KorAP: Find »[drukola/base=genovez & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 >

870 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

îngăduit Veneției să pătrundă cu corăbiile sale în această zonă, dar genovezii controlau acum comerțul aici. Genovezii au înființat o serie de colonii în porturile din Crimeea și la intrarea în Marea de Azov, precum Caffa (Theodosia), în 1266. Coloniile genoveze au fost întemeiate pe pământ mongol, cu voia căpeteniilor acestora, care au concedat teritoriul pentru fondarea de așezări comerciale, în schimbul unui tribut. Se repetă, astfel, istoria fondării coloniilor grecești în Pont, în antichitate. Spre apus, la gurile Dunării și Nistrului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
au fost întemeiate pe pământ mongol, cu voia căpeteniilor acestora, care au concedat teritoriul pentru fondarea de așezări comerciale, în schimbul unui tribut. Se repetă, astfel, istoria fondării coloniilor grecești în Pont, în antichitate. Spre apus, la gurile Dunării și Nistrului, genovezii își fac apariția mai târziu decât în Crimeea, astfel, la 1281, avem știri că negustorii din corăbiile genoveze opreau în portul Vicina, pe malul Dunării. Fostă reședință voievodală a lui Sestlav, Vicina a fost luată în stăpânire de mongoli, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
comerciale, în schimbul unui tribut. Se repetă, astfel, istoria fondării coloniilor grecești în Pont, în antichitate. Spre apus, la gurile Dunării și Nistrului, genovezii își fac apariția mai târziu decât în Crimeea, astfel, la 1281, avem știri că negustorii din corăbiile genoveze opreau în portul Vicina, pe malul Dunării. Fostă reședință voievodală a lui Sestlav, Vicina a fost luată în stăpânire de mongoli, dar, în 1260-1261, după reluarea Constantinopolului, el intră sub controlul bizantinilor, în timp ce Dobrogea rămânea în componența țaratului vlaho-bulgar, litoralul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dobrogea rămânea în componența țaratului vlaho-bulgar, litoralul ei, orașele-porturi păstrau legătura cu Bizanțul pe mare. În fruntea comunității creștine din Vicina se afla, pe la 1285, un episcop grec (bizantin). Sub aspect economic, Vicina era un mare centru comercial, dar aici genovezii nu erau stăpâni, nu se bucurau de concesiune teritorială, ca la Caffa, ci făceau negoț pe pământ bizantin.33 Puțin mai târziu, comerțul genovez își face apariția și la Cetatea Albă, de fapt, Moncastron, oraș bizantin cunoscut încă din secolul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
1285, un episcop grec (bizantin). Sub aspect economic, Vicina era un mare centru comercial, dar aici genovezii nu erau stăpâni, nu se bucurau de concesiune teritorială, ca la Caffa, ci făceau negoț pe pământ bizantin.33 Puțin mai târziu, comerțul genovez își face apariția și la Cetatea Albă, de fapt, Moncastron, oraș bizantin cunoscut încă din secolul al X-lea. În 1291, genovezii se plângeau Bizanțului de prădarea unei corăbii aflată în drum spre Maurocastron. Dar pe la începutul secolului al XIV

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
bucurau de concesiune teritorială, ca la Caffa, ci făceau negoț pe pământ bizantin.33 Puțin mai târziu, comerțul genovez își face apariția și la Cetatea Albă, de fapt, Moncastron, oraș bizantin cunoscut încă din secolul al X-lea. În 1291, genovezii se plângeau Bizanțului de prădarea unei corăbii aflată în drum spre Maurocastron. Dar pe la începutul secolului al XIV-lea, orașul se afla sub stăpânire mongolă (Hoarda de Aur), apoi, pentru scurt timp, între 1307-1316, el trece în mâinile bulgarilor, însă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
au recucerit și l-au stăpânit până la sfârșitul secolului (1392), când a intrat în componența Moldovei. Din "Viața Sf. Ioan de la Cetatea Albă", martirizat aici în 1330, aflăm cum Ioan, grec din Trebizonda, vine la Cetatea Albă, cu corabia unui genovez (frânc), străbătând Marea Neagră ca să-și vândă marfa aici, unde orașul era controlat de tătari. Din textul lucrării amintite aflăm că aici se aflau medici din India și Persia, veniți pe drumul caravanelor, o colonie evreiască (un ghetou), iar conducerea cetății

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și Persia, veniți pe drumul caravanelor, o colonie evreiască (un ghetou), iar conducerea cetății o avea o căpetenie tătară, care ținea scaun de judecată, supus hanului mongol al Hoardei de Aur. Un al treilea port din aceste regiuni, unde aflăm genovezi, era Lycostomo (nume grecesc, adică "gura lupului"), această "gură" a Dunării este brațul Chilia, unde se află azi Vâlcovul, cuvânt ce înseamnă, în limba slavonă, același lucru, "lup". Însă portul frecventat de genovezi se afla mai sus pe Dunăre, Chilia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
treilea port din aceste regiuni, unde aflăm genovezi, era Lycostomo (nume grecesc, adică "gura lupului"), această "gură" a Dunării este brațul Chilia, unde se află azi Vâlcovul, cuvânt ce înseamnă, în limba slavonă, același lucru, "lup". Însă portul frecventat de genovezi se afla mai sus pe Dunăre, Chilia Nouă, la nord de fluviu, iar nu Chilia Veche, de unde nu pornesc căi pe uscat. Chilia-Lycostomo este amintită ca centru de afaceri genovez la un secol după înființarea primelor colonii-într-o plângere din 1360

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în limba slavonă, același lucru, "lup". Însă portul frecventat de genovezi se afla mai sus pe Dunăre, Chilia Nouă, la nord de fluviu, iar nu Chilia Veche, de unde nu pornesc căi pe uscat. Chilia-Lycostomo este amintită ca centru de afaceri genovez la un secol după înființarea primelor colonii-într-o plângere din 1360, este amintit Lycostomo ca unul din porturile în care genovezii nu îngăduiau negustorilor venețieni să pătrundă. În 1381, Lycostomo se afla în stăpânirea Genovei, o mulțime de negustori își desfăceau

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nord de fluviu, iar nu Chilia Veche, de unde nu pornesc căi pe uscat. Chilia-Lycostomo este amintită ca centru de afaceri genovez la un secol după înființarea primelor colonii-într-o plângere din 1360, este amintit Lycostomo ca unul din porturile în care genovezii nu îngăduiau negustorilor venețieni să pătrundă. În 1381, Lycostomo se afla în stăpânirea Genovei, o mulțime de negustori își desfăceau mărfurile în port, între care și negustori mongoli. Stăpânirea genoveză la Chilia a fost de scurtă durată: în 1404, cetatea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
1360, este amintit Lycostomo ca unul din porturile în care genovezii nu îngăduiau negustorilor venețieni să pătrundă. În 1381, Lycostomo se afla în stăpânirea Genovei, o mulțime de negustori își desfăceau mărfurile în port, între care și negustori mongoli. Stăpânirea genoveză la Chilia a fost de scurtă durată: în 1404, cetatea trecea sub stăpânirea lui Mircea cel Bătrân și apoi a lui Alexandru cel Bun. În partea de sus a Dunării, negustorii italieni n-au întemeiat alte colonii (porturi), ele nu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
lui Mircea cel Bătrân și apoi a lui Alexandru cel Bun. În partea de sus a Dunării, negustorii italieni n-au întemeiat alte colonii (porturi), ele nu apar în actele Genovei și Veneției. Pe de altă parte, de la centrele comerțului genovez de la Marea Neagră, Caffa, Cetatea Albă, Chilia, se deschid căi pe uscat pentru negustori, dintre care cel mai important era drumul tătăresc, de la gura Nistrului până la Liov, înlocuit la sfârșitul secolului al XIV-lea, de "drumul moldovenesc", Cetatea Albă-Suceava-Liov. Prima mențiune

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mențiune a drumului comercial respectiv datează din 1382, după întemeierea statului. Moldova avea tratate cu Polonia prin care se asigura comerțul internațional de tranzit între cele două țări. Pe drumul acesta circulau mărfurile din Germania și Flandra spre Marea Neagră, negustori genovezi și armeni, moldoveni și polonezi. Moldova era o regiune de tranzit între coloniile genoveze de la Marea Neagră și orașele din Polonia și Germania. Negoțul practicat la Marea Neagră de italieni era legat și de drumul îndepărtat al caravanelor din Orient, sosite din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cu Polonia prin care se asigura comerțul internațional de tranzit între cele două țări. Pe drumul acesta circulau mărfurile din Germania și Flandra spre Marea Neagră, negustori genovezi și armeni, moldoveni și polonezi. Moldova era o regiune de tranzit între coloniile genoveze de la Marea Neagră și orașele din Polonia și Germania. Negoțul practicat la Marea Neagră de italieni era legat și de drumul îndepărtat al caravanelor din Orient, sosite din stepe, de unde proveneau mătasea chinezească și aromatele, în timp ce mărfurile locale schimbate erau peștele sărat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
al caravanelor din Orient, sosite din stepe, de unde proveneau mătasea chinezească și aromatele, în timp ce mărfurile locale schimbate erau peștele sărat, pieile, ceara, mierea, sarea, grânele, iar italienii aduceau din țara lor stofele. În concluzie, se pune o întrebare însemnată: comerțul genovez (italian) din secolele XIII-XIV, de la gurile Dunării și Marea Neagră, a influențat istoria țărilor române ? Numai o parte a comerțului italian atingea statele românești. În secolul al XIV-lea, negustorii care întrețineau acest comerț erau stabiliți la marginea lumii românești și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
fi subestimată și se dovedește prin mai multe fapte: moneda italiană, zloții tătărești, galbenii de Caffa, apoi prin pătrunderea unor cuvinte (termeni) ca piață, soartă, "venetic"-străin, parvenit , la origine. Un alt aspect: au făcut românii negoț cu venețienii și genovezii, încă din secolul al XIII-lea, înainte de întemeierea statelor? Răspunsul nu poate fi decât afirmativ. Putem conchide că, din două părți, în același timp, viața orășenească atinge și pătrunde în ținuturile noastre, de la nord la sud de Carpați, de o

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ținuturile noastre, de la nord la sud de Carpați, de o parte, din Transilvania cu sașii și orașele întemeiate de ei, de altă parte, cu italienii de la Dunăre și Mare. Prin urmare, nu se poate exagera însemnătatea istorică (economică) a comerțului genovez de la Dunăre și Mare, dar nu poate fi nici minimalizată. Negustorii italieni au contribuit la intensificarea schimbului, la dezvoltatrea economică, la accelerarea vieții urbane și la progresul civilizației medievale în spațiul românesc.34 NOTE 1. Șerban Papacostea, Românii în secolul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
262. 30. N. Iorga, op. cit., p. 104; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 267-270. 31. N. Iorga, op. cit., p. 112-115; Ș. Papacostea, op. cit., p. 138-141, 142-144. 32. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 249-250. 33. Ibidem, p. 270-272; Gh. Brătianu, Actele notarilor genovezi de la Pera și Caffa la sfârșitul secolului al XIII-lea, București, 1927; Idem, Recherches sur Vicina et Cetatea Albă, București, 1935; N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei și Cetății Albe, București, 1899. 34. P.P. Panaitescu, op. cit., p. 273-278. CAPITOLUL XII

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
hoarda lui, alcătuită din cetele tătarilor apuseni, și întemeiază o stăpânire, un stat aparte (ulus), desprinsă de restul Hoardei de Aur, care se întindea de la vest de Nipru până la Dunăre (inclusiv Bulgaria). Puterea lui Nogai consta în bunele relații cu genovezii, care fondaseră colonia Caffa și cumpărau grâul din zona Dunării, fapt consemnat de un cronicar bizantin. Este plauzibil ca mutarea centrului hoardei lui Nogai spre apus să se datoreze politicii bizantine, care urmărea divizarea mongolilor. Împăratul Mihail VIII întreținea relații

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din Crimeea, înființată în 1322, asupra catolicismului din Moldova. De acolo vor veni, dând viață unor târguri, Siret și Suceava, localități care aveau doar câțiva coloni germani, pomeniți în "socotelile" (actele) Liovului, armeni, care aveau un mare centru, sub stăpânire genoveză, la Caffa. Avem și câteva știri nesigure ce amintesc despre o viață românească în teritoriile de la nord-est. Astfel, la 1325, Dlugosz arată (evocă) pe români luptând alături de lituanieni și ruși, în părțile Brandenburgului (Prusia). Apoi, la 1334-1335, se amintește într-

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
unificarea formațiunilor teritoriale românești de la est de Carpați. Pe de altă parte, nu se poate nici susține că organismul statal din Moldova a apărut ca o necesitate de a asigura securitatea importantelor căi comerciale ce legau centrele hanseatice cu cele genoveze pontice, cum susțin Iorga și Brătianu. Este o evidență că geneza statului Moldova a fost un proces complex și îndelungat, desfășurat progresiv, cu contribuția mai multor factori. Structurarea societății românești est-carpatice în categorii sociale bine delimitate și cristalizarea unor nuclee

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
teritoriilor de la Dunăre și Mare a avut loc anterior datei menționate.42 În încheierea acestor rânduri despre constituirea statului Moldova, mai este ceva interesant de însemnat (adăugat): din actele contabile de la Caffa, din 2 mai 1386, rezultă că o solie genoveză a mers la "Moncastro" (Cetatea Albă) la "Constantin și Petru voievod". Se poate deduce că acest "Constantin" (Costea, cf. pomelnicului de la Bistrița) domnea în sudul țării, în Moldova sud-estică, teritoriu recent eliberat de sub stăpânirea Hoardei de Aur, ce constituia (încă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Sus și Țara de Jos, existența unui alt voievodat (stat) în sud este verosimilă. Dar această presupunere nu este totul: pe lângă interpretarea, plauzibilă, de mai sus, o altă ipoteză ce ar putea intra în discuție ar fi aceea că, izvorul genovez (Caffa, 1386) ar face referire la Constantin Koriatovici. Astfel, în 1385, într-un act, acesta este atestat drept cneaz al Podoliei. Dacă această identificare este reală, ajungem la concluzia că, în zona Cetății Albe, fie se exercita numai stăpânirea lui

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
aprecia că, la data menționării actului de la Caffa, 2 mai 1386, reunificarea statală a Moldovei, a nord-vestului țării cu sud-estul ei, era un fapt împlinit, Constantin, oricine ar fi fost el, fiind supus lui Petru Mușat. Actele emanate de cancelaria genoveză lasă impresia că Moncastro (Cetatea Albă) și zona acestuia ar fi o entitate politică deosebită de statul Moldova, cu o conducere proprie. De fapt, orașul și teritoriul din jur făceau parte integrantă din componența noului stat, având însă autonomie administrativă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]