoba lui Frank - poate i-o Împrumutaseră din depozitele Închisorii. — Frank... ești liber. Slavă Domnului! CÎnd am ajuns În dreptul BMW-ului, am simțit cum mă năpădește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
spre ea, prea încet și cu prea mare grijă ca să dau impresia că n-am băut nimic, polițistul ieși din mașină. Purta haine comune - foarte comune: o pereche de pantaloni închiși la culoare, care luceau ușor, la dungă și o geacă bluzon din piele maro, care nu se potrivea cu pantalonii. Deloc surprinzător. Nimic n-ar fi mers cu pantalonii aceia. Bună ziua, domnule inspector, zisei eu prietenește. Mă tem că sunt un picușor cam beată și cam deranjez ordinea publică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-se de zid, plângând și strângându-și geanta la piept, cealaltă încercând s-o consoleze. Amândouă purtau uniforme, fuste gri plisate și cămăși albe, pe care le personalizaseră asortându-le cu pantofi negri cu toc, ciorapi simpli negri și, pe deasupra, geci din acelea umflate. Rezultatul era de-a dreptul impresionant. Dacă Anna Sui1 sau Marc Jacobs 2 le-ar fi văzut, primăvara următoare ar fi invadat podiumurile prezentărilor de modă din New York. Fata care încerca s-o înveselească pe prietena ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
semn de salut. Mahmud. Abdel-Aziz tuși. Ăsta trebuie să fie. Ar fi bine să nu scap momentul și să vorbesc cu el imediat. Să am grijă, nu trebuie să par prea nerăbdător. Dar era prea târziu. Nou-venitul, îmbrăcat cu o geacă neagră de piele și cu o brățară în jurul încheieturii, îl observase deja pe Abdel-Aziz și îi surprinsese privirea. —Bine ai venit, prietene. Cauți pe cineva? Îl caut pe Mahmud. Păi, poate te pot ajuta. Se răsuci spre ușa cafenelei, prefăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu antichități. —Mahmud! Ce plăcere! Se întoarse și-l văzu pe Naasri senior afișând un zâmbet fioros. Mahmud, care se pricepea la haine, putea observa că iordanianul purta un costum bine croit, materialul aranjându-se cum trebuie. Îi era rușine de geaca lui de piele, șifonată în urma călătoriei-maraton cu autobuzul, cu peticele tocite, aproape fără culoare. Nu era vorba doar de costum: în toate privințele, Naasri avea strălucirea aceea care vine odată cu bogăția. Nu trecuseră decât câteva săptămâni de când începuseră să curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dezgolită. Își simți trupul înregistrând confuzia și, în același timp, o durere și un fior de dorință revigorată. Prosopul era rece, atenuând roșeața. — Uri! spuse ea brusc, smulgându-i prosopul pentru a putea sta cu fața la el în timp ce vorbeau. Dă-mi geaca de pe scaun. Nefiind sigur dacă fusese iertat, Uri ezită. —Uri! Acum! Se ridică și aduse haina lui Maggie. Scotoci prin buzunare, ignorând durerea până când îl găsi: bilețelul de la biroul lui Rosen. — Aprinde lumina. OK. Ascultă. Tatăl tău a spus: „Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
când luase foc magazinul „Victoria“. Agitație mare pe Bulevard, la intersecția din fața Cercului Militar. Goneau mașini ale pompierilor, Salvări, dubițe ale Miliției. Căscam gura împreună cu mulțimea. Atunci s-a apropiat Pr. Îl observam în puhoiul de oameni. Era într-o geacă de piele neagră. Se agita. Părea că dirijează circulația. Din când în când arăta spre câte un individ și acela era tras deoparte de alți doi, trei. S-a apropiat de mine. Cu spatele întors, mi-a șoptit: „Șterge-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
închis, marca Puma din doc, cu cozoroc mare, semi rotund, model american, îmbrăcat într-o pereche de blugi originali, puțin decolorați, încins cu o curea nu prea lată din piele de harnașament maro, cu cataramă metalică peste care cădea o geacă de culoare gri, descheiată în față, cu pantofi sport de firmă negri, noi și ușori, din piele de bizon cu talpă flexibilă, antiderapantă, cufundat în gânduri, cu o geantă nu prea mare dintr-un material de cort negru, impermeabil, cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Bărbatul părea înalt, ras proaspăt, de pe obrajii căruia se degaja încă mirosul de spray; ceva între șaten și brunet, cu perciunii nu prea mari, până la jumătatea lobului urechii, parțial cărunți, înzestrat cu un început de chelie destul de vizibilă. Purta o geacă de sezon Edelweiss, căptușită discret, dintr-un material creponat, neșifonabil, de culoare nedefinită, cu o nuanță foarte apropiată de cea a scrumului de țigaretă fină. Sub geacă se vedea o vestă lucrată de mână, din mohair. Geaca, cu multe buzunare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
urechii, parțial cărunți, înzestrat cu un început de chelie destul de vizibilă. Purta o geacă de sezon Edelweiss, căptușită discret, dintr-un material creponat, neșifonabil, de culoare nedefinită, cu o nuanță foarte apropiată de cea a scrumului de țigaretă fină. Sub geacă se vedea o vestă lucrată de mână, din mohair. Geaca, cu multe buzunare, pe care datorită căldurii a dezbrăcat-o și a agățat-o în cui, se asorta perfect cu vesta, precum și cu pantalonii din blugi, pe jumătate prespălați, puțin
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vizibilă. Purta o geacă de sezon Edelweiss, căptușită discret, dintr-un material creponat, neșifonabil, de culoare nedefinită, cu o nuanță foarte apropiată de cea a scrumului de țigaretă fină. Sub geacă se vedea o vestă lucrată de mână, din mohair. Geaca, cu multe buzunare, pe care datorită căldurii a dezbrăcat-o și a agățat-o în cui, se asorta perfect cu vesta, precum și cu pantalonii din blugi, pe jumătate prespălați, puțin cam strâmți însă destul de comozi. Încălțat cu pantofi sport, asemănători
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]