858 matches
-
italiană, asta datorită prezenței politice a regatului spaniol în Peninsula Italica. Pe de altă parte, specii dramatice precum intermediul sau nuvelă cortezană au introdus estetică realistă în comedii, în timp ce comediile de „mantie și spadă” aveau succes la popor datorită figurii „glumețului” (în general un servitor care se remarcă datorită spiritului sau). Tendinței spre realismul adresat poporului i s-a opus tendința religioasă, nobiliara și curtezana a barocului, care a adus cu sine importante inovații estetice. Limbajului clar și popular al secolului
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
a fost numele dat în timpul lui Mihail Gorbaciov doctrinei politice sovietice. Numele dat face o aluzie glumeață la cântecul "My Way" al lui Frank Sinatra, descriind noua abordare a politicii externe, prin care URSS permitea țărilor membre ale Pactului de la Varșovia să-și determine propria cale în domeniul politicii interne. Această nouă doctrină a fost prima reorientare
Doctrina Sinatra () [Corola-website/Science/304584_a_305913]
-
și singur și ar trebui să ne bucurăm de el așa cum este". După ceremonia de decernare a doctoratului, a primit o plăcintă cu banane în față de la Rebecca Lush reprezentantă a Roadblock. Clarkson a luat această insulă cu un ton glumeț, spunând că plăcinta avea prea mult zahăr. În mai 2006, un conflict de lungă durată dintre Clarkson și Sir Jonathon Porrit, un adept al protejării mediului și președintele comisiei de dezvoltare durabilă a Marii Britanii, a luat amploare atunci când domnul Porrit
Jeremy Clarkson () [Corola-website/Science/304029_a_305358]
-
de o solemnitate filosofică care-l face precursor al lui Eminescu. Poet foarte delicat, evocă adesea ochii iubitei care „Năvălesc cuprinși de gene/ Săgetează din sprîncene”; ochii devin ființe care se ceartă și se dezmiardă, în jurul cărora se creează scenarii glumețe, din care nu lipsesc răpirile, săgețile, otrăvirile etc. Poezia erotică evocă iubirea, matrimoniul și tragedia lor, sentimentul naturii suprapunîndu-se stărilor de spirit. Cea mai puțin valoroasă este poezia văicăreață („Plîng, oftez, suspin, mă vaiet!”) deși ea l-a impresionat pe
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
de neoterici în perioada republicană și dezvoltată de Sextus Propertius și Albius Tibullus în epoca lui Augustus. Sentimentul de dragoste este tratat în maniera elegiei erotice alexandrine. Poetul cântă iubirea efemeră, ușoară, după cum însuși se autodefinește "tenerorum lusor amorum" („cântărețul glumeț a dragostei ușoare”), dar și dragostea nefericită, înșelată sau neîmpărtășită, practicând o distanțare față de propriile sentimente. Poeme mitologice Tragedia "Medeea", de mare renume în antichitate, s-a pierdut aproape în întregime. Ambele opere sunt culegeri de elegii personale sub forma
Publius Ovidius Naso () [Corola-website/Science/297061_a_298390]
-
facilă transformă „Îngrijirea feței feminine” într-o parodie a „Georgicelor” lui Virgil. În a doua jumătate a lucrării „Îngrijirea feței feminine”, Ovidiu arată că stăpânește arta poeziei prin transformarea unui manual plin de detalii tehnice în adevărate versuri. În ciuda introuducerii glumețe, cele cinci rețete incluse în ultimele cincezeci de versuri par a fi originale sau cel puțin tratamente cosmetice plauzibile. Un exemplu grăitor este un amestec de orz, măzăriche, ou, corn de cerb, bulb de narcisă, gumă de mestecat, alac toscan
De medicamine facies feminae () [Corola-website/Science/317944_a_319273]
-
o formează "Scrisorile", peste 30 de bucăți. În unele se găsesc observații critice și satirice asupra obiceiurilor societății; în alte notițe despre diferiți scriitori (Scavin, Alexandru Donici), în altele amintiri personale sau povestiri din istoria țării. Tonul este în genere glumeț, potrivit cu genul acesta chiar când tratează chestiuni serioase și tratează asemenea chestiuni cum sunt cele privitoare la ortografie și la limbă. Scrisorile au fost publicate antum în volumul "Negru pe alb". Negruzzi ia parte la discuții cu Ion Heliade Rădulescu
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
cu ocazia lansării cu succes a versiunii 2, dezvoltatorii lui IE au trimis celor de la Mozilla un tort. Făcând referire la celebrele războaie ale navigatoarelor („browser wars”), câțiva cititori au glumit spunând că probabil tortul era otrăvit, pe când alți cititori glumeți spuneau că probabil Mozilla va trimite înapoi un alt tort, împreună cu rețeta, referindu-se la mișcarea software-urilui liber. În noiembrie 2007, Jeff Jones, angajat al Microsoft, a criticat Firefox, spunând că Internet Explorer are mai puține vulnerabilități de securitate decât
Mozilla Firefox () [Corola-website/Science/297695_a_299024]
-
Clavecine temperate, găsim la primele o formă perfectă și un conținut auster, în timp ce la fugile din a doua lucrare ne surprinde tratarea liberă a formei fugii, ca rezultat al unui conținut dramatic clocotitor. Adâncimea dramatică a Pasiunilor contrastează cu temele glumețe ale unor cantate laice sau cu "quodlibet"-ul din „Variațiunile Goldberg”, inspirația spontană alternează cu calculul rațional, rece. Artistul îndrăzneț din Pasiuni sau din „Fantezia cromatică” este mai cumpătat în unele concerte de clavecin. Ne atrage elanul romantic din Aria
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
pe Julie Wohryzek. Fiica unui evreu pantofar și paracliser de sinagogă, Julie este « îndrăgostită de cinematograf, de operete și comedii, de pudră și văluri, posesoarea unei colecții inepuizabile și impetuoase de expresii "jargon", în general o mare ignorantă, mai mult glumeață decât tristă ». Julie și Kafka se logodesc în scurt timp, în ciuda obiecțiilor vehemente ale tatălui scriitorului, care pretindea a fi la curent cu anumite zvonuri compromițătoare despre frivolitatea sexuală a tinerei. Șansa unirii prin nuntă a cuplului este într-adevăr
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
document scris de mână în 14 noiembrie 1868. În mod alternativ, Dubla Monarhie se mai numea și "Monarhia chezărească și crăiască Austro-Ungaria" ("Kaiserliche und königliche Monarchie Österreich-Ungarn"), ceea ce a dus la denumirea informală "Monarhia k. u. k." și la numele glumeț "Kakania". Pe baza faptului că, din punct de vedere legal, statul era constituit din două părți distincte, se mai utilizează și denumirea "Dubla Monarhie"; această denumire nu are nici o legătură cu vulturul cu două capete împărătesc, care nu a fost
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
cântul spiritului etern”, fie „cântecul tulpinii de lotus”; muzicologul George Sbârcea l-a tradus drept „"cântec pentru cei luminați"”. Întrebând-o de proveniența numelui ei, muzicianul Romeo Vanica (membru în anii 1960 al formației rock Mondial) a primit un răspuns glumeț: „"Există Harghita, există Marghita, m-am gândit să existe și Narghita."” Primul disc Electrecord al Naarghitei a fost bine primit de public. După nouă ani de așteptare, interpretei i s-a înmânat atestatul Oficiului de Spectacole și Turnee Artistice, care
Naarghita () [Corola-website/Science/317043_a_318372]
-
a lui Benedick și Beatrice. Beatrice este nepoata lui Leonato, bogatul guvernator al Messinei. Deși este o foarte bună prietenă a fiicei acestuia, Hero, cele două sunt foarte diferite. Unde Hero este politicoasă, tăcută, respectuoasă și gentilă, Baetrice este cinică, glumeață și iute la vorbă. Între ea și Benedick, un lord și soldat din Padua, se duce un „război glumeț”. În piesă se sugerează că l-ar fi iubit pe Benedick, dar acesta ar fi fost nesincer și relația lor s-
Mult zgomot pentru nimic () [Corola-website/Science/315858_a_317187]
-
prietenă a fiicei acestuia, Hero, cele două sunt foarte diferite. Unde Hero este politicoasă, tăcută, respectuoasă și gentilă, Baetrice este cinică, glumeață și iute la vorbă. Între ea și Benedick, un lord și soldat din Padua, se duce un „război glumeț”. În piesă se sugerează că l-ar fi iubit pe Benedick, dar acesta ar fi fost nesincer și relația lor s-ar fi sfârșit. Astfel, de fiecare dată când se întâlnesc, cei doi se întrec în insulte istețe. Deși pare
Mult zgomot pentru nimic () [Corola-website/Science/315858_a_317187]
-
școli a vieții, tânărul blazat va descoperi valoarea efortului, dobândind sânge rece și curaj. Termenul Robinson face aluzie la prima operă scrisă pe tema naufragiilor: "Robinson Crusoe" de Daniel Defoe. Însă romanul de față prezintă această aventură pe un ton glumeț, parodiind robinsonada. Carèfinotu corespunde stereotipului sălbaticului naiv care acceptă recunoscător binecuvântările civilizației, fiind o parodie a sălbaticului Vineri, slujitorul lui Robinson Crusoe. Tartelett duce o viață confortabilă în reședința Lordului William W. Kolderups. Traiul pe insulă se dovedește foarte dificil
Școala Robinsonilor () [Corola-website/Science/321310_a_322639]
-
descrierea fizică a lui Moriarty ca fiind cea a preotului Thomas Kay, S.J., prefect însărcinat cu disciplina, sub a cărui protecție a intrat Doyle ca un elev neastâmpărat. Conform acestei ipoteze, Doyle prezintă o discuție privată purtată pe un ton glumeț între Holmes și inspectorul MacDonald, acesta din urmă descriindu-l astfel pe Moriarty: "Ar fi putut ajunge un mare preot cu fața lui prelungă, cu părul cărunt și felul solemn de a vorbi." În cele din urmă, Conan Doyle este
Profesorul Moriarty () [Corola-website/Science/324472_a_325801]
-
are o părere foarte diferită cu privire la sfârșitul cazului. El îi cere lui Watson să nu scrie nimic despre acest caz, considerând că ar avea urmări neplăcute, în timp ce în povestirea originala el este puțin mai vesel, așa cum se arată în constatarea glumeață făcută către Lestrade. Filmul "The Woman in Green" (1945) cu Basil Rathbone și Nigel Bruce este o adaptare vagă a acestei povestiri. În această versiune, Milverton este înlocuit însă cu Moriarty.
Aventura lui Charles Augustus Milverton () [Corola-website/Science/325031_a_326360]
-
5 stele din 4, elogiind filmul, considerându-l "un mare deliciu de zăpadă, cu un miez emoționant, melodii în stilul Broadway briliante, și o poveste descurcăreață. Primul său act și al 3-lea, sunt mai bune decât partea cea mai glumeață din mijloc, dar acesta este un exemplu rar de efort de la studiourile de animație Walt Disney, care se situează în profunzime, precum o animație Pixar ". Scott Mendelson de la Forbes a notat: ""Frozen este o declarație a Disney pentru cultura sa
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
1784. Scriitor talentat, inteligent și vivace, Dapontes avea predispoziție pentru versificare, fiind creditat cu capacitatea de a se exprima în versuri la fel de ușor cum o făcea în proză. Era dotat cu fantezie și cu ușurință de exprimare și - fiind fire glumeață și cu vocație de "bon viveur" - putea trece rapid de la tragic la sublim și de la seriozitate la pasiune. Unul dintre defectele sale consta, însă, în lipsa rigurozității, ceea ce-l făcea să acorde credibilitate unor fapte sau informații nedovedite. Chiar și cu
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
este o comedie muzicală ce reprezintă "„o experiență, în fapt, insolită a cineastului, dat fiind tonul parodic, auto-ironic, regizorul fiind primul care «sancționează» poncifele tehnocrate ale intrigii, salvând - totodată - trama amoroasă de capcanele dulcegăriei și șablonului, printr-un ton persiflant, glumeț, dând gag-ului ce este al gag-ului și plonjând, el însuși, în atmosfera degajată a filmului ca personaj «retras în enigmistică»". Vorbind despre "Eu, tu și... Ovidiu", criticul de teatru Natalia Stancu a avut cuvinte elogioase la adresa lui: "„Filmul făcut
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
ediție în 1643 (de asemenea) cu rectificări și completări. Primul volum de lucrări conține o parte polono-latină, a doua (cel mai des retipărită) latino-polonă, a treia cuprinde proverbe și poartă titlul: „Adagia Polonica”, „Proverbe polone alese, păreri morale și povești glumețe, decente restabilite latine și grecești, care au în special explicații mai închise, deschise și la îndemână din partea unor diverși scriitori și în general sezonate divers cu știri de natură științifică.” Între anii 1617-1630 Cnapius a lucrat la proverbe și a
Grzegorz Knapski () [Corola-website/Science/329410_a_330739]
-
primele sale încercări de a rescrie un material antic și familiar printr-o prismă modernă. În „Midrashul lui Itzik” Manger prezinta un comentariu modern al povestirilor clasice din Biblie, plasând anacronistic personajele biblice în lumea Europei de est din vremea sa. Atitudinea glumeață a lui Manger față de textul original se plasează în tradiția parodică și purimică existentă la evrei încă din vechime. Cum spunea în prefață, „când am scris această carte, mi-a stat permanent în fața ochilor șapca coțcarului din spectacolele evreiești de
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
filologului Petru Iamandi, „pozitivismul destul de evident” al cărții este compensat de „entuziasm” și „observații amuzante”, dar „lipsa unui conflict autentic [este] neajunsul principal al cărții lui Stahl”. Cronicarul revistei "Viața Romînească" a remarcat cu o oarecare malițiozitate existența unor exprimări glumețe tipice unui român care „a trăit prea pe malul Dîmboviței”, adăugând că „critica socială” a lui Stahl a fost realizată într-un mod „agresiv”. Singurul element care-l singularizează pe autor este, în opinia lui C.T. Popescu, motivația exploratorului: el
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
cuprinzând 6 instalații artistice bazate pe poezii. Expoziția a fost găzduită de galeria Hamumhe din partea Muzeului Israel și pe urmele ei, lucrarea de video art „Fabrică naturii” în regia lui Shahar Ben Hur. În anul 2004 a expus sub titlul glumeț „Hawaja Bialik” (Hogea Bialik) 10 desene și o poezie inspirate de sapte poezii ale lui Hâim Nahman Bialik. În 2007 a expus o expozitie „RIhAL Madrid” (joc de cuvinte între Real Madrid și numele prescurtat al lui Rabi Yehuda Halevi
Ronny Someck () [Corola-website/Science/335140_a_336469]
-
e uniforma. Ea mi-a întors capu', bat-o norocu'! / Vanghelie (sentimental): Și mie ochișorii tăi verzi ca ou' de rață, Săftico bobocule. (în gând) Dar mai ales chioftelele și fleicuțele cu care mă îndopi, bucătăreasa sufletului meu!"" "Țivil-Cazon. Revistă glumeață săptămânală" a fost scoasă de un grup de gazetari mai puțin cunoscuți, începând din anul 1906. Tematica revistei a avut ca inspirație "Moftul român", ea criticând imbecilitatea unor militari. Coperțile revistei au fost realizate de Nicolae Petrescu-Găină, Nicolae Mantu și
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]