1,313 matches
-
rămân în această stare.) CASIERUL: Ce-ați zice, domnilor, de o partidă de zaruri? HAMALUL: Da, da... Cred că o partidă de zaruri ar fi binevenită. ȘEFUL GĂRII: Da, cred că cel mai bun lucrau pe care... (Se așază pe geamantanele din jur și încep să joace zaruri, nepăsători și tot mai entuziasmați de joc; vor scoate exclamații și strigăte de plăcere) CASIERUL: Hm! HAMALUL: He, he, he... ȘEFUL GĂRII: Aș! (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se întoarce, absent, pe peron; îi privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a spus Mengel. Indiferent ce treabă aveam de făcut, nu era decât o treabă ca oricare alta, nici mai bună nici mai rea. După ce am isprăvit cu spânzurarea lui Hoess, a continuat Mengel, mi-am împachetat hainele să plec acasă. Geamantanul meu avea închizătoarea ruptă, așa că l-am legat cu o curea lungă de piele. De două ori într-o singură oră făceam exact aceeași treabă - o dată cu Hoess și o dată cu geamantanul. De ambele dăți am avut cam aceeași senzație. CAPITOLUL CINCI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a continuat Mengel, mi-am împachetat hainele să plec acasă. Geamantanul meu avea închizătoarea ruptă, așa că l-am legat cu o curea lungă de piele. De două ori într-o singură oră făceam exact aceeași treabă - o dată cu Hoess și o dată cu geamantanul. De ambele dăți am avut cam aceeași senzație. CAPITOLUL CINCI „ULTIMA MĂSURĂ ÎNTREAGĂ...“ Și eu îl știam pe Rudolf Hoess, comandantul lagărului Auschwitz. L-am cunoscut în timpul războiului la o petrecere de revelion la Varșovia. Era începutul lui 1944. Hoess
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
limuzina lui Jones bagajele iubitei mele Helga. Revederea mea cu Helga îl făcuse să se simtă din nou tânăr și curtenitor. Nimeni n-a știut ce punea la cale până ce n-a reapărut în pragul ușii mele cu câte un geamantan în fiecare mână. Jones și Keeley au rămas consternați din pricina bătrânei inimi sincopate și fisurate a lui Krapptauer. Vice-Bundesfuehrer-ul avea culoarea sucului de roșii. — Tâmpitule! strigă Jones. Nu, nu... mă simt foarte bine, protestă Krapptauer zâmbind. — De ce nu l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
-ți arăt mai întâi darurile? — Darurile? m-am mirat eu. — Pentru tine, completă ea. — Tu ești darul cel mai de preț, am spus eu. Ce mi-aș mai putea dori? — Ți-ai mai putea dori și așa ceva, zise ea descuind geamantanul. Sper! Deschise geamantanul, îmi arătă că era plin de manuscrise. Darul ei pentru mine erau operele mele, operele mele serioase, aproape fiecare cuvânt simțit scris vreodată de mine, răposatul Howard W. Campbell, Jr. Erau poezii, povestiri, piese de teatru, scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
întâi darurile? — Darurile? m-am mirat eu. — Pentru tine, completă ea. — Tu ești darul cel mai de preț, am spus eu. Ce mi-aș mai putea dori? — Ți-ai mai putea dori și așa ceva, zise ea descuind geamantanul. Sper! Deschise geamantanul, îmi arătă că era plin de manuscrise. Darul ei pentru mine erau operele mele, operele mele serioase, aproape fiecare cuvânt simțit scris vreodată de mine, răposatul Howard W. Campbell, Jr. Erau poezii, povestiri, piese de teatru, scrisori, o carte nepublicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
că e a mortului, am zis. Poate au pus-o în buzunarul mortului. — Că bine zici! exclamă Kraft și ieși în goană pe ușă afară. 23 CAPITOLUL ȘASE SUTE PATRUZECI ȘI TREI... Unul din lucrurile pe care le avea Helga în geamantan, cum spuneam, era o carte a mea. Era un manuscris. Nu intenționasem niciodată s-o public. Consideram că nu poate fi publicată - decât de vreo editură specializată în pornografie. Se intitula Memorii ale unui Casanova monogam. În ea vorbeam despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
eu cu tristețe, nu că ar fi fost prea greu. Îmi pare rău că-ți dau asemenea noutăți, a spus Wirtanen. — Asta clarifică unele mistere... nu că le-aș fi vrut eu clarificate, am zis. Știți ce avea Resi în geamantan? — Operele dumitale complete? — Știați și despre asta? Când te gândești că și-au dat atâta osteneală... să-i dea asemenea recuzite! Cum au știut unde să caute manuscrisele? — Nu se aflau la Berlin. Erau puse frumușel la păstrare la Moscova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
la laborator numai pentru coprocultură. Faci cel puțin și un control la plămâni. Pate chiar și ceva analize de sânge. La anii ăștia nu știi niciodată... Și dacă știi, la ce te-ajută. Stelică le știa pe toate, avea un geamantan de analize. Le păstrase încă de când fusese arestat în ’43 și-i găsiseră la Văcărești chestia aia la plămâni. S-a tratat o viață, s-a operat de nici el nu mai știa de câte ori, și la ce i-a ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
feri nervos. - Pentru tine fac totul, să știi. De-aia mă și mut la Valentina și-ți las ție apartamentul. Faci ce vrei p-ormă. Îți aduci și vrăbioara acolo, i-l dai ei și gata. P-ormă ia-ți geamantanul și te duci unde vrei. Că geamparaua asta de s-a lipit de tine o să-ți tragă p-ormă un șuuuuut... Eu nu mai am treabă cu voi. De când l-a împușcat la Revoluția de la Județeană pe tac-tu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
chiar unde-i Ghiolu de la Lintițaru mai adânc, adică nici în vremea de azi nu au mai dat de el, doar barca au găsit-o și magnetofonul, unul mic, albăstrui și face maca-maca de-i dai drumul, care era în geamantan și ce mai avea el pe acolo, pixuri și un binoclu și a rămas niște casete mai de demult care le uitase la mine, că mai trăgea și la mine când venea aici, așa de amintire, că nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai vedea ruperea de nori. Se așeza la birou, în fața laptopului, și lovea tastele furibund. Lucra de câteva luni la ceea ce el numea - așa cum fac scriitorii ratați - romanul vieții... Personajul principal era un agent imobiliar care descoperea absolut întâmplător un geamantan plin cu bani și sfârșea prin a se sinucide fiindcă nu găsea modalitatea prin care să învingă MAREA DILEMĂ - să declare banii la poliție sau să-i folosească? Cam asta era, în linii mari, ideea viitorului roman din care nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
grămada foșnitoare cu priviri pofticioase și nu are curaj să se atingă de bani pentru a-și îndeplini dorințele perverse. Așa își propusese, să-l prezinte pe ăla drept un individ cu dorințe perverse, pe cale de a se îndeplini datorită geamantanului cu bani găsit (absolut) întâmplător, însă neîndeplinite din motive... de sinucidere. Nu se hotărâse încă asupra felului în care individul avea să-și pună capăt zilelor, poate o frânghie aruncată peste bara pentru bătutul covoarelor, poate o supradoză - se gândise
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
procesul de creație pentru a-ți introduce pe gât miraculoasele șampoane împotriva mătreții de care oricum nu scapi niciodată... Țârâitul devenea supărător. - Vin acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? 2 Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Părea greu, dar nu se aplecă să-și verifice intuiția, fiindcă îi căzură ochii pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? 2 Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Părea greu, dar nu se aplecă să-și verifice intuiția, fiindcă îi căzură ochii pe o pereche de pantofi cu vârfurile ascuțite. Noroiul acoperea cam jumătate din ei, iar șiretul unuia era pe jumătate desfăcut. Adică funda dublă devenise simplă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
planta aia agățătoare. Mă tot gândesc să o tai, dar amân momentul de fiecare dată, mi se pare că ar fi ca și cum aș ucide pe cineva... Râse strâmb. Individul din fața lui trase încă un fum. Apoi arătă cu țigara către geamantan. - Acesta este. E plin cu bani. Mi-e frică. Am vrut să fug, dar poliția este pe urmele mele. Și nu numai poliția. Sunt mulți pe urmele mele, domnule... Numai dumneavoastră știți cum se va termina povestea asta și de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Sângele avea gust de ketchup. Făcuseră dragoste pe covor, cu o pasiune nebună, în timp ce medicii de la ambulanță băteau cu pumnii și cu picioarele în ușă. Le deschisese Lucia, după orgasm, și le dăduse cu tifla... Schiță un zâmbet. - Serios? Un geamantan cu bani? Și nu cumva vă urmărește și unul care are un tatuaj cu Celine Dion pe umăr? Ochii individului se rotiră înnebunitor în orbite. - De el îmi este cel mai frică, domnule, dacă sunt banii lui nu mai am
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bine rolul, bombăni... Și-așa devenise ziua monotonă și nici nu mai aveam chef de scris. Îi aduse un pahar cu apă de la bucătărie și, în vreme ce musafirul îl dădea pe gât, întrebă într-o doară: - Dacă nu sunt indiscret, acest geamantan este plin cu bani? Înregistră anticipata mișcare afirmativă a capului. Bancnote mici, presupun... Musafirul aruncă o privire rapidă către geamantanul înfipt în mijlocul încăperii. Apa scursă de pe el udase deja covorul rotund, dar se părea că această informație nu prezenta niciun
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu apă de la bucătărie și, în vreme ce musafirul îl dădea pe gât, întrebă într-o doară: - Dacă nu sunt indiscret, acest geamantan este plin cu bani? Înregistră anticipata mișcare afirmativă a capului. Bancnote mici, presupun... Musafirul aruncă o privire rapidă către geamantanul înfipt în mijlocul încăperii. Apa scursă de pe el udase deja covorul rotund, dar se părea că această informație nu prezenta niciun interes pentru individual speriat. - Mici, domnule, evident. Bancnote mici, nu trebuie să fie tot timpul așa? Doar vă pricepeți la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
toate acestea, am fost obligat să stau la coadă pe la uși, să scutur scame de pe revere, unii și-ar fi dorit și limba mea fierbinte în fundurile lor urât mirositoare. Așa că hai să trecem la chestii serioase. Ce-i cu geamantanul ăsta burdușit și de ce ați venit taman la mine? E o pură întâmplare - pe care aș putea să o înțeleg, ne despărțim prieteni, eu rămân cu ploaia și cu reumatismul, dumneata cu banii, iată happy-end-ul - sau cineva a ținut cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
deloc trucată. - Chiar nu înțelegeți? Dumneavoastră sunteți scriitorul, autorul întâmplării nefericite prin care trec de câteva zile. M-ați aruncat în plin coșmar. Sunteți singurul care puteți să spuneți cum se va termina totul. Ce voi face eu cu acest geamantan de acum încolo? Voi fi prins? Ucis? Domnule, nu evitați un răspuns pentru că sunteți direct responsabil dacă mi se întâmplă ceva. Nu pot să cred că m-ați putea abandona ca pe o cantitate neglijabilă... Gândiți-vă la viața mea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prelinse pe bărbie și îl șterse cu mâneca. Sughiță dar nu se sinchisi să-și ceară scuze. - Sunt un simplu agent imobiliar, aveam o viață absolut normală până ați apărut dumneavoastră și ați scris că am descoperit un nenorocit de geamantan cu bani... De ce m-ați ales tocmai pe mine? Își permise să zâmbească în gând. Intenționam să te transform într-un agent imobiliar pervers și drogat, plouatule, cum ai reacționa dacă ți-aș oferi astfel de informații ascunse în manuscris
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
auzi întrebarea musafirului. - Se poate ieși prin spate? Îi făcu semn că da, întrebându-se cum ar reacționa dacă intrusul ar solicita dormitorul pentru câteva ore de somn fără vise. Poate că i-aș oferi și o pijama, de ce nu?Geamantanul rămâne aici, mie nu-mi trebuie. Bărbatul făcu un gest din care reieșea că luase o hotărâre definitivă și nimic nu-l putea face să-și schimbe opțiunea. - Scenariul este al dumneavoastră, puteți să vă spălați cu el pe cap
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
semn să o ia către bucătărie. - Ușa este în celălalt capăt. Ajungeți în grădină. Mergeți drept înainte, e o potecă pietruită, nu se poate să o ratați, ajungeți la gard, poarta dă în strada vecină. Drum bun. Dar luați și geamantanul, geamantane cu colțurile roase nu cumpăr, de data asta vorbesc foarte serios... Îl văzu cum trece în viteză, apoi auzi ușa de la bucătărie deschizându-se și închizându-se la loc. Ploaia mitralia în continuare acoperișul, insistând în asediul umed, iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să o ia către bucătărie. - Ușa este în celălalt capăt. Ajungeți în grădină. Mergeți drept înainte, e o potecă pietruită, nu se poate să o ratați, ajungeți la gard, poarta dă în strada vecină. Drum bun. Dar luați și geamantanul, geamantane cu colțurile roase nu cumpăr, de data asta vorbesc foarte serios... Îl văzu cum trece în viteză, apoi auzi ușa de la bucătărie deschizându-se și închizându-se la loc. Ploaia mitralia în continuare acoperișul, insistând în asediul umed, iar el
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]