1,249 matches
-
încadrat de ghilimelele care înlătură mărturia subliniată prin după din cuvintele ziaristului. Al doilea segment este introdus prin conform. Problema care se pune de fiecare dată este cea a lungimii (sau a cadrului) enunțului atribuit unui PdV. Deschiderea și închiderea ghilimelelor facilitează delimitarea mărturiei legate de după, în timp ce diferența dintre timpurile verbale (condiționalul: s-ar părea, viitorul anterior se va fi cățărat, apoi revenirea la perfectul compus: a căzut) permite delimitarea segmentului legat de conform. Un articol științific din revista Pour la
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de fapt, în realitate, și chiar în orice caz etc. • Fenomenele de modalizare autonimică: orice enunț sau fragment de enunț meta-enunțiativ care, într-o buclă reflexivă a vorbirii asupra faptului de a vorbi, manifestă neclaritatea și inexactitatea cuvintelor. Niște simple ghilimele sau italice pot semnala inserții ale alterității, dar, în urma unor lucrări importante ale lui J. Authier-Revuz (1984, 1994, 1995), vom vorbi de modalizare autonimică atunci cînd se manifestă non-coincidența discursului cu el însuși (cum se spune, pentru a folosi un
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ele sînt calculate". Dacă aplicăm T62 la schema 19, vedem că P. arg 4 este locul de inserție a unei noi mișcări argumentative (consolidată cu principiile Pp1 și Pp2 și sprijin pe bazele B1 și B2): Schema 21 Aserțiunea dintre ghilimele, cum s-a văzut, este o întreprindere de reluare, de către locutor, a definiției implicite a lui "noi" ca "sportivi de extrem" care circulă în opinia comună (PdV1). DESIGUR semnalează că locutorul acceptă, sub forma unei concesii, că F1 (faptul că
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
secretul infernal [...] Sminteli, omor și groază! Tu, albă margaretă! Ca mine nu ești oare amurg autumnal, O, palida mea, blîndă și rece, Margaretă? Q2 = R1 (Trad. Ion Pillat) Versurile 2 și 3 par să reproducă un schimb în discurs direct (ghilimele care încadrează întrebarea și linioara de dialog în inițiala răspunsului, care semnalează schimbarea locutorului). Alternanța lui EU și TU garantează articularea dialogală minimă a celor două intervenții, chiar dacă versul 2 este de fapt o rostire tăcută, atribuită ochilor celei care
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
PIERD ÎNCET Mă pierd în cuvinte, În mii de culori, Visez uneori Că-mi cresc aripi, Că zbor... Sunt condamnată Să-mi citesc gândurile Să le deslușesc Și să mă rătăcesc În uitarea care Nu se întâmplă. Mă așez între ghilimele Și râd nebunește Pentru că înțeleg De ce nu m-am risipit, De ce mă destram în cuvinte, De ce nu sunt decât Un val monoton, plictisit, Nu sunt decât... O iubire amânată. Mă pierd ușor, Mă destram,mă risipesc Și am uitat să
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Exerciții / 162 Capitolul 4. Polifonia / 167 4.1. Subiectul vorbitor și locutorul / 169 4.2. Personajul ca "locutor" / 172 4.3. "Locutorul L" și "locutorul λ" / 175 4.4. Ironie și polifonie / 179 4.5. Modalizarea autonimică / 185 4.6. Ghilimelele / 189 4.7. Caracterele italice / 192 4.8. Captare și subversiune / 196 Lecturi recomandate / 198 Exerciții / 199 Capitolul 5. Discursul raportat / 203 5.1. Discursul direct și indirect / 204 5.2. Discursul direct / 205 5.3. Discursul indirect / 209 5
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
universului discursului etc."6 Din perspectiva analizei discursului (înțeles ca rezultat al unui act de comunicare determinat din punct de vedere socio-economic), au fost studiate diferite tipuri de fenomene enunțiative, îndeosebi deicticele personale și spațio-temporale (Guespin, 1976), discursul raportat, polifonia, ghilimelele (Authier, 1981), în așa măsură încât au devenit unele dintre caracteristicile francofone ale analizei discursului. Mai precis, problematica legată de enunțare s-a organizat pe nouă nivele ce interacționează constant: * nivelul local al operațiilor prin care se marchează discursul raportat
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a reafirmat caracterul constitutiv ambiguu al ironiei și rolul contextului în detectarea unor contradicții între enunț și ceea ce se știe despre referent și a unor contradicții între enunț și sistemele de evaluare proprii locutorului. Intonația în exprimarea orală, procedee tipografice (ghilimele, italice, puncte de suspensie, semnul exclamării) în scris, o formulare exagerată, adverbe și expresii (de tipul firește, desigur, după cum se știe) sunt indici facultativi ai prezenței ironiei. Sensul implicit este evident, adevăratul sens. Dan Sperber și Deidre Wilson analizând modalizarea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
manifestă de asemenea în sintaxă, având în vedere că lipsesc două complemente directe ("își închipuie că dvs (ø)", "ea și-o fi închipuit (ø)"), adică nimic nu poate satura întrebarea deschisă de pronumele interogativ ("să înțeleagă ce")166. 4.6. Ghilimelele În scris, modalizarea autonimică prin ghilimele este cea mai discretă și cea mai frecventă. În timp ce majoritatea modalizatorilor ("într-un fel", "mă scuzați de expresie"...) se inserează în firul discursiv, plasându-se pe un plan diferit de cel al frazei, fără
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în vedere că lipsesc două complemente directe ("își închipuie că dvs (ø)", "ea și-o fi închipuit (ø)"), adică nimic nu poate satura întrebarea deschisă de pronumele interogativ ("să înțeleagă ce")166. 4.6. Ghilimelele În scris, modalizarea autonimică prin ghilimele este cea mai discretă și cea mai frecventă. În timp ce majoritatea modalizatorilor ("într-un fel", "mă scuzați de expresie"...) se inserează în firul discursiv, plasându-se pe un plan diferit de cel al frazei, fără să indice clar despre ce vorbesc
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
este cea mai discretă și cea mai frecventă. În timp ce majoritatea modalizatorilor ("într-un fel", "mă scuzați de expresie"...) se inserează în firul discursiv, plasându-se pe un plan diferit de cel al frazei, fără să indice clar despre ce vorbesc, ghilimelele încadrează tipografic elementele la care se referă, fără a rupe firul sintaxei. Expresiile puse între ghilimele sau în italice (a se vedea infra) sunt atât înscrise în firul enunțării, cât și distanțate de el, iar cititorul trebuie să le interpreteze
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de expresie"...) se inserează în firul discursiv, plasându-se pe un plan diferit de cel al frazei, fără să indice clar despre ce vorbesc, ghilimelele încadrează tipografic elementele la care se referă, fără a rupe firul sintaxei. Expresiile puse între ghilimele sau în italice (a se vedea infra) sunt atât înscrise în firul enunțării, cât și distanțate de el, iar cititorul trebuie să le interpreteze sprijinindu-se pe diverse indicii din cotext și din situația de comunicare. Ghilimelele de modalizare autonimică
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Expresiile puse între ghilimele sau în italice (a se vedea infra) sunt atât înscrise în firul enunțării, cât și distanțate de el, iar cititorul trebuie să le interpreteze sprijinindu-se pe diverse indicii din cotext și din situația de comunicare. Ghilimelele de modalizare autonimică nu sunt obligatorii. Enunțătorul îi indică cititorului că discursul său nu coincide cu el însuși, însă fără a da un motiv. Punându-și cuvintele între ghilimele, el se mulțumește să atragă atenția co-enunțătorului asupra faptului că folosește
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
-se pe diverse indicii din cotext și din situația de comunicare. Ghilimelele de modalizare autonimică nu sunt obligatorii. Enunțătorul îi indică cititorului că discursul său nu coincide cu el însuși, însă fără a da un motiv. Punându-și cuvintele între ghilimele, el se mulțumește să atragă atenția co-enunțătorului asupra faptului că folosește exact acele cuvinte pe care le pune între ghili-mele; altfel spus, le subliniază, lăsându-i co-enunțătorului grija de a înțelege de ce îi este atrasă atenția, de ce enunțătorul deschide această
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
faptului că folosește exact acele cuvinte pe care le pune între ghili-mele; altfel spus, le subliniază, lăsându-i co-enunțătorului grija de a înțelege de ce îi este atrasă atenția, de ce enunțătorul deschide această fantă în discursul său. Ceea ce este indicat de ghilimele este "un fel de lipsă, de gol ce trebuie completat prin interpretare"167. În context, ghilimelele pot deci primi semnificații foarte variate, care țin de cele patru tipuri de modalizare autonimică evocate mai sus. Dacă ghilimelele sunt una din mărcile
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lăsându-i co-enunțătorului grija de a înțelege de ce îi este atrasă atenția, de ce enunțătorul deschide această fantă în discursul său. Ceea ce este indicat de ghilimele este "un fel de lipsă, de gol ce trebuie completat prin interpretare"167. În context, ghilimelele pot deci primi semnificații foarte variate, care țin de cele patru tipuri de modalizare autonimică evocate mai sus. Dacă ghilimelele sunt una din mărcile privilegiate ale modalizării autonimice, ele sunt de asemenea susceptibile de o întrebuințare în "mențiune", ca aici
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Ceea ce este indicat de ghilimele este "un fel de lipsă, de gol ce trebuie completat prin interpretare"167. În context, ghilimelele pot deci primi semnificații foarte variate, care țin de cele patru tipuri de modalizare autonimică evocate mai sus. Dacă ghilimelele sunt una din mărcile privilegiate ale modalizării autonimice, ele sunt de asemenea susceptibile de o întrebuințare în "mențiune", ca aici: Aceste cuvinte îl tulburară pe André, pe care jocurile pisicilor îl amuzau. Învățase cuvintele "a circumscrie" și "a castra", însă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cuvânt "sifilis", ea avea multă simpatie pentru el169. "Sifilis" este luat aici ca mențiune pentru a trimite la cuvântul în sine; în schimb, în modalizarea autonimică "doctor", enunțătorul arată că marchează o rezervă, că în același timp folosește cuvântul în ghilimele și îl și arată ca semn. Spre deosebire de ironie, care este inseparabilă de dorința deriziunii (eventual îndreptată chiar împotriva enunțătorului), punerea între ghilimele arată doar că un cuvânt sau un grup de cuvinte nu sunt folosite în mod corespunzător. Nu este
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
schimb, în modalizarea autonimică "doctor", enunțătorul arată că marchează o rezervă, că în același timp folosește cuvântul în ghilimele și îl și arată ca semn. Spre deosebire de ironie, care este inseparabilă de dorința deriziunii (eventual îndreptată chiar împotriva enunțătorului), punerea între ghilimele arată doar că un cuvânt sau un grup de cuvinte nu sunt folosite în mod corespunzător. Nu este vorba propriu-zis de polifonie, care ar implica punctele de vedere a două instanțe diferite, ci de un decalaj pe care enunțarea îl
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Nu este vorba propriu-zis de polifonie, care ar implica punctele de vedere a două instanțe diferite, ci de un decalaj pe care enunțarea îl introduce între două imagini distincte ale enunțătorului, oferite în același timp: una își asumă expresia între ghilimele, cealaltă o refuză. Să analizăm următoarele două exemple: (a) Bloch mă întreba, așa cum făcusem și eu altădată intrând în lume, așa cum mi se mai întâmpla să o fac, despre oamenii pe care-i cunoscusem atunci și care erau la fel de departe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
exact 170. (b) Dezgolită de teaca ei, de sutien, de dresurile de mătase, de furoul de catifea, această "femeie șic" devenea o grămadă de carne lăsată 171. În exemplul (a), un cititor cunoscător presupune că "a situa" este pus între ghilimele deoarece este un cuvânt caracteristic vocabularului locuitorilor din Combray sau persoanelor mondene, pe care naratorul refuză să și-l asume, un motiv care lasă de dorit. În exemplul (b), enunțătorul pare a pune "femeie șic" între ghilimele, atât deoarece acest
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
este pus între ghilimele deoarece este un cuvânt caracteristic vocabularului locuitorilor din Combray sau persoanelor mondene, pe care naratorul refuză să și-l asume, un motiv care lasă de dorit. În exemplul (b), enunțătorul pare a pune "femeie șic" între ghilimele, atât deoarece acest cuvânt este prezentat ca fiind necorespunzător pentru referentul său (ea nu este șic în viziunea naratorului) și/ sau deoarece responsabilitatea folosirii lui este atribuită opiniei oamenilor din orășelul în care se derulează povestirea: două interpretări perfect compatibile
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ca fiind necorespunzător pentru referentul său (ea nu este șic în viziunea naratorului) și/ sau deoarece responsabilitatea folosirii lui este atribuită opiniei oamenilor din orășelul în care se derulează povestirea: două interpretări perfect compatibile. Adesea, a pune o unitate între ghilimele înseamnă a o trece efectiv în responsabilitatea altcuiva: a unui grup social determinat (tinerii, bughezii etc.), a unui partid politic, a unei secte, a unei discipline științifice etc. În aceste condiții, clișeele sunt candidați excelenți la inserarea între ghilimele. Pentru ca
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
între ghilimele înseamnă a o trece efectiv în responsabilitatea altcuiva: a unui grup social determinat (tinerii, bughezii etc.), a unui partid politic, a unei secte, a unei discipline științifice etc. În aceste condiții, clișeele sunt candidați excelenți la inserarea între ghilimele. Pentru ca ghilimelele să poată face obiectul unei descifrări corespunzătoare, se simte deci nevoia unei complicități minimale între enunțător și cititor. Și orice descifrare reușită va întări acest sentiment de complicitate. Enunțătorul care folosește ghilimelele, fie că este conștient sau nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
înseamnă a o trece efectiv în responsabilitatea altcuiva: a unui grup social determinat (tinerii, bughezii etc.), a unui partid politic, a unei secte, a unei discipline științifice etc. În aceste condiții, clișeele sunt candidați excelenți la inserarea între ghilimele. Pentru ca ghilimelele să poată face obiectul unei descifrări corespunzătoare, se simte deci nevoia unei complicități minimale între enunțător și cititor. Și orice descifrare reușită va întări acest sentiment de complicitate. Enunțătorul care folosește ghilimelele, fie că este conștient sau nu, trebuie să
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]