2,818 matches
-
șerbia medievală. Cuvântul francez „sclav” și termenii corespondenți din alte limbi occidentale dau seama despre o practică datând din Evul Mediu timpuriu, perioadă În care multor slavi din Balcani le-a fost impusă această tristă soartă de către bizantini și neamurile germanice. ν Sclavia este mai Întâi un statut a cărui realitate depinde de societatea În care se exercită. De aici rezultă dificultatea ă În special de natură juridică ă a definirii sale, căci dreptul cere definiții pozitive, iar diferitele caracterizări, care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Jurnal, Polirom, 2006, p. 119. Cartea îți aparține. Citatul este subliniat de mânuța ta aia de integrator european. Există și o săgețică indicatoare, trasată delicat, deasupra căreia stă scris cu scrisul tău ascuțit și greu, care are ceva din runele germanice, adaptate grafiei latine: „MIREL“. Ai avut dreptate, Codruț. Cartea ultimă a lui Sorin Stoica - un autor pe care nu-l cunoșteam până în acel moment, recunosc - nu se poate lăsa din mână. Omul scrie cu o sfântă obrăznicie, caracteristică omului care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
chanté, unde a avea a devenit morfem liber, sau fr. je chanterai, unde a avea a devenit morfem legat). Un proces de gramaticalizare s-a petrecut și prin transformarea pronumelui demonstrativ în articol hotărît în limbile romanice și în limbile germanice, rolul deictic inițial fiind convertit în unul gramatical. Între procesele de lexicalizare, gramaticalizare și pragmatica lizare se manifestă o relativă interdependență, studiile recente preocupîndu-se de acest aspect, la care se adaugă și cercetarea asupra manierei în care se succed modificările
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
constatarea că, pe lîngă verbele care constutie predicatul propriu-zis se atașează uneori alte verbe care nuanțează modul de manifestare al acțiunii exprimate prin predicat, prezentînd această acțiune ca dorită, posibilă, permisă voită etc. Pentru unele grupuri de limbi, precum cele germanice, asemenea verbe modale sînt unanim recunoscute și constituie un subiect de sine stătător al tratatelor de gramatică. În cazul altor grupuri de limbi însă, precum cele romanice, deși existența modalității astfel exprimate nu este contestată, problema identificării unui grup de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca un șablon și există posibilitatea ca exact aceeași structură să fie repetată sau ca aceleași opoziții, diferențe să se întrebuințeze de mai multe ori. Apoi, la nivel supraordonat, o sumă de recurențe ar distinge tipurile, grupurile de limbi (romanice, germanice etc.), care ar constitui de fapt alte stereotipii funcționale. La nivelul vorbirii, al discursului, se manifestă mai multă libertate în raport cu sistemul, libertate care ține seama însă de norme, - "tehnica actuală" și unele construcții fixe impuse prin tradiție - "discursul repetat". Discursul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din teritoriul daco- moesian au păstrat etnonimul latin Romanus, pe care l-au asociat, în timp, și cu sensul „creștin“, deosebindu-se astfel atît etnic, cît și religios de populațiile înconjurătoare, care au ajuns a-i denumi cu un cuvînt germanic (walh), preluat de slavi (wlach) și avînd același sens „roman, romanic“. Aspectul fonetic al cuvîntului român (cu á + n > â + n) probează că a fost prezent permanent în vorbirea locuitorilor, căci după secolul al VIII-lea fenomenul transformării lui a
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
I (1925), pp. 129-150 ; S. A. Tannenbaum, How Not to Edit Shakespeare : A Review, în Philological Quarterly, X (1931), pp. 97- 137 ; H. T. Price, Towards a Scientific Method of Textual Criticism in the Elizabethan Drama, în Journal of English and Germanic Philology, XXXVI (1937), pp. 151-167 (articol care se ocupă de Dover Wilson, Robertson etc.). 20. Michael Bernays, Zur Kritik und Geschichte des Goetheschen Textes, Munchen, 1866, a inaugurat "die Goethephilologie". Vezi, de asemenea, R. W. Chapman, The Textual Criticism of
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
52-56. Belletti, Adriana, 2003, "Agreement Projections", în M. Baltin, C. C. Collins (eds), The Handbook of Contemporary Syntactic Theory, Oxford, Blackwell Publishers, p. 483-510. Bennis, H., N. Corver, M. den Dikken, 1998, "Predication in nominal phrases", în The Journal of Comparative Germanic Linguistics, 1, p. 85-11. Berea, Elena, 1961, "Din istoria posesivului său - lui în limba română", în Studii și cercetări lingvistice, 3, p. 319-333. Bernstein, J., 1993, Topics in the syntax of nominal structure across Romance, teză de doctorat, City University
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
teză de doctorat, Universitatea din București (publicată în 2009, la Editura Universității din București). Teiuș, Sabina, 1980, Coordonarea în vorbirea populară românească, București, Editura Științifică și Enciclopedică. Tigău, Alina-Mihaela, 2011, Syntax and Interpretation of the Direct Object in Romance and Germanic Languages, București, Editura Universității din București. Tiktin, Hariton, 1945, Gramatica română, ediția a III-a, București, Tempo. TILR - Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti", Tratatul de istoria limbii române, I-III, ms. (nepublicat). The Surrey Database of Agreement
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Deși, aparent, este vorba despre un inventar al diagnosticelor propuse pentru inacuzativitate, unele legate de limba română (adjectivarea participiului, selecția auxiliarului de perfect compus, testul obiectului intern, nominalizarea ca infinitiv sau ca supin), altele, formulate pentru alte limbi (limbi romanice, germanice, slave), scopul mai profund al acestui demers este verificarea (și infirmarea) ipotezei că româna nu este sensibilă la distincția sintactică inacuzativ vs inergativ. Al cincilea capitol este intitulat Două verbe ergative de tip special: a fi și a avea. Încadrarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
faptului că telicitatea impune proiecția obiectului direct. Autoarea preia de la Tenny (1994) ideea că există o legătură puternică între telicitate și obiectul direct, aspectul fiind implicat în interfața Lexicon−Sintaxă și demonstrează cu date din neerlandeză, valabile pentru toate limbile germanice, că telicitatea are nevoie de tranzitivitate. 5.2.8. Embick (2004a: 139) arată, în cadrul oferit de MD, că faptul că anumite verbe intră în alternanțele de tranzitivitate, iar altele nu implică cunoștințe enciclopedice, adică e legat de diferențele semantice dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
În italiană, multe verbe reflexive apar cu cliticul si (de tipul rompersi 'a se rupe'). În engleză, în germană și în neerlandeză, forma obișnuită a verbelor inacuzative este cea "nudă", forma reflexivă a inacuzativelor fiind mult mai rară în limbile germanice decât în limbile romanice. Reinhart (1996) arată că un proces lexical reflexiv poate fi marcat: flexionar (it. si), printr-un argument (neerl. zich), prin morfologia verbului (ebraică), deloc (engleză). Reinhart (1996: 13) își propune să demonstreze că reflexivele nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu sunt adevărate diagnostice, ci sunt sensibile la anumite subiecte postverbale ale verbelor intranzitive, motive discursive determinând poziția postverbală a subiectului. Alexiadou, Anagnostopoulou, Everaert (2004: 5, 8) arată că există fenomene sensibile la inacuzativitate: selecția auxiliarului în limbile romanice și germanice, posibilitatea de a apărea în construcții rezultative, perfecte prenominale/participii pasive 1, cliticizarea prin ne în italiană, extracția prin en în franceză, partiția wat−voor/was−für în neerlandeză și în germană, pasivul impersonal (acceptat numai de inergative). Autorii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fost studiată pentru italiană de Burzio (1986), Centineo (1986)10, Van Valin (1987)11, iar, pentru neerlandeză, de Hoekstra (1984) și Zaenen (1987)12. Kayne (2000: 107) observă că selecția auxiliarului este un fenomen prezent în unele limbi romanice și germanice. Selecția auxiliarului caracteriza stadiul mai vechi al unor limbi: spaniola veche a cunoscut alternanța auxiliarelor ser 'a fi' și haber 'a avea', dar, după o lungă perioadă de variație, a supraviețuit numai haber (Lamiroy 1999, Stolova 2006); în greacă există
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
am pe bunica la mine), dar nu și testul pasivizării (*Bunica este avută la mine). Niculescu (2008: 234) arată că verbul a avea < lat. habeo, -ere provine dintr-o rădăcină indo-europeană *ghabh 'a lua' (apud Creissels 199614), iar în limbile germanice 'a avea' provine din radicalul *kap-, cu același sens. Inițial, verbul nu denumea deci starea de a poseda un obiect, ci o acțiune exercitată de un Agent asupra unui Pacient/unei Teme. Autoarea consideră că a avea este un verb
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Explorations of the Syntax-Lexicon Interface, [Oxford], Oxford University Press. Alexiadou, Artemis, Elena Anagnostopoulou, Martin Everaert, 2004, "Introduction", în: A. Alexiadou, E. Anagnostopoulou, M. Everaert (eds.), p. 1-21. Alexiadou, Artemis, Gianina Iordăchioaia, Florian Schäfer, 2009, "Scaling the Variation in Romance and Germanic Nominalization", comunicare la colocviul Variation and Change in the Romance and Germanic Noun Phrase, Amsterdam, 28−30 ianuarie. Anand, Pranav, Andrew Nevins, "The Locus of Ergative Case Assignement: Evidence from Scope", în: A. Johns, D. Massam, J. Ndayiragije (eds.), Studies
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Anagnostopoulou, Martin Everaert, 2004, "Introduction", în: A. Alexiadou, E. Anagnostopoulou, M. Everaert (eds.), p. 1-21. Alexiadou, Artemis, Gianina Iordăchioaia, Florian Schäfer, 2009, "Scaling the Variation in Romance and Germanic Nominalization", comunicare la colocviul Variation and Change in the Romance and Germanic Noun Phrase, Amsterdam, 28−30 ianuarie. Anand, Pranav, Andrew Nevins, "The Locus of Ergative Case Assignement: Evidence from Scope", în: A. Johns, D. Massam, J. Ndayiragije (eds.), Studies in Natural Language and Linguistic Theory, 65, p. 3−25. Anderson, John
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
D. Massam, J. Ndayiragije (eds.), Studies in Natural Language and Linguistic Theory, 65, p. 173-196. Lamiroy, Béatrice, 1999, "Auxiliaires, langues romanes et grammaticalisation", Langages, 33, 135, p. 33−45. Lamiroy, Béatrice, Nicole Delbecque, 1998, "The Possessive Dative in Romance and Germanic Languages", în: W. Van Belle, W. Van Langendonck (eds.), The Dative, vol. II, Theoretical and Contrastive Studies, Amsterdam, John Benjamins, p. 29−74. Larsen, Thomas W., 1987, "The Syntactic Status of Ergativity in Quiché", Lingua, 71, 33-59. Lazard, Gilbert, 1994
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Lingua, 51, 147−186. 5 L. Nash, Portée argumentale et marquage casuel dans les langues SOV et dans les langues ergatives : l'exemple du géorgien, teză de doctorat, Université Paris VIII. 6 G. Müller, "Verb-second as vP-first", Journal of Comparative Germanic Linguistics, 7, p. 179−234, apud Roberts (2007: 307). 7 N. Chomsky, Lectures on Government and Binding, Dordrecht, Foris. 8 N. Chomsky, Knowledge of Language: Its Nature, Origin and Use, New York, Praeger. 9 A. Marantz, On the Nature of Grammatical
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
răresc). 34 Ca verb de emisie de lumină și de căldură (Lumina sfântă se aprinde la Ierusalim). 35 Ca verb de emisie de lumină și de sunet (Norii se descarcă). 36 L. Levin, Operations on Lexical Forms: Unaccusative Rules in Germanic Languages, teză de doctorat, MIT, Cambridge, Mass. 37 M. Baker, J. Johnson, I. Roberts, "Passive Arguments Raised", Linguistic Inquiry, 20, p. 219−251. 38 R. Larson, "On the Double Object Construction", Linguistic Inquiry, 19, p. 335−391. 39 M. Krifka
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Hitler erau prezentate în cartea lui, Mein Kampf, scrisă în 1924, pe vremea cînd se afla în închisoare, după o încercare nereușită de a pune mîna pe putere. Expresie a ideologiei naționaliste extremiste, această lucrare declara că popoarele nordice sau germanice erau cele mai dotate ele și numai ele fiind adevăratele creatoare și descoperitoare. Dacă dobîndeau putere destulă și resurse suficiente, aceste popoare puteau crea o civilizație ceea ce propaganda nazistă avea să numească Noua Ordine net superioară oricărei alteia. Hitler punea
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dialectică a aparentei împrăștieri și a sentimentului permanent al unei unități subiacente, istoria Europei își continuă drumul. Capitolul l MIGRAȚIILE ȘI REGATELE BARBARE ÎN OCCIDENT (SECOLELE V-VIII) Înghesuiți la frontierele Imperiului Roman, barbarii formează două grupuri foarte diferite: populațiile germanice venite din Scandinavia care ocupă partea centrală a Europei pe de-o parte; nomazii răsăriți din stepele Asiei Centrale, care se stabilesc în estul continentului, pe de alta. Începînd cu secolul V, presiunea acestora din urmă declanșează invaziile germanice, care
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
populațiile germanice venite din Scandinavia care ocupă partea centrală a Europei pe de-o parte; nomazii răsăriți din stepele Asiei Centrale, care se stabilesc în estul continentului, pe de alta. Începînd cu secolul V, presiunea acestora din urmă declanșează invaziile germanice, care vor distruge Imperiul de Apus, în 476. Pe ruinele Imperiului se înfiripă regate barbare (regatul ostrogot al lui Teodoric în Italia, regatul franc al lui Clovis în Galia...). După moartea lui Clovis, împărțirea regatului său duce la nașterea mai
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
frontierele Imperiului Roman: oameni ai stepei sau ai pădurilor, organizați în triburi sau confederații instabile. Două grupuri principale își împart teritoriile Europei nesupuse dominației romane, două grupuri foarte diferite prin modul lor de viață și prin cultura lor: grupul populațiilor germanice și cel al nomazilor veniți din stepele Asiei Centrale, care ocupă partea de răsărit a continentului. Populațiile germanice de nord-est veneau, se pare, din Scandinavia meridională. Mult timp opriți în drumul lor de către celți, ei trec, mai întîi, pe malul
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
își împart teritoriile Europei nesupuse dominației romane, două grupuri foarte diferite prin modul lor de viață și prin cultura lor: grupul populațiilor germanice și cel al nomazilor veniți din stepele Asiei Centrale, care ocupă partea de răsărit a continentului. Populațiile germanice de nord-est veneau, se pare, din Scandinavia meridională. Mult timp opriți în drumul lor de către celți, ei trec, mai întîi, pe malul sudic al Mării Baltice și pot fi văzuți, de-a lungul secolelor I și II ale e. n., stabilindu-se
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]