924 matches
-
sfîșiată. Dar mulți, care gîndeau mai sănătos, regretară foarte profund de a nu fi făcut la fel, mai ales că, fiind mai bogați decît el, l-ar fi putut îmbrăca pe sărac fără să ajungă ei înșiși în stare de goliciune." Sulpicius Severus, Vie de Saint Martin, 3, 1-2 (trad. J. Fontaine, Paris, Le Cerf, 1967, p. 257-259) Sulpicius Severus este un scriitor gal, creștin, născut pe la 360 și mort pe la 425. El l-a întîlnit pe Sfîntul Martin în mai
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
vest � ?i cu dou? transepturi av�nd deasupra turnuri lanternou; de unde, o siluet? caracteristic?, cu efecte de mas? ?i cu geometria cu at�ț mai strict? cu c�ț este construit? dintr-o zid?rie regulat?. Navă, bine luminat?, opune goliciunea pere?ilor s?i �nal?i sprijini?i pe arcade, decoră?iei luxuriante pictate pe plafonul de lemn. Biserică Sf�ntul Mihail din Hildesheim (Germania, 1010-1033), ridicat? la ini?iativa episcopului Bernward, concretizeaz? cu putere ?i cu noble?e acest
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
fiindcă aici este prezent în chip deosebit Dumnezeu, Cel ce ne mântuiește. Aici lucrează în chip deosebit harul Său, aici, cu ajutorul bisericii, al rugăciunilor din Sfânta Scriptură și mai ales din Psaltire și din cântările bisericești, omul își cunoaște toată goliciunea sa, adânca-i cădere și putreziciune, neputința, sărăcia, blestemăția, extrema sa păcătoșenie, dar și milostivirea fără sfârșit, dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu, necuprinsa Sa înțelepciune și Atotputernicie. Aici este locul cel mai potrivit pentru a ne împăca cu Dumnezeu, pe
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
chinuia puternic, doream să mor, să fiu departe. Am devenit sentimental și am început să plâng. Mizeria mea nu se mai sfârșea.” (p.55) Rar își înfrânge rușinea pentru a cerși ajutorul semenilor lui, expunându-se, în cea mai infamantă goliciune, în goliciunea sărăciei extreme, dar, ca un făcut, de fiecare dată, nimerește prost. Se adresează tocmai celor care nu-l pot ajuta pentru că și ei sunt săraci. Celor care s-ar oferi să-i întindă o mână de ajutor, le
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
doream să mor, să fiu departe. Am devenit sentimental și am început să plâng. Mizeria mea nu se mai sfârșea.” (p.55) Rar își înfrânge rușinea pentru a cerși ajutorul semenilor lui, expunându-se, în cea mai infamantă goliciune, în goliciunea sărăciei extreme, dar, ca un făcut, de fiecare dată, nimerește prost. Se adresează tocmai celor care nu-l pot ajuta pentru că și ei sunt săraci. Celor care s-ar oferi să-i întindă o mână de ajutor, le ascunde starea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lui Gavrilescu cu "vecinul" din tramvai, una de "regresie hermafrodită, înspre androginia esențială a nașterii și a morții"319: "Ferice de ei...", "- De ele... sunt țigănci", " Așa am auzit și eu"320 caracteristice fiindu-i "întunericul, tăcerea, spaima, teroarea obiectelor, goliciunea aproape grotescă a trupului diform, senzația finală de înfășurare în draperie "ca un giulgiu" și de sufocare în "pâslă""321. Eliade arăta într-un studiu că numai eroii trec în moarte întregi, adică păstrându-și memoria și personalitatea; oamenii simpli
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
caracterul și starea de spirit), în nuvelă, haina servește ca indiciu că reîntineritul Dominic a reușit să scape de moarte și s-a integrat în adevărata sa condiție paradisiacă: "Hainele sale abandonate ne sugerează că se bucură în sfârșit de goliciunea paradisiacă a unui trup sfânt. Cel care moare este Dominic din istorie. Dominic care întruchipează visul sau imaginația veșnicei tinereți nu poate muri, fiindcă există în interiorul unei structuri diferite, recurente a timpului mitic, unde moartea - în sensul în care o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ființarea în ființă 67. Imaginea a ceea ce începe să semnifice nu arată altceva decât lumina acestei limpeziri; nici nu e de fapt o imagine propriu-zisă, căci nu prezintă în lumină chipul reflectat al frumosului nevăzut, așa cum iubirea - "în pura-i goliciune - unica ei splendoare" - nu îmbracă "straie de imagini", ci se arată "asemenea zeiței ieșită ideală/ Din spasmele cu spume ale eternității"68. Ea e forma de manifestare posibilă a nemanifestatului, chipul în care inaparentul trece prin lumină și dă sens
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Nu cu o redare avem de a face, nu cu repunerea în drepturi - și în vedere - a unui conținut derealizat. Darul golului e o donație absolută, preaplinul unei donații aurorale, ceea ce se dă în retragere, atunci când se ia din vedere: "Goliciunea transparentă,/ interioară, de culoarea/ albului sepulcral/ al zăpezii siberiene/ e proprie doar/ sufletelor pierdute,/ odinioară atât de sensibile/ la zgomotul valurilor/ ireal de albastre/ - ecou al unei chemări/ ce se zbuciumă-n ceruri". Golul nu are aici doar natura unei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prin intermediul darurilor acceptate. Cred mai mult în grade diferite de proprietate asupra existenței. Ce sa zic? Dacă spectacolul e bun, poate că și marionetele se-nfiorează de-o fericire a lor, netulburată de mâna păpușarului - care, în definitiv, cine știe ce vastă goliciune ascunde și ea subcutanat. Satisfacțiile actorilor rămân autentice chiar dacă piesa nu-i scrisă de ei. Calitate artistică să fie, că de distribuirea rolurilor nu prea mă sinchisesc eu mare lucru. După care își potopi enunțul cu un râs cristalin în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nimerise în brațele acelui băiat fără legendă și osândă măreață; dar, în definitiv, de ce s-ar asemăna oamenii cu ei înșiși mai mult decât cu alții -, iar despre spectre, ce să mai vorbim...? Se îmbrățișară prelung, ca să-și acopere o goliciune dată la iveală excesiv, până la carnea vie. Dar, în primul rând, se strânseră la piept pentru a scăpa de transparența incontinentă dintre ei; în prezența ei, orice părea posibil. Printre ezitări, Rică își conduse apoi partenera până la reședința Heliopolis unde
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
propria imagine, chiar dacă, fie și în paginile unui jurnal, nu au putut fi în totalitate sinceri. Cine poate crede în absolutul sintagmei " le coeur mis à nu " ? Sunt momente, atitudini, gânduri, figuri pe care nu le poți dezvălui în toată goliciunea lor, mai ales când orice jurnal, oricât de intim ar fi, poate deveni într-o zi public, cuvântul scris fiind cel mai bun martor al unor crâmpeie de viață. Cu oricâte mistificări, însemnările își au rostul lor în întregirea unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Firește, firește, dar locotenentul trăia încă, nu mă îndoiesc, pe un norișor ideal pe care o bunică, indolentă cu siguranță, fantastă cu siguranță, i l-a lăsat moștenire odată cu lecturile, concertele și călătoriile ei culturale prin Europa. Descoperise foarte devreme goliciunea femeii, însă într-un muzeu, grație memorabilei Venus adormite, atribuită ba lui Giorgione, ba lui Tizian, Venus pudica mai bine zis, cu somnul ei atât de gingaș, încât căderea unei frunze de plop tremurător ar fi putut s-o trezească
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai ales din viața publică”. Întunericul ne-a înștiințat cât de scump se plătește îndepărtarea de Dumnezeu. În noi se repetă soarta strămoșilor noștri care, după primul păcat, «au cunoscut că sunt goi» (Gen 3,7), dându-și seama de goliciunea lor. Și noi ieșim, din experiența păcatelor noastre, complet dezgoliți. Ce ne rămâne din patrimoniul nostru economic și din cel artistic, din cel moral și religios?! Până și personalitatea noastră omenească a fost redusă la zero. II. În ciuda acțiunii neîncetate
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a funcționarilor; Ce-i adevărat? Salariile sunt de mizerie, că de-abia țin câteva zile din lună, după care învățătorii se înfometează, atât ei, cât și soțiile și copilașii lor... S-au întâmplat cazuri că țăranul din sat nemaiputând suferi goliciunea învățătorului, l-a luat și l-a dus la oraș, unde la îmbrăcat din cap până în picioare. După ce la îmbrăcat, l-a dus în sat și s-a înțeles cu ceilalți săteni să-l ospăteze pe rând... În altă parte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
tot mai bătrânicioase. Un nou gen de sexualitate plutește în aer, prin hainele tot mai strâmte, mai scurte și mai decoltate ale femeilor. Pe stradă, dar și în piese, în articole de ziar sau în literatură e tot mai multă goliciune și carne, ceea ce nu demult te făcea să roșești acum era normalitate. Romantismul ușor exagerat al anilor ’20 și ’30 este înlocuit de un stil tot mai libertin, cuceririle nu mai poartă parfumul eleganței, dialogurile par mai directe ca oricând
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
morale și intelectuale”, dacă putem vorbi de intelectualitate În acest caz. Femeia Ceaușescu a fost, la drept vorbind, un exemplar de fabulă, din La Fontaine sau Donici, un fel de hienă umană care ne-a arătat, cu o impudoare spectaculoasă, goliciunea morală - dar nu cea umană, ci cea a unei ființe aflate de milenii sociale la marginea oricărei comunități umane, Îmbibată de frustrări, ambiții și pofte din alt secol, din alte pseudo-culturi. Acolo unde „naturalul” nu tinde spre „uman”, ci invers
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
E ca și cum peisajul s-ar fi topit la trecerea lui; ca și cum o prea mare concentrare asupra viitorului sufletului ar fi împiedicat fixarea atenției asupra detaliilor fizice devenite de prisos: zgomotele străzii, gustul pâinii, forma patului, tălpile din piele ale sandalelor, goliciunea piciorului... Nicio aluzie la starea vremii, la ora din zi ori din noapte, la oboseala picioarelor, la distanțele parcurse. Fuga în Egipt? Nici Marcu, nici Ioan nu suflă niciun cuvânt despre așa ceva. Pe jos? Călare pe măgăruș sau pe cămilă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și arta cu tendință, în înțelesul că arta pentru artă nu există. Arta primește prin poet reflexul societății din care el face parte ca om. Legile artei ne duc forțamente la legile vieții. Dacă uiți că e frumos, ca să observi goliciunea, înseamnă că nudul nu e o operă de artă. (Observația Mariei Baskircef) Filosofii și criticii s-au scremut atâta ca să dovedească ceva în chestia artei pentru artă, au umplut bibliotecile cu mii și mii de volume, s-au străduit chinuindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și deci mai morală. Au mai pomenit și alții de întâmplarea acelui preot catolic, misionar într-o insulă polineziană. Văzând că proaspeții săi neofiți se arată în lume așa cum i-a lăsat Dumnezeu, s-a scandalizat nespus, deși, cu toată goliciunea, moravurile erau foarte pașnice. Insularii l-au ascultat și s-au acoperit cu haine. Femeile mai ales au pus rochii lungi cum cerea moda epocii. Îndată s-au înmulțit excesiv violențele bestiale. Observațiuni. Trebuie să mai facem și unele observațiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
producția literară în mers, critică propriu-zisă, făcând grimase pentru că ar fi "impresionistă", "foiletonistă", pentru că face loc detestabilului "scris frumos", pentru că-și îngăduie a apela gest scandalos! la "metaforă" ș.a.m.d. E la mijloc o pudoare ca-n fața unei goliciuni trupești, o rușine față de actul subiectului care intră în contact cu opera prin emoție, gust, sensibilitate, termeni, bineînțeles, infamanți. O pudoare victoriană, de o pedanterie moroză. Ne e rușine, în fond, de actul vital al "consumului" textelor literare, ca și cum ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
marcat și mi-a relevat transparența, calea de acces către abisalul ființei, Moartea a fost singura care "mi-a dezlegat limba"... mai târziu însă, pe nesimțite, Moartea și-a dezbrăcat straiele cernite și mi s-a arătat în toată splendoarea goliciunii ei de tânără femeie, de vas sacru turnând în el ichor divin și l-am băut și el pe mine m-a băut și locul morții l-a luat iubirea: "Symposion", poemul care-mi rezumă 20 de ani de meditație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
etapa actuală, femeia nu mai are secrete, nu mai stârnește imaginația și nici chiar admirația, deoarece ea se expune în public cu întreaga anatomie intimă la vedere, ba mai folosește un gen de îmbrăcăminte sumară și perversă care îi accentuează goliciunea. Urmarea firească este că interesul bărbaților sub aspect sentimental scade, crește doar dorința consumului sexual, care depășește deja chiar și noțiunea de dragoste și care nu are absolut nimic comun cu ceea ce se numește iubire. Ideea există și în folclorul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
căuta să fiu cât mai concis. Vacanța aceasta a fost o vacanță bună, prima în felul ei după atâtea lucruri rele câte au fost. Bună prin uitarea de sine și de trecut, prin lipsa de griji și preocupări serioase, prin goliciunea și exterioritatea ei. O limită, o prăpastie între ce a fost și ce va fi. O cură de iertare, de uitare și de înțelegere. L’erreur est de croire qu’il faut faire quelque chose dans cette vie!Nimic. Nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cuminte. Gura lui spune des „mulțumesc“. Sau „mă scuzați“. E indecent de decent. Îi e rușine. Să vorbească. Să se vadă prea tare. Să danseze cum ar vrea. Are privirea ușor plecată. Șovăie dacă să râdă. Își detestă hainele. Și goliciunea. Nu știe ce să facă cu tinerețea lui. Se simte bine înotând în apa mării, cât mai departe de țărm. Cât mai departe, acolo unde corpul se leapădă de pielea de broască (din creieri!). Acolo, în larg, corpul meu nu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]