4,128 matches
-
o pajiște mare de unde poți vedea întregul orizont. Tu ești acolo jos, dragostea mea. Se văd trâmbe de fum și explozii oribile. Rămân acolo cât pot de mult, până când nu-mi mai simt nici picioarele, nici mâinile, atât este de ger, dar vreau să-ți împărtășesc o parte din suferințe. Dragostea mea, bietul de tine... Cât timp va mai dura? Te îmbrățișez cu tandrețe. Îți aștept scrisorile. Lyse a ta, care te iubește XXV În carnețelul cu coperte de piele roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
faci să dispară. De câte ori nu am vrut și eu să o fac... Totul ar fi acum mult mai simplu dacă se întâmpla altfel. Alte chipuri se iviseră pe chipul acelui copil întâlnit întâmplător la sfârșitul unei zile cu zăpadă și ger, pe măsură ce se lăsa noaptea, și, odată cu ea, toate umbrele dureroase. Iubirea și crima se confundaseră deodată, de parcă, aici, nu ai fi putut ucide decât ceea ce iubeai. Nimic mai mult. Am trăit multă vreme cu această idee, cu gândul că Destinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tinerilor cercetași. „O, gata cu ploile și ruinele iernii/ Și cu toate anotimpurile cu zăpezi și păcate;/ Cu zilele ce-l despart pe iubit de iubită,/ Cu lumina care pierde, noaptea care Învinge;/ Iar vremea amintită Înseamnă durere uitată/ Și gerurile-s ucise, florile născute,/ Iar În lăstăriș, sub covorul verde,/ Floare după floare, Începe primăvara./ .../Pâraiele pline se hrănesc cu floarea...“ „...Țărmurile din Lukanon Înainte de sosirea pescuitoarelor de foci.“ Poem de John Keats. „Toate parfumurile Arabiei nu pot Înălbi mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rămână nici un rest de piele. Spații infinite se deschid, cu un soare rece precum gălbenușul întreg, în lapte. Dacă e vorba ca cineva să rănească aici pe‑un altul, atunci Anna și Rainer sunt aceia care‑o fac. Gata cu gerul sticlos de pe drumurile de țară, gata cu pantofii de duminică cu talpă subțire, care nu se potrivesc nici cu vremea, nici cu cel care‑i poartă. Gata cu alergatul într‑un suflet la cinema, la filmele western, de unde ieși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tovarășe comandant? întrebă robotul Stejeran 1. — E buletin de știri, răspunse Felix 23. — Ce se mai aude? vreu să știe Dromiket 4. — Ceață mare pe Saturn,anunță comandantul. — Vai de navele de-acolo, comentă Dromiket 4. — Pe Marte e un ger de crapă piesele, adăugă Felix S 23. Și s-a găsit apă minerală pe Venus. — N-ar strica să luăm și noi o ladă, la întoarcere, zise Stejeran 1. Comandantul Felix S 23 își luă căștile de pe cap și închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de varză pe care trupeșa bucătăreasă i-l răsturnă în castron. — Nu e rea, își informă el, oarecum ierarhic, subalternul. E călită bine. — Da, aprobă pistruiata. E călită foarte bine. E un tip special de varză, călită să reziste la ger, la secetă, la orice boală. Fierbe câte 6 ore. Numai noul soi de cartofi mai rezistă atâta. Ca să-i mâncăm la surpriza de sâmbătă, se fierb de vineri și, vă dați seama, asta costă: lemne, personal de supraveghere... Încet-încet, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Deșertul alb Elena Marin Alexe Deșertul se-ntinde ursuz și tăcut Difuz ca un spectru letargic și mut Cu lanțuri de ger omătul adună Flori înghețate pe-a iernii cunună În curtea din deal zăpada oftează Pașnică luna din nori o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu se-aud câinii prin satele ninse
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]
-
un pic de soare Pe întins, Războind cu lunecușul, Din țăpoi săltând urcușul, Înălțat la dîmbii prinși, Îl zării lângă culcușu-i De frunziș. Era, tot, o scorojită Limbă vânătă, sucită, O nuia, ca un hengher, Îl ținea în zgărzi de ger! Zale reci, Aspre benți ce se-ntretaie, Sus, de vreascurile seci Îl prindeau: O frunză moartă, cu păstaie. Și pe trupul lui zgârcit M-am plecat, Și l-am bocit: - "Melc, melc, ce-ai făcut, Din somn cum te-ai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Craii de Curtea Veche, pag. 36) Râu încuiat în cerul omogen, Arhaic Unt, din lăudată seară, Scurs florilor, slujind în Betleem, Când gărzile surpate înviară. Să port - sub raze deget șters înting - Un liniștit, un rar și tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele de zinc, La stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă e țara minerală. - Inel și munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Mințiri, lumini! Scăpată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
milos de lin și-a pus Mîna-i verde Să-ți dezmierde Și grumajii tăi umflați (Ca șerpi tari, cocliți de bale, Mai cocliți ca șerpii frați Din fântâni municipale) Și picioarele în coji, Numai noduri, numai dâre, Unde ani și ger, răboj Încrustară: cu satîre! d) Sună noaptea, fund de tuci. Tu ajungi, încaleci zidul, Scoți din traistă trei lăptuci, Pâinea oacheșe, ca blidul. Peste mlăștini somnul spulberi. Duhul mlăștinii adie, Un oraș se-ngroapă-n pulberi Depărtat, ca de hârtie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mișcat! Plecăciuni îți face ție. Fruntea cerul ți-a-nchinat Amețit ca de beție; Cercuiții - ochii tăi - Gem ca pietre-n tăvăluge, Pe când guri de gol, în Văi Înstelate, sus, îi suge. e) Hăt la cel Vânăt cer Împăcat la sori de ger, Unde visul lumii ninge, Unde sparge și se stinge, Sub târzii vegheri de smalt, Orice salt îndrăznit: Falsă minge Ori sec fulger De hanger Repezit; Prin Târziu și Înalt În plictisul și căscatul lung al râpelor de smalt, Hai în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
când toamna prinde iară Sub casca lui de frunze un rod îmbelșugat, Atunci, intrând în simpla, obșteasca armonie Cu tot ce-l limitează și-l leagă, împăcat, În toamna lui, copacul se-nclină către glie. BANCHIZELE Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente, de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar. Mereu rătăcitoare, substratul lor închide Tot darul unui soare roșiatec și avar, Apoi, de-a lungul nopții tot aurul stelar Și toată înflorirea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
încă? Imnul tumulturilor vii Nici zid și nici tenebră nu poate să-l sufoce: La poarta zăvorâtă grăbește-te să vii: Vei desluși și astăzi, în larguri, marea voce. CÎND VA VENI DECLINUL Cu mâini învinețite de umblet lung prin ger Voi reintra în mine când va veni declinul; Voi coborî să caut, pierdută-ntr-un ungher, Firida unde arde cu foc nestins Divinul. Și flăcării voi spune: Fior al caldei firi, Joc viu ori șovăielnic de galbenă maramă, Vibrare necurmată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îmi va fi dat să beau? - Și-om prelungi povestea, ce-n lumea lor obscură Imaginile noastre de umbră, începeau?... DRIADA I Eu îl priveam prin geamul vărgat de lujeri, vara, Ori scris de colții iernii cu sterpe flori de ger, Cum pe tipsia luncii, biet arbore stingher Își frânge vreascul veșted sau clatină povara, Dar pârtia sticloasă mi se părea înceată; Iar calea însorită, prea lungă pîn' la el. Și-am stat să-nnod întruna - inel lângă inel - Din sfoară
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-l îngroape. Dar, uite, munci de iarnă te leagă de colibă Și nu-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare... Dar într-o zi se rupse și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Din Soarele îmbrățișat de Nour... În ziua lui din urmă zori, din loc în loc, Năuc... Dar mai spre seară desfășură deodată Pe asfințitul verde, cu lespedea mâncată, Regescul vas de gânduri crescut în dobitoc. Tăriile topiră nepotrivitul bloc... Târziu, spre geruri albe, o carne înnorată Porni, în melc de abur, pe când dezgrădinată Se lămurea din noapte o inimă de foc. Statornic gâde, Umbra, mâner masiv și dâre, Căzu peste jeratec cu grelele satâre Și luminosul bulgăr îl despică, felii. Pământul ațipise
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
anii au aceeași soartă ca Terra și viața ei. La fel, și speranțele, se nasc la fine de an cu ochii strălucitori în noapte, unele se îneacă în finele anului, altele își întind brațele spre ce va veni, agitate de gerul de-afară, gândindu-se la răsăritul soarelui. Peste tot pe unde privesc, își caută spațiul lor de pătrundere în nebuloasa incomensurabilă a timpului, invizibilă și intolerantă față de ele. Sunt mici copii, ce știu ele? Nu le rămâne decât să purceadă
ANII ŞI SPERANŢELE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364290_a_365619]
-
în inimă-mi scurmă. revin mereu în cenușa de-acasă, mai este și iubire și ură, durerea tăcerii m-apasă, în casă nu e nicio făptură. mă-ntorc în marele mister, cântece vechi îmi sângeră gura, mă cuprinde foamea de ger, arunc peste lance armura. turme de umbre, toamnele-ncet stingând altar de lumină, o lună bolnavă cade-n nucet, iar vântul o frunză mi-alină. miercuri, 28 august 2013 Referință Bibliografică: gânduri de toamnă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN
GÂNDURI DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364398_a_365727]
-
care nu par a mai fi interesate de îndelung căutata mântuire a creștinătății. Ce mai contează că acești curajoși luptători ai Armatei Române din blestemații de Dumnezeu ani '40 au avut puterea să înfrunte toate măștile chipului hâd al morții, gerurile și lagărele-spital ale spațiului siberian, foamea, păduchii, umilințele felurite, nemiloasele anchete ale NKVD-ului etc.?!... A fost nevoie de aproape trei sferturi de secol pentru ca guvernanții României să își aducă aminte că ei, veteranii de război sunt persoane (nu personaje
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
Eu mănînc de raze luna în poem filă cu filă. Se desferecă o pleoapă cu un sâmbur de lumină Lăsând ochiului apusul: două emisfere-n cer Una alteie misterul îl declară și declină Alt răspuns abia răsare după înfloriri de ger. Carusel de răsărituri lângă umbre amuțite Valsul crinolin și dalbe lungi reflexe de mătase Leagănă a ta beție în șoptitele ispite A parfum de mugur verde anotimpul vag miroase. Învierea de lumină din înaltele altare Unde candele de aur în
VERDE CRUD de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364458_a_365787]
-
și poezie, numai melancolie și alinare a cântului! Școlăriță în primele clase, la Șicula, aici a sorbit în suflet primele farmece ale muzicii, auzite de la răpăiala ploii, de la sunetul frunzei, sufletul vântului, tunetul norilor, scârțîitul săniilor pe nămeți încremeniți de geruri, și de la gurile sătenilor, de la cântecele psaltice, în biserică, ori de la lăutarii horelor de altădată, din sat. A urcat de mică pe scenă, la serbări școlare și nu era greu pentru nimeni să intuiască pentru ea un drum ales în
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
și am inceput masajul scalpului, a tâmplelor, a frunții și chiar a obrăjorilor tăi încă reci. Oricum, sărutam cu foc tot ce începeam să masez cât și ce terminăm.. erai un pic mai fresh și mai luminată, desi rumena de la ger, apoi de la masaj - EȘTI FRUMOASĂ ÎN PERMANENȚĂ TU!! Am sărit înapoi și mi-am dat mâna să ți-o țin, dar am masat-o doar un pic după care am pus-o pe volan. Ai dat aprobator din cap. Ajungând
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CINE EȘTI? Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 423 din 27 februarie 2012 Toate Articolele Autorului foto: artist TOMPOS OPRA AGOTA felie de pâine în mâna crăpată de ger? agonie a sufletului hălăduind printre umbrele cuvintelor? palma întinsă a gândului cerșind adevăr, sensuri, taie noaptea și trupul strâns deasupra valizei de visuri. banal. milă a buzelor înghețate într-o metaforă falsă, vers, într-un poem al minciunii, și trup
CINE EŞTI? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364533_a_365862]
-
auzea cântările îngerilor slavei, auzea cerurile foșnind de aripile heruvimilor, simțea că Păzitorii sunt ... aproape. În dimineața aceea, cerul era ca de lapte. Pe marginea drumului, copacii cu vârfurile legănate de vântul răcoros, se zgribuleau, încercând să-și ascundă goliciunea. Gerul era puternic, până și fumul care ieșea pe hornurile caselor tremura de frig. Bătrânul, îmbrăcat cu o haină peticită, cu blănița de la mâneci roasă, purta pe cap o căciulă de miel, cu marginile îndoite. Pe sub haina de iarnă, purta un
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
un câine și o pisică, nu avea nimic. Tânărul de lângă el ridică găleata și o așeză pe holul întunecos de la intrare, pe un taburet. Ținându-l pe bătrânel de mână, îl împinse către odaia din spate, unde se retrăsese de gerul de afară. Deschise încet ușa la cameră și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșietice, prin zăbrelele portiței de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă, împrăștiind în jur pace și liniște. Masa de la perete era gătită deja
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]