885 matches
-
punct de vedere este expus de învățători cum ar fi H.P. Blavatsky, Eliphas Levi și Rudolf Steiner. Gnosticii creștini este improbabil să fie atrași de Apocalipsa deoarece le repugnă doctrina mântuirii prin Mielul sacrificat, care este parte centrală a Apocalipsei. Gnosticii creștini „credeau în iertarea păcatelor, dar nu printr-un sacrificiu pentru păcat... ei îl acceptau complet pe Hristos; viața iar nu moartea lui era nota dominantă a învățăturii și practicii lor.” James Morgan Pryse era un gnostic esoterist care vedea
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
centrală a Apocalipsei. Gnosticii creștini „credeau în iertarea păcatelor, dar nu printr-un sacrificiu pentru păcat... ei îl acceptau complet pe Hristos; viața iar nu moartea lui era nota dominantă a învățăturii și practicii lor.” James Morgan Pryse era un gnostic esoterist care vedea Apocalipsa drept versiune occidentală a teoriei hinduse a chakrelor. El și-a început lucrarea astfel: „Scopul acestei cărți este să arate că Apocalipsa este un manual de dezvoltare spirituală și nu o istorie criptică sau o profeție
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
menționate de Isus în mod indirect și enigmatic. I-a considerat pe Zarathustra, Budha și Isus ca predecesori ai săi și a declarat că el, ca și ei, primise din aceeași sursă, aceeași iluminare. Doctrina sa consta dintr-un dualism gnostic îmbinat cu o concepție cosmogonică impresionantă și elaborată. Conflictul universal dintre lumină și întuneric era omniprezent și cel mai important câmp de bătălie al acestor două principii opuse era sufletul omenesc! Asemenea catarilor, Mani a adoptat teoria reîncarnării. Și tot
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
al XVII-lea pentru bisericile ortodoxe. Într-o scrisoare din 367, Atanasie descrie importanța pe care o dă celor 27 de cărți din Noul Testament: Impactul asupra literaturii gnostice a fost puternic. Din cauza listei celor 27 de cărți din Noul Testament, tezaurul gnostic a stat ascuns de la sfârșitul secolului al IV-lea timp de o mie cinci sute de ani. Manuscrisele care formează Biblioteca de la Nag Hammadi au fost ascunse de călugări egipteni la puțin timp după 367. Sfântul Atanasie a fost înmormântat
Atanasie din Alexandria () [Corola-website/Science/306695_a_308024]
-
Sathanas) sau Our Lady of Endor Coven, a fost un cult satanic fondat în 1948 de către Herbert Arthur Solane în Toledo, Ohio. Mișcarea a fost puternic influențat de gnosticism (în special de cel descris în cartea lui Hans Jonas, "The Gnostic Religion"), si este caracterizată de credință în Satan; Cultus Satanus (ro: Cultul lui Satan) a fost inspirat de terminologia gnostica, iar Ophite face trimitere la sectă gnostica a lui Ophites. Doamna din Endor (The Lady of Endor) este o referință
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
nici catolice, nici ortodoxe, deci sunt protestante. În plus, în creștinism nu există o autoritate supremă care să decidă dacă un cult este creștin sau nu, așa că fiecare se poate numi creștin dacă așa îi place. Conform lui Elaine Pagels, gnosticii creștini se numeau pe ei înșiși creștini, fiind denumiți „gnostici” de către dușmanii lor. Scientologia nu se revendică a fi exclusiv creștină, ci este deschisă adepților tuturor religiilor, de aceea nu poate fi considerată neoprotestantă. Popular, credincioșii cultelor religioase neoprotestante sunt
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
creștinism nu există o autoritate supremă care să decidă dacă un cult este creștin sau nu, așa că fiecare se poate numi creștin dacă așa îi place. Conform lui Elaine Pagels, gnosticii creștini se numeau pe ei înșiși creștini, fiind denumiți „gnostici” de către dușmanii lor. Scientologia nu se revendică a fi exclusiv creștină, ci este deschisă adepților tuturor religiilor, de aceea nu poate fi considerată neoprotestantă. Popular, credincioșii cultelor religioase neoprotestante sunt numiți uneori în sens peiorativ de către ortodocși drept "pocăiți". În
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
din Orient la Roma (100 - 165). Celelalte afirmații din Liber Pontificalis sunt că a reorganizat ierarhic clerul, că a fost înmormântat alături de Sf. Petru, dar acestea nu au valoare istorică. În decursul pontificatului lui Papa Hygin, au apărut la Roma gnosticii de origine orientală Valentin și Chedron, care au cauzat apariția unor curente creștine eretice. Erezia numită Gnosticism avea o natură elitistă, aparținând doar membrilor care posedau cunoașterea supremă ("gnosa") și combina filosofia greacă cu învățătura creștinismului timpuriu transmis oral. În
Papa Hygin () [Corola-website/Science/303751_a_305080]
-
afirmă că Ioan a scris atât Apocrifonul cât și Apocalipsa. Donald Guthrie scria că dovezile oferite de Părinții Bisericii susțin identificarea autorului cărții cu apostolul Ioan. Conform lui Epifanie de Salamina, un anume Caius din Roma credea că Cerinthus, un gnostic, era autorul Apocalipsei lui Ioan. În secolul al treilea episcopul Dionisie din Alexandria respingea ideea că ea ar fi fost scrisă de un apostol, dar accepta cartea drept canonică. Dionisie credea că autorul era un al bărbat numit Ioan, și
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
probabil mai numeroși decât ortodocșii” în creștinismul timpuriu iar ortodoxia nu era atât strict definită ca în ziua de azi. El era „era convins că niciunul dintre Părinții Apostolici nu s-a bazat pe autoritatea celei de-a patra evanghelii. Gnosticii, marcioniții și montaniștii erau cei care au folosit-o la început, ei fiind cei care au introdus-o în comunitatea creștină.” J.N. Sanders, care a scris "The Fourth Gospel in the Early Church", a examinat „așa-zisele paralele ale lui
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
ar fi Loisy, Bultmann și Hans-Martin Schenke, văd „discipolul cel iubit” drept o creație pur simbolică, un pseudonim idealizat pentru grupul de autori ai evangheliei. Cercetătoarea gnosticismului Elaine Pagels merge și mai departe, afirmând că însuși autorul evangheliei era un gnostic, citând pentru asta similarități cu "Evanghelia după Toma" și cu "Evanghelia după Filip". Trebuie observat că primul comentariu al Evangheliei după Ioan a fost scris de un gnostic, iar evanghelia era populară printre gnostici cel puțin la fel de devreme ca și
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
Pagels merge și mai departe, afirmând că însuși autorul evangheliei era un gnostic, citând pentru asta similarități cu "Evanghelia după Toma" și cu "Evanghelia după Filip". Trebuie observat că primul comentariu al Evangheliei după Ioan a fost scris de un gnostic, iar evanghelia era populară printre gnostici cel puțin la fel de devreme ca și printre „ortodocși”. Diverse obiecții au fost ridicate la adresa scrierii acestor scrieri de către Ioan. Prima dintre ele, "Evanghelia după Ioan" este o relatare foarte intelectualizată a vieții lui Isus
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
că însuși autorul evangheliei era un gnostic, citând pentru asta similarități cu "Evanghelia după Toma" și cu "Evanghelia după Filip". Trebuie observat că primul comentariu al Evangheliei după Ioan a fost scris de un gnostic, iar evanghelia era populară printre gnostici cel puțin la fel de devreme ca și printre „ortodocși”. Diverse obiecții au fost ridicate la adresa scrierii acestor scrieri de către Ioan. Prima dintre ele, "Evanghelia după Ioan" este o relatare foarte intelectualizată a vieții lui Isus, autorul fiind familiarizat cu tradițiile rabinice
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
ce a fost încununat cu un scandalos premiu al doilea la un concurs pe teme patriotice. Opțiunile literare ale lui Pessoa se cimentează încă de la începuturi: Shakespeare și poezia metafizică engleză, Edgar Allan Poe, clasicii latini, literatura ezoterică dar și gnosticii alexandrini, decadentismul sfîrșitului de veac trecut dar și cel al Romei antice. Pessoa dă, adesea, impresia că se lasă acaparat de futurism, deși el este mult mai puțin curios decît prietenul său Mário de Sá-Carneiro, exilatul benevol în cosmopolitismul parizian
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
filosofia era pusă în slujba credinței pentru ca aceasta din urmă să devină comprehensibilă, să încapă în explicații care nu resping rațiunea și argumentarea, în esență, limbajul și instrumentele filosofiei. Patristica a trecut prin trei etape: 1) etapa apărării creștinismului împotriva gnosticilor și a adversarilor păgâni. Această etapă acoperă secolul al II-lea al erei noastre; 2) etapa în care se constituie doctrina credinței creștine; această etapă este cuprinsă între 200 și până. pe la 450; 3) etapa reformulării doctrinei creștine (sec.V-
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
singura doctrină și religie adevărată., conștiința legitimă a tuturor doctrinelor care i-au premers sau conștiința devenită evidentă a ceea ce exista latent la filosofii greci. Lucrările lui Irineu, Hyppolitos, Tatianus, Tertullian au un net caracter polemic, îndreptat mai ales împotriva gnosticilor, și încât, pentru a-l înțelege pe cei dintâi, trebuie știut ce se datorează celor din urmă. Gnosticii au fost o sectă răspandită atât în Orient cât și în Occident caracterizată prin demersul de a elabora o filosofie a creștinismului
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
a ceea ce exista latent la filosofii greci. Lucrările lui Irineu, Hyppolitos, Tatianus, Tertullian au un net caracter polemic, îndreptat mai ales împotriva gnosticilor, și încât, pentru a-l înțelege pe cei dintâi, trebuie știut ce se datorează celor din urmă. Gnosticii au fost o sectă răspandită atât în Orient cât și în Occident caracterizată prin demersul de a elabora o filosofie a creștinismului, sau, altfel zis, de a "transforma credința în știință".Cuvântul gnosis înseamnă cunoaștere bazată. pe rațiune, control, argumente
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
a elabora o filosofie a creștinismului, sau, altfel zis, de a "transforma credința în știință".Cuvântul gnosis înseamnă cunoaștere bazată. pe rațiune, control, argumente logice; în filosofia greacă, gnosis era opus lui pistis prin care se înțelegea cunoașterea fără control. Gnosticii au îndrăznit, în timpul lor, să raționalizeze dogmele creștine, deci să facă rațional ceea ce trecea sau era ravonal, să facă deci un creștinism filosofic. Reprezentanții acestei mișcări considerate ca un mare pericol pentru religie și biserica creștină au fost Basilide din
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
și inconceptibile căreia i-a dat numele de Tată, Primul Tată, sau Mintea și Adevărul, din care provin, apoi, prin emanație Rațiunea și Viața. Din acestea apare Omul ca natură divină și Biserica, înțeleasă sub forma comunității vieții divine. Între gnostici, persanul Mani s-a impus, de asemenea, în viața spirituală a timpului său și nu numai. Inspirându-se din religia lui Zoroastru, Mani a recurs la admiterea a două principii ale lumii. Proclamându-se Paraclet el socotea că Principiul răului
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
Dacă Fiul, de pildă, este redus la Logos etc. sigur că, în acest caz, biserica a preferat să păstreze imagistica și nu conceptul, prima a fost mai apropiată de înțelegerea și sensibilitatea oamenilor simpli și nu numai ale acestora. Împotriva gnosticilor au reacționat Irineu și, mai ales, Tertullian. Primul susține că adevăratul creștinism este cel al apostolilor bisericii, că Dumnezeu este incognoscibil și că numai calea credinței și iubirii îl poate duce pe om la adevăr. El a respins ideea emanației
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
încorporare a răului, sau în alte instanțe la fel de imperfect și binevoitor atât cât insuficiența lui permite. Acest Demiurg există alături de altă Ființă Supremă îndepărtată și incognoscibilă ce încorporează binele. Pentru a se elibera de lumea inferioară materială, este nevoie de gnostic, sau cunoaștere ezoterică spirituală disponibilă prin experiență directă sau cunoaștere (gnostic) a acestui incognoscibil Dumnezeu. Printre sectele gnosticismului, totuși, numai pneumatici sau spiritualii obțin gnoză, materialiștii, deși oameni, sunt condamnați. Iisus din Nazaret este identificat de unele secte gnostice ca
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
atât cât insuficiența lui permite. Acest Demiurg există alături de altă Ființă Supremă îndepărtată și incognoscibilă ce încorporează binele. Pentru a se elibera de lumea inferioară materială, este nevoie de gnostic, sau cunoaștere ezoterică spirituală disponibilă prin experiență directă sau cunoaștere (gnostic) a acestui incognoscibil Dumnezeu. Printre sectele gnosticismului, totuși, numai pneumatici sau spiritualii obțin gnoză, materialiștii, deși oameni, sunt condamnați. Iisus din Nazaret este identificat de unele secte gnostice ca o încorporare a Ființei Supreme ce s-a încarnat pentru a
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
și al treilea, Gnosticismul devenea o erezie dualistică credinței Iudaice (vezi Nazarinenii), Creștinismului și filozofiei elene în zonele controlate de Imperiul Roman, goții arianiști (vezi Huneric), și Imperiul Persan. Conversia la Islam și Cruciada Albigensiană (1209-1229) a redus drastic numărul gnosticilor din toată perioada Evului Mediu, deși câteva comunități izolate continuă să existe până în prezent. Ideile gnostice deveneau influente în filozofiile unor variate mișcări ezoterice și mistice spre sfârșitul secolelor 19 și 20 în Europa și America de Nord, incluzând pe unele care
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
pentru a înțelege mai profund doctrinele principale ale Gnosticismului, datorită principal faptului că, anterior descoperirii Bibliotecii de la Nag Hammadi, ce este discutată mai jos, majoritar ceea ce știm astăzi despre Gnosticism a fost păstrat doar în învățăturile părinților Bisericii timpurii. Era Gnosticilor era foarte diversificată religios, și datorită ne-centralizării unei autorități Bisericești, Sincretismul cu sisteme de credință pre-existente cât și noile religii erau deseori îmbrățișate. Peste toate, ideea centrală a Gnosticismului (o cunoaștere superioară și independentă de credință) a făcut o
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
Sincretismul cu sisteme de credință pre-existente cât și noile religii erau deseori îmbrățișate. Peste toate, ideea centrală a Gnosticismului (o cunoaștere superioară și independentă de credință) a făcut o bine-venire multora ce erau parțial convertiți de la păgânism la Creștinism. Potrivit Gnosticilor, credința era pentru cei mulți, iar cunoașterea pentru puțini. Irenaeus declară ((Adversus Haereses, II, 27, 1. PG, VI, 802) gnosticismul ca totul fiind subiectul capriciilor individului, și face orice regulă fixă a credinței imposibilă. Așa cum Clement a spus (Stromata., II
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]