1,633 matches
-
să se ridice-n picioare și Începu să tușească. Se așeză Înapoi, tușind. Cineva veni și-l ridică. Traversară arena cu el pe brațe către infirmerie, alergând, fiind blocați la poartă de catârii care intrau, apoi prin pasajul Întunecat. Auzi gemetele bărbaților care-l urcau pe scări și apoi Îl lăsară jos. Doctorul Îl aștepta Împreună cu alți doi bărbați Îmbrăcați În alb. Îl Întinseră pe masă. Îi tăiau cămașa. Era obosit. Simțea o fierbințeală-n coșul pieptului. Începu să tușească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și de unde - a și adus și îi pune sub nas o bucată mare de kranț. Băiatul privește cu mare poftă spre farfurioară, spre linguriță, dar mai ales, spre... Apoi, întoarce spatele către perete. Dar, ce să-i faci capului, stomacului... Gemetele, parcă, s-au mai potolit. Se aud mai încet, din ce în ce mai încet. Acum, nu se mai aud deloc. Te simți mai bine? Vrea să știe Sorina. Cred că da. Uite ce ți-am adus... Și, după ce mănânci, am să-ți dau
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
puțin supărată. Sau i se pare lui? Nu pot s-o mănânc. Trebuie, o să-ți facă bine. Dacă nu pot, nu pot! zice Sorin. Văzând, însă că mama știe una și bună, băiatul se ntoarce, iarăși, cu fața către perete. Gemetele reîncep. Tata, vino! Băiatului i s-a făcut, iarăși, rău. Cred că trebuie să mă mai duc o dată după doctor. Da, așa cred și eu. Mașina-i pregătită, putem pleca la spital! zice tata. „La spital? Dar parcă era vorba
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a adus vestea aceasta tatălui meu: "Ți s-a născut un copil de parte bărbătească", și l-a umplut de bucurie cu ea. 16. Omul acela să ajungă ca cetățile, pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineața, și strigăte de război la amiază! 17. De ce n-am fost omorît în pîntecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormîntul meu?" De ce n-a rămas ea veșnic însărcinată cu mine? 18. Pentru ce am ieșit din pîntecele mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
zilele junghierii voastre. Vă voi zdrobi, și veți cade la pămînt ca un vas de preț. 35. Nu mai este nici un loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este nici o scăpare pentru povățuitorii turmelor. 36. Se aud strigătele păstorilor, și gemetele povățuitorilor turmelor, căci Domnul le pustiește locul de pășune, 37. și colibele cele liniștite sunt nimicite de mînia aprinsă a Domnului. 38. El Și-a părăsit locuința, ca un pui de leu vizuina, așa că țara le este prefăcută în pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
La fel și copiii. Dacă sora mea nu pățea nimic, mergeam în excursii sau în diverse locuri să ne distrăm. Dar, prima oară când Shizuko a spus ceva, am fost nemaipomenit de fericit. La început a fost doar un simplu geamăt „uu“, dar, auzindu-l, lacrimile au început să-mi curgă șiroaie. Până și asistenta care era cu mine a spus: «Ce bine!» Și am plâns împreună. Ciudat este faptul că atunci Shizuko plângea și gemea „aa, uu“. Nu înțeleg ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mare este înțelepciunea Lui." $29 1. Vai de Ariel (Leul lui Dumnezeu), de Ariel! Cetatea în care a tăbărît David! Adăugați an la an și lăsați sărbătorile să-și facă ocolul lor. 2. Apoi voi împresura pe Ariel; plînsete și gemete vor fi în ea și cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine. 3. Căci te voi împresura de toate părțile, te voi înconjura cu cete de străjeri, și voi ridica întărituri de șanțuri împotriva ta. 4. Vei fi doborît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ci cei răscumpărați vor umbla pe ea. 10. Cei izbăviți de Domnul se vor întoarce, și vor merge spre Sion cu cîntece de biruință. O bucurie veșnică le va încununa capul, veselia și bucuria îi vor apuca, iar durerea și gemetele vor fugi! $36 1. În al patrusprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăților întărite ale lui Iuda și le-a luat. 2. Și împăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
un drum pentru trecerea celor răscumpărați? 11. Astfel, cei răscumpărați de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cîntări de biruință, și o bucurie veșnică le va încununa capul; îi va apuca veselia și bucuria, iar durerea și gemetele vor fugi. 12. Eu, Eu vă mîngîi. Dar cine ești tu, ca să te temi de omul cel muritor, și de fiul omului, care trece ca iarba, 13. și să uiți pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ușuratecului Charles. Cine ar mai putea să o mai readucă la viață? Cum să nu-i fie permise toate fanteziile? Și n-avem dreptul să îndreptăm asupra ei nici o judecată burgheză. Fiecare vorbă spusă de ea, mai inofensivă, este un geamăt. Ce puteți pricepe voi, bărbații, din toate aceste! M-am dus pe plajă numai cu Arabella, căci ceilalți aveau alte treburi și acolo, fără nici o poză, ca unui vechi prieten, cu un ton de femeie nenorocită, care nu mai păstrează
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
războinicul către fată. Pune jos pumnalul ăla. Oricum nu-ți folosește la nimic. Și pe urmă, ai văzut? adăugă, arătând cu capul înspre hun. Acuma suntem doi. Fata îl privi doar o clipită pe Balamber, apoi, cu un fel de geamăt plin de mânie, sări dintr-odată înainte. Burgundul abia avu timp să sară îndărăt și să se ferească de lovitură. Dar nu de tot: blestemând, își trecu palma peste obraz și o retrase murdară de sânge. O privi scurt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
hotărârea. își desprinse securea de la șa, sări agil de pe cal și, cu pas iute, se apropie de cei doi. Frediana, din nou imobilizată, se lăsase în voia burgundului, cu ochii închiși și gura strânsă într-o strâmbătură de dezgust. Nici un geamăt, nici un vaiet, doar lacrimile ce i se prelingeau pe obraz vorbeau de la sine. Rutger, gâfâind răgușit, o pătrundea iar și iar cu smucituri violente, care o zgâlțâiau toată. îl simți - mai degrabă decât să-l vadă - pe Balamber, în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
beșici. Din fericire, datorită ploii, arsura fusese mai puțin intensă, însă acum, că-și recăpăta simțurile, durerea îl cotropea, insuportabilă, urcând de-a lungul brațului, până aproape de umăr. Se sprijini în celălalt braț și, gemând, se ridică din nou; sunetul geamătului îi ajunse la urechi ca învelit în vată, nenatural. Privindu-și în iarbă picioarele, zări o bucată contorsionată de fier, în care își recunoscu cu greu sabia, topită de căldură. După aceea simți pe gât o atingere neplăcută, umedă; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în lumină aceea abia prefirată a zilei, Balamber distinse propria imagine reflectată în apa limpede și abia se recunoscu: părul i se zbârlise, sprâncenele aproape lipseau, iar pe fața opărită, gura i se umflase. Se ridică de acolo cu un geamăt și, întorcând spatele torentului, o porni din nou pe coastă în sus. Ajuns la calul său, scotoci febril în sacul de merinde pe care îl ținea îndărătul șeii, căutând ceva cu care să-și bandajeze mâna. Găsi o eșarfă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui, repezindu-i în față un picior, parat doar în parte cu o mână. — Cine te-a trimis? Ești o iscoadă a lui Atila? Voiai să-l asasinezi pe trimis? O să mori în chinuri, știi asta? Omul căzu cu un geamăt pe pietrele drumului, dar se ridică iarăși imediat, protejându-se cu brațele. Nu! Nu e adevărat! Voiam doar să fur ceva. Jur! Plin de zel, Wolfhram ridică mâna să-l lovească încă odată, însă Sebastianus, de la înălțimea calului său, întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi în stare singure să vă salveze viețile mizerabile? Eu vă spun că doar de veți încredința milosteniei lui Dumnezeu sufletele voastre puteți nădăjdui în salvare. La cuvintele acelea, un freamăt străbătu mulțimea. Din pieptul câtorva femei se ridicară gemete și sughițuri de plâns, bărbați încă tineri și viguroși căzură în genunchi, în vreme ce, de undeva, un copil speriat de tonul mânios al abatelui izbucnea în plâns. O matroană între două vârste, cu fața acoperită de un văl negru, se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
frica superstițioasă pe care neamul Hiung-nu o avea din totdeauna față de cei pe care îi invadaseră. Balamber îl mai întrebă: — Vorbești de o sihăstrie. Ce-i asta? O biserică de-a voastră? Acoperindu-și capul cu mâinile, omul scoase un geamăt lung. — Daaaaa! strigă după aceea, ridicând din nou capul și ferindu-și apoi repede ochii, înconjurați de cearcăne negre, dar cu o expresie incredibil de vie. Da... E și o biserică, bineînțeles, într-un vechi post de gardă. Dar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că era noapte adâncă. Reflexele mișcătoare ale torței luminară câteva colțuri ale încăperii, care i se dezvălui ochilor romanului mult mai largă decât își închipuise și ticsită de trupuri învelite, întinse pe podeaua de pământ bătut, acoperită cu paie. Auzi gemete, vaiete de oameni treziți din somn. Multe capete se ridicară, iar Sebastianus înțelese că era înconjurat de zeci de femei ce-și găsiseră care cum putuse un culcuș, îngrămădite pe lângă tăciunii ce stăteau să moară în vatră, singura mângâiere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu se mai răsună în încăpere. Se auzi doar un freamăt, de prin toate ungherele, zgomotul trupurilor care se culcau la loc, fluturarea păturilor și imediat, după câteva accese de tuse, tăcerea se înstăpâni. Mai pluteau în aer, abia auzite, gemetele și sughițurile înăbușite ale femeii căreia îi fusese luată fiica. Tânăra pe care Lidania o ajutase stătea încă în picioare aproape de Sebastianus; își trecu o mână prin părul lung, cu un gest obosit și, fixându-și prietena, îi mulțimi. Lidania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi puse în brațe fata, spunându-i să o țină cu el; îl întrebă apoi despre cai: — Cum de i-ai găsit? Lucia nu se mai lupta: plângea cu fața îngropată în mâini, dar continua să-și cheme mama scoțând gemete lungi, care-ți dădeau fiori. Maliban o săltă ca pe un fulg pe cal, și, urcând la rândul său, o ținu prinzând-o puternic de mijloc. Zâmbi apoi către Sebastianus: — Eu nu am făcut nimic. Când am încercat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi făcu alte incizii la rădăcina grumazului și pe umeri, până la subsuori și la șolduri, după care, vârându-și cu calm degetele în tăieturi, îl jupui, din câteva mișcări scurte, până la mijloc. Hunul se încordă din tot corpul și scoase gemete înfiorătoare, lungi și înăbușite. Dezgustat, Sebastianus își luă privirea de a scena aceea și, indignat, o privi pe Frediana, care asista, alături de el, la supliciu cu o expresie înghețată, fără să clipească. Dar e oribil! Tu nu poți face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
țâșniră în galop din pădurice și atacară frontal. Balamber, după ce trăsese dintr-o parte câteva săgeți, înșfăcă sabia și, văzând cursa închisă în jurul dușmanilor înnebuniți, își conduse oamenii într-un atac în adâncime. Pretutindeni, într-un vacarm asurzitor de urlete, gemete, nechezaturi, bufnituri de trupurilor prăbușite și zăngănit de arme, oamenii se luptau, caii se prăvăleau, răniții gemeau târându-se prin iarbă, iar unii dintre ei - cu răni înfiorătoare, încât era o minune că mai trăiau - alergau pe câmpul de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prezenți, chipul rotund al Matidiei. Văduva strângea la gura strâmbată într-o grimasă de frică pumnul cu degete butucănoase și pline de bijuterii, privind-o cu groază, de parcă ar fi văzut în ea pe cea răspunzătoare de acel asasinat. Un geamăt, ceva mai departe: Livilla, cu ochii întorși, aluneca de-a lungul peretelui, iar soțul ei abia avu vreme să o sprijine. Făcându-și loc, o întinse cu spatele rezemat de perete și ceru apă. Hippolita chemă un serv să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mesaj, el nu-l putuse primi, fiindcă somnul îi fusese întrerupt pe neașteptate. Simțind atingerea unui corp și o oarecare apăsare în jurul taliei, se răsuci să se ridice și se lovi de cineva care stătea lungit în spatele lui. Auzi un geamăt de copil, apoi simți că brațul care îi încinsese mijlocul aluneca de pe el și intui în întuneric că persoana ce-i stătea alături pe podeaua de frasin prăfuită își schimba atunci poziția. Ciulind urechea în tăcerea nopții, prinse ritmul respirației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pună mâna dreaptă, aflat acum într-o poziție nefirească astfel că îl trase înapoi și îl înălță, cu intenția să se întoarcă pe urmă pe o parte și să revină la poziția de mai înainte, însă ea, cu un mic geamăt, se strânse și mai tare în el, se lipi ușor de trupul lui și își potrivi capul, sprijinindu-l în scobitura umărului său, încât, pentru o clipă, el bănui că era trează. Acum nu și-ar mai fi putut schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]