12,132 matches
-
la Giorgio del Vecchio. Adevărat model de cugetare neokantiană, filosoful italian al dreptului Giorgio del Vecchio s-a impus În creație, printr-o Operă distinctă, de mare valoare teoretică În Teoria universală a dreptului, avându-i colegi de generație pe: germanul Rudolf Stammler, românul Mircea Djuvara etc. și ca student, pe Josif Constantin Drăgan, traducătorul și prefațatorul Lecțiilor de filosofie juridică, În limba noastră. Lucrarea urmează, cu fidelitate interpretativă, liniamentele axiologiei neokantianului jurist, format el Însuși, exemplar, la „Lecția” majoră, fundamentală
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fără ca mâinile grijulii să le așeze dinainte blidul cu granule. Pe străzi au apărut pudeli fragili, smocuri de vată de zahăr mișcătoare Înțepând caldarâmul cu bețe subțiri, lipsiți Însă de damele al căror apendice bulevardier fuseseră până nu demult, ciobănești germani scăpați de orbii pe care-i aveau În grijă, terrieri jucăuși, obișnuiți să țopăie pe lângă șoldul stăpânilor, sau dobermani cândva agresivi, târându-și acum lesele În urmă ca pe niște existențe ratate. Ieșeau toți, privind nedumeriți spre trotuarele fără de oameni
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
locuitorilor Transilvaniei, precum și Kurzgefasste Bemerkungen ueber Bukowina, un fel de eseu politic scris într-o germană "sigură, corectă, la obiect, expresivă". Cercetând în Bucovina (ca funcționar) activitatea boierului Vasile Balș, Budai evocase în notațiile sale toate minoritățile zonei - "moldoveni, ruși, germani, evrei, armeni, greci, unguri, lipoveni și țigani". Asupra celor din urmă s-a oprit cu simpatie, milă, sau cu "iluministă înțelegere frățească". În acest context își trasează Anca Rădulescu excepționala hermeneutică la "}iganiada", una dintre interpretări fiind înțelegerea "țiganilor" ca
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
mea). Erich Bergel este și unul dintre cei mai atenți observatori ai plurietnicității transilvane: lui i se datorează o conturare a arhetipurilor etnice din Transilvania care a făcut epocă (românul - "de origine traco-slavo-romană, cioban", ungurul - "euro-asiat fino-ugric, vânător și războinic", germanul - "de origine germanică, țăran" și "țiganii", goniți în secolul al 14-lea de către ostașii lui Timur Lenk spre Europa de Sud-Est, denumiți astfel după grecescul thingano (pronunțat thigano - numele unei secte din Asia Mică). George Guțu observă că Erich Bergel
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
execute anumite comenzi, precum Carierr-Belleuse, de exemplu, alții s-au împămîntenit și au pus temeliile viitoarei școli românești de sculptură. Cei din urmă, care, conform cutumei, sunt întotdeauna și cei dintîi, sunt binecunoscuții V. Hegel, un polonez naturalizat francez, și germanul Karl Storck, întemeietorul unei adevărate dinastii de artiști. Tinerii sculptori români care s-au născut imediat după impact, cum ar fi Ion Georgescu și Ștefan Ionescu-Valbudea, nu numai că învață fără dificultăți noul meșteșug, dar configurează profund fenomenul însuși, integrînd
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
desemna un personaj cu cocoașă, cu buze umede și un nas cărnos, care fusese Închis Într-un dulap și care se ocupa de bufonul curții când acesta avea liber, Își turna câte-un șnaps și se transforma din nou În german - „numai că era mai scund, știi tu... “ „O, knisch-ul meu“, spunea bufonul, aplecându-se peste lighean și clătindu-și degetele de săpun, cel puțin duci o viață confortabilă de lichea. Ești norocos că nu trebuie să-ți bați capul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
onoarei directorului. Dar nici măcar moartea lui Katz n-a reușit să curme șirul de acuzații, adăugă Karp. De când cu cazul Potsdam, presa de scandal vorbește despre evrei organizați care atacă ceea ce unii proclamă ca fiind cea mai prețuită comoară a germanilor: prietenia „ideală“ dintre bărbați. Când Fundația și-a deschis porțile, oponenții lui Martin au găsit ținta mult căutată. „Umanitatea pe la spate“, așa suna sloganul lor. De atunci, criticii nu se mai satură să propage că „bârlogul trebuie curățat prin afumare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
buzunarul interior Karp scoase obiectul metalic, pe care Îl așeză Între pagini de-a lungul cotorului cărții. Închizând volumul, ne explică conținutul poemului. — O scenă de sodomie. „Întunecat și zbârcit, ca o garoafă mov / respiră, ghemuit umil pe mușchi“. Nici un german n-ar fi În stare să scrie așa. Nici măcar Blei. Și vreo femeie, nici atât. Totuși, poezia Încearcă măcar să Înfățiseze lucrurile dintr-o perspectivă mai puțin militantă. Obscur et froncé: asta e ceea ce numim un „loc retras“, nu-i așa? Karp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rămână cu picioarele pe pământ. Cu pumnii Încleștați, adăugase că potențialul revoluționar putea fi descoperit doar acolo, În păturile cele mai joase ale societății. La care bărbații au răspuns ridicându-și brațele, schițând acel salut caracteristic, spunând că pentru un german adevărat, exista o singură cale: aceea a perfecționării. Apoi, ca de obicei, taberele s-au năpustit una asupra cealaltă. După ce am trecut de colț, am văzut copii jucându-se lângă pompa de apă. Anton aruncă o monedă În basca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
orașului. Dar nimeni nu dorea să vadă caii, dat fiind faptul că cei expuși nu erau destul de instruiți - În ciuda faptului că exemplarul pur-sânge, cel mai curat dintre toate, fusese o creatură atât de neobișnuită, Încât până și cei mai pricepuți germani ar fi trebuit să fie impresionați. Așa jura Anton. De Îndată ce gustul pentru lucruri neobișnuite a fost trezit, era greu de satisfăcut. Cerința spectatorilor pentru plăceri exotice era din ce În ce mai mare. Cei care descoperiseră pornirile perverse din sufletele lor continuau să tânjească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În jos. Pasagerii Începură să devină nerăbdători. Trenul avea deja o jumătate de oră Întârziere și nimeni nu Începuse Încă verificarea bagajelor sau controlul pașapoartelor. Câțiva oameni urcară până la linie și traversară peste șine, sperând să găsească bufetul gării. Un german Înalt și subțire, cu un cap țuguiat, se plimba fără Încetare În sus și-n jos. Coral Musker Îl văzu pe doctor părăsind trenul, având pe el pălăria lui moale, balonzaidul și o pereche de mănuși gri, de lână. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
subțire, cu un cap țuguiat, se plimba fără Încetare În sus și-n jos. Coral Musker Îl văzu pe doctor părăsind trenul, având pe el pălăria lui moale, balonzaidul și o pereche de mănuși gri, de lână. El și cu germanul trecură prin fața geamului, se Întoarseră și trecură iar, dar păreau să se plimbe În lumi diferite, căci nu-și aruncară nici o privire. Se opriră o dată unul lângă altul când un funcționar se uită În pașapoartele lor, dar tot aparțineau unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
geamului, se Întoarseră și trecură iar, dar păreau să se plimbe În lumi diferite, căci nu-și aruncară nici o privire. Se opriră o dată unul lângă altul când un funcționar se uită În pașapoartele lor, dar tot aparțineau unor lumi diferite: germanul era nerăbdător și fierbea, iar doctorul zâmbea În sinea lui. Când se apropie de el, putu vedea mai bine ce fel de zîmbet era - vag și sentimental. Părea cu totul nepotrivit. — Scuzați-mă că mă adresez dumneavoastră, spuse ea umilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că trebuie să prind neapărat trenul acesta! Cereți-le să-l anunțe pe prietenul meu. El nu o auzi. Rămase țeapăn lângă sobă, cu mâinile Înfundate În buzunare și răspunse la Întrebările ce i se puneau. Fata se Întoarse spre germanul din colț, care-și privea vârful pantofilor. — Spuneți-le că n-am făcut nimic, vă rog. El ridică ochii o clipă, uitându-se la ea cu ură. În sfârșit, dr. Czinner spuse: — Am Încercat să le explic că dumneata nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și precis, iar pince-nezul lui se mișcă În sus și-n jos, dar ea nu pricepu ce Însemnau acele cuvinte. Apoi ofițerul părăsi sala de așteptare. Coral Își lipi fața de fereastră. Printre două frunze de gheață, Îl văzu pe german plimbându-se În sus și-n jos pe lângă linie. Încercă să vadă până la vagonul-restaurant. — Îl vezi? Întrebă dr. Czinner. — O să Înceapă să ningă iar, spuse ea și plecă de lângă fereastră. Brusc, nu mai putut să-și ascundă nedumerirea: — De ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Încrederea În singurul bărbat capabil și dispus s-o ajute, În afară de Myatt. Chiar și bunătatea de care dăduse dovadă față de ea În tren i se păru acum suspectă. Se duse la bancă și se așeză cât de departe putu de german. — Mi-ar lua prea mult timp să-ți explic de ce, spuse Czinner. Ea nu-l auzi, surdă la semnificația oricărui cuvânt pe care-l spunea el. Îl privea acum ca pe unul din oamenii aceia neîngrijiți care defilau duminica după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urmelor, nu pierduse nimic, doar că Întârziase o zi la spectacol. Balta e plină de pești la fel de buni, Își spuse ea, dar se simți totuși legată Într-un fel ciudat de o amintire căreia Îi lipsea orice putere de convingere. Germanul ședea drept ca lumânarea În colțul lui. Dormea. Globii ochilor Îi clipeau, gata să se ridice la cel mai mic zgomot nefamiliar. Era obișnuit să se odihnească În locuri bizare și să profite de orice răgaz. Când ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
multă vreme i se vorbise de război, ceea ce făcuse necesară o lungă și substanțială expunere istorică. Digby Își dăduse seama că lui i se părea ciudat tot ceea ce celorlalți li se părea firesc. Bunăoară, faptul că Parisul era ocupat de germani i se părea cît se poate de normal, căci Își amintea, dintr-o perioadă Încă vie În memoria lui, că o asemenea amenințare planase asupra Parisului; dar faptul că Anglia se afla În război cu Italia Îl zguduise ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dintr-un material gelatinos negru, demarcând discul înnoroiat al pneului alb. Am atins reziduurile gumate cu degetele. Carcasa roții prezenta o adâncitură pronunțată, aceeași deformare suferită de propria mea mașină în urmă cu aproximativ doi ani când lovisem un ciobănesc german care traversase orbește strada în fugă. Mă oprisem atunci la o sută de metri mai încolo și mersesem pe jos înapoi, unde găsisem două școlărițe care vomitau în căușul palmelor la vederea câinelui mort. Am arătat spre urmele de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sânge rece, putem aprecia pe bună dreptate că a surclasat nazismul. Cu toate acestea, criminalii comuniști nu au împărtășit soarta naziștilor, care au fost urmăriți mai ales de organizațiile evreiești fără încetare și pretutindeni, pentru a fi judecați și condamnați. Germanii au plătit pe lângă datoriile de război și imense despăgubiri evreilor cifrate la miliarde de dolari. Comuniștii în schimb, s-au bucurat și înainte și după căderea oficială a comunismului, de privilegii și mai ales de iertare, chiar din partea victimelor, foști
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Mazuriene din august și septembrie 1914) evidențiază rapid faptul că trupele nu sunt pregătite de luptă și nu au materialul necesar; nemulțumirea crește pe front, favorizând apariția sovietelor în rândul soldaților și numeroase dezertări, în timp ce la populațiile alogene ocupate de germani sunt încurajate revendicările vizând independența; autoritatea statului se clatină. Întreaga economie este dezorganizată. Situația este foarte dificilă pentru civili și în special în orașe, datorită problemelor de aprovizionare. Inerția și incompetența puterii îi determină pe ruși să se organizeze și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
guvernului provizoriu și cristalizează decepțiile.” Ulterior se produce intrarea pe scenă a bolșevicilor: Bolșevicii au asistat ca simpli spectatori la revoluția din februarie; Lenin, aflat în exil în Elveția, ca și alți numeroși opozanți ai țarismului, revine în Rusia cu ajutorul germanilor, care văd în el (intelectual mic burghez evreu) un pacifist. După întoarcere el își enunță principiile în lucrarea sa Tezele din aprilie: condamnarea guvernului provizoriu, pace imediată necondiționată (cu Germania), naționalizarea pământurilor, control muncitoresc în uzine. În același timp, el
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
supraviețuit o așa de mare proporție a populației evreiești» declara dr. Wilhelm Filderman în Jurnalul de dimineață, care apărea la București în 1946.” Prin urmare, Antonescu, potrivit opiniei unor istorici nu a făcut concesii majore lui Hitler. Purtarea războiului alături de germani dincolo de hotarele Basarabiei (care a fost recuperată de români pe calea armelor), a reprezentat greșeala capitală a generalului Ion Antonescu. Pe de o parte a angajat armata într-un război nedrept (soldându-se cu mulți morți și răniți la Stalingrad
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe teritoriul URSS. Stalin nu a considerat venirea lui Hitler la putere drept o catastrofă. El însuși îi îndemnase pe generalii germani să-l utilizeze întrucât, considera dictatorul sovietic, viitorul Fürer era «un bun agitator». Intrarea României în război, alături de germani poate fi explicată și astfel: „Este limpede, așadar, că, abstracție făcând de intenția lui Hitler ca România să participe la război de la început, generalul a oferit din proprie inițiativă concursul militar al țării sale. Decizia sa era corectă: chiar dacă România
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
început, generalul a oferit din proprie inițiativă concursul militar al țării sale. Decizia sa era corectă: chiar dacă România nu ar fi intrat în război, sovieticii ar fi atacat teritoriul român - și mai ales zona petroliferă - pentru a-i lovi pe germani (Antonescu i-a și spus-o lui Hitler). Mai important pentru general era însă alt considerent. Națiunea și armata română suferiseră o traumă în vara anului 1940. Epoleții militari erau, cum spunea Antonescu, acoperiți de rușine. Pentru a reface moralul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]