2,903 matches
-
construit pe loc atâtea și atâtea biserici, locașuri minore și amărâte ale dezerțiunii din lume, și nici o construcție monumentală, care să intensifice un sentiment de viață și să-i dea nesfârșitul dramatic și vibrant care năpădește sufletul în orice atmosferă gotică. Nu numai din cauza năvălirii frecvente a hoardelor, ci și dintr-o dispoziție lăuntrică, organică, românii și-au așezat satele în ascunzișuri, în văi nebănuite, în obscuritățile naturii. Comparați acest sentiment de viață cu acela care a împins semințiile germanice să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acest dar incomparabil al tuturor aurorelor de cultură. De o parte epoca de naivitate, de cealaltă, epoca de cunoaștere. Lumea homerică și sincretismul alexandriu înseamnă două epoci la antipod. Secolul lui Pericle este epoca de maturitate și de rotunjime. Lumea gotică și istorismul modern reprezintă, în plan occidental, același dualism, de aceeași semnificație și gravitate. Clasicismul francez și romantica germană sânt momente culturale perfecte, culmi de cultură așezate între epoca de naivitate și de cunoaștere a Franței și Germaniei. Ele au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
planurile le îndepărtează de la sâmburele lor și, abstractizând ceea ce este suflet și destin, le îndrumă spre spirit și inteligență. Nu se poate concepe comunitate fără prospețime biologică. De aceea, ethosul comunitar se compromite în maturitatea biologică a unui popor. Perioada gotică a lumii moderne, caracteristică țărilor germanice, iar dintre cele romanice, în special Franței, a fost aceea care, reprezentând o primăvară de cultură, s-a realizat natural și incomparabil în comunitate. A trebuit să se consume un întreg proces de viață
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nouă, românilor, să pășim în lume adăugând și cârpind la haina zdrențuită a unei culturi, umplând goluri cu teorii de etică sau încercînd să salvăm tot ce nu e tragic în modernitate. Fi-vom capabili să înțelegem tot ce e gotic, baroc și să ne asimilăm dinamismului lor? Oare să nu pâlpâie în noi nimic din ethosul eroic și convulsionar al Spaniei și Rusiei? Să ne fie pe veci străine excesele și paroxismul sufletului germanic? Nu vreau o Românie logică, ordonată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bizantină; în alt colț, un pat, adecă câteva scânduri pe doi căpriori, acoperite c-un mindir de paie și c-o plapomă roșie. Înaintea patului o masă murdară, al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine și gotice; pe ea hârtii, versuri, ziare rupte, broșuri efemere din câte se-mpart gratis, în fine, o neordine într-adevăr păgânească. Luna își vărsa lumina ei cea fantastică prin ferestele mari, albind podelele de păreau unse cu cridă; păreții posomorâți aveau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fiecare din ele ceea ce coprindea, în alt colț al casei un pat de lemn c-o saltea de paie, {EminescuOpVII 182} c-o plapumă roșie și-nainte [a] patului o masă murdară, cu suprafața ilustrată de litere mari latine și gotice ieșite de sub bricegelul vreunui ștrengar de copil. Pe masă, hârtii, versuri, ziare rupte și întregi, broșuri efemere ce se împart gratis, în fine, totul un abracadabra fără înțeles și fără scop. Dar asupra cărților culcate-n colț era aninat în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pat, da nu-n biserică. Popa-și făcu cruce... Dar el luase banii de-ngropare anticipând... Ce-i păsa... Cui -i era ciudat în astă împrejurare... era mortul însuși. El auzea vorbindu-se împrejurul lui, vedea cu ochii închiși bolțile gotice ale paraclisului și făclia de ceară albă de la capul lui... dar i se părea că totuși nu va fi decât o închipuire... I se părea și-i plăcea de a fi mort... gândea că e într-o altă lume și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acordat teologiei sud-americane a eliberării). În sfârșit, ultimul pasaj al cărții („Teologie și diferență”) include câteva intrigi intens mediatizate astăzi: dialogul între știință și mecanismele puterii, violența ontologică și postmodernitatea, precum și raportul genitival dintre virtute și diferență. Cartea se închie gotic, en arc-boutant une voûte, cu proiecția imaginii orașului păcii: Ierusalimul cel de Sus. Invenția seculară și seducția puteriitc " Invenția seculară și seducția puterii" Fidel metodologiei sale „arheologice”, John Milbank caută de la bun început să deslușească raportul dintre fenomenul desacralizării și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
că „nașterea conștiinței lirice coincide cu naștere conștiinței erotice” („Arta de a iubi a creat, dar, o artă de a scrie”): „Nașterea conștiinței lirice este determinată, la cei mai mulți (s.n.) dintre poeții de la Începutul secolului al XIX-lea, de apariția conștiinței gotice. Hotărîrea de a scrie versuri este luată sub presiunea unui mare chin interior. Oamenii care, altfel, și-ar fi văzut de treabă se apucă să compună poeme sub puterea unei pasiuni ce nu mai poate fi tăinuită”. Citind din Ioan
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
antipatice. Ioanide era un arhitect cu reputație, pe care mulți l-ar fi solicitat. Clienții burghezi înțelegeau, din păcate, arhitectura ca o dexteritate de a ridica pe sol ceea ce le trăsnea prin cap lor. Unul văzuse o casă în stil gotic francez și voia astfel de ferestre, altul dorea un aspect de fortăreață hibridă hispano-gotică, cum văzuse prin unele cartiere. Apăruse niște arhitecți specializați într-un șablon, construind castele cu bifore, cu portale de piatră și blazoane fantasmagorice deasupra ușilor, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fantasmagorice deasupra ușilor, cu crenele la nivelul acoperișului și în loc de piatră - o suprafață țepoasă, realizată dintr-un calcio vecchio foarte proeminent. Aceste case aveau un aer de provizorat, ca niște decoruri de teatru. Ioanide nu voia să construiască în stil gotic, stil romanic etc., ci în stilul său, și după ce obținea G. Călinescu toate dezideratele de ordin practic își rezerva să inventeze singur complexul arhitectonic, refuzîndu-se în special hibridului. "Nu fac barăci, domnule! declara el, făcând aluzie la prăvăliile și la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din raportul lui Vlădulescu: "...e sensibil pe latura pecuniară?" În puțină vreme, contractul fu încheiat și într-o bună zi, Dan Bogdan, care nu mai avusese nici o știre întrucît îl privea, fu izbit de o firmă scrisă într-o caligrafie gotică deasupra fațadei de la stradă a lui Gulimănescu: "Deutsche Buchhandlung". Ciuda lui fu foarte mare, nemanifestîndu-se decât printr-o privire lung ironică față de Gulimănescu, pe care însă nu-l blamă, întrucît el însuși lucrase secret, întîmpinînd doar un insucces. Fără a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
face o declarație vagă, de toți înțeleasă. lată cuvintele sale: - Tradiția noastră religioasă ne-a obișnuit cu un tip de biserică potrivit peisajului nostru românesc, o biserică în acord cu natura și cu smerenia poporului nostru. Noi nu ridicăm domuri gotice cu vârfuri ascuțite spre cer, în semn de trufie, nici nu sprijinim biserica pe metereze fioroase. Locașul sfânt românesc e familiar și atrăgător și n-a existat în trecutul nostru procesiunea sinistră ca a catolicilor din vremea Inchiziției, având nevoie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apropierea lor. . - Prin urmare, sunteți de părere să nu mai admitem construcții de biserici și clopotnițe fără dispozitiv antiaerian. Pomponescu își permise a tăcea cu amabilitate, fără a se angaja. - Dar turlele nu sunt primejdioase? - Turlele noastre subțiri și "săgețile" gotice, vizibile de sus ca niște ace, nu cred că pot fi țintite. Esențial mi se pare să se evite tabla, poleiala, tot ce sclipește... - Și cupola de sticlă, nu e așa? Noaptea la înviere cu reflector deasupra bisericii! Pomponescu tăcu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sale magia coexistă cu ironia, apare întreaga gamă a fantasticului. La el apar feericul, mirificul, oniricul, halucinantul, iar sugestiile provenite din romanul negru și din cărțile medievale de demonologie sunt foarte evidente. Însă dincolo de fantasticul macabru preluat din literatura romancierilor gotici, dincolo de filonul negru și de demonismul romantic, putem descoperi în cea mai importantă lucrare a sa, Elixirurile diavolului, câteva dintre simbolurile și motivele favorite ale romanticilor germani preferate și preluate și de Hoffmann. Un prim aspect ar fi reprezentat de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pieirea întregului echipaj, cu excepția lui Ishmael, naratorul, fantasticul provine și din caracterul excesiv al lui Ahab, el fiind văzut din unghiul care demonstrează răzbunarea. Un alt scriitor foarte important este Edgar Allan Poe, al cărui operă se inspiră din romanul gotic, din fantasticul romantic german și amestecă terifiantul, oniricul, halucinantul investigației psihologice cu stările maladive, nevrotice, morbide, căci coexistă atracția pentru terifiant (horror) și tendința spre fantastic, care dau naștere la episoade halucinante și enigmatice. Printre cele mai reprezentative opere ale
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
printre care Crimele din strada morgii și Scrisoarea pierdută, se pare ca titlul piesei lui Caragiale a fost împrumutat de la Poe. Majoritatea prozelor din volumul Prăbușirea casei Usher, dar mai ales Masca Morții Roșii sau Puțul și pendula, combină atmosfera gotică cu elementele horror și au avut o puternică influență atît în proza romantică, dar și în cea simbolistă”. 1.6. Reprezentanți ai fantasticului în literatura română În acest context literar, fantasticul se dezvoltă și în literatura română, având ca reprezentanți
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de la Bocca-del-Rio. Plecăm spre Cisnădie și Cisnădioara, unde Noica vrea să ne arate "un model de descălecare". În Cisnădie ne oprim la mânăstirea din centru , ridicată în secolul XIII. Zidurile de bază sânt încă ale variantei romanice, timpurii; restul e gotic. Cisnădioara, sat pe de-a-ntregul săsesc, este punctul zero al descălecării teutonice. "Îmi place să văd aici devenirea în spațiu", ne spune Noica, și ne cere să ne imaginăm cum vor fi arătat cele câteva sute de cavaleri ai ordinului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prima construcție "ideologică" dintr-o Thingbezvegung, dintr-o mișcare de recuperare a vechilor ritualuri germanice de celebrare a zeilor în natură, în păduri și pe vârfuri de munți. Modelul pentru o asemenea Veranstaltung era Donnersberg, locul unde se află ruina gotică a unei construcții care era închinată lui Wottan, zeul tunetului și al furtunii. Este un soare putred de toamnă, locul e straniu prin amestecul acesta de puritate și măreție naturală cu impuritatea utilizării lui istorice. Și, ca și cum în felul acesta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
într-o lume minată de neîncredere și delăsare. „Stilistic, analizând prima povestire o putem cataloga drept comică și aparținând unui registru minor, ultima istorisire este tragică și sublimă, cu tot arsenalul specific unei narațiuni hagiografice. Aceste două povestiri sunt <<stâlpii gotici>> ai marii construcții boccaccești și reprezintă puncte de referință pentru tot ceea ce se desfășoară între ei. Cele două lumi sunt fluide și nu rigid delimitate.”563 Așa cum Ciappelletto în prima povestire este chintesența răului, un fel de reductio ad absurdum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
într-o lume minată de neîncredere și delăsare. „Stilistic, analizând prima povestire o putem cataloga drept comică și aparținând unui registru minor, ultima istorisire este tragică și sublimă, cu tot arsenalul specific unei narațiuni hagiografice. Aceste două povestiri sunt <<stâlpii gotici>> ai marii construcții boccaccești și reprezintă puncte de referință pentru tot ceea ce se desfășoară între ei. Cele două lumi sunt fluide și nu rigid delimitate.”563 Așa cum Ciappelletto în prima povestire este chintesența răului, un fel de reductio ad absurdum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
obicei, obsedați de autosuprimare Încă din tinerețe. Și Cesare Pavese, și Virginia Woolf, și Sylvia Plath reproduc, În confesiunile lor, cu o Înspăimântătoare fidelitate, obsesiile morții și ale sinuciderii. Jurnalul de adolescență al Sylviei Plath captează, ca Într-un roman gotic, Întreaga Învolburare a primelor ispite suicidare: Mi-e teamă. Nu sunt rezistentă, ci vulnerabilă. Simt În fundul orbitelor o cavernă amorțită, paralizată, o groapă infernală, o maimuțăreală găunoasă. Nu gândesc niciodată. Nu sufăr niciodată. Nu scriu niciodată. Vreau să mă sinucid
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
anti-naționalism francez transformă cazul Drieu Într-un complicat, inclasificabil carusel de negații Încăpățânate ale evidenței și Încercări de a găsi pretutindeni sensuri ascunse și comploturi mocnite. Terorizat de influența atotputernică a evreilor, Drieu construiește un scenariu, amintind de semi-parodicul romanelor gotice, În care Evreul ar fi stafia, demonul, spiritul negativ, Încarnarea forțelor malefice absolute. Pe de altă parte, nici autoportretul pe care și-l desenează sieși nu e cu nimic mai trandafiriu. De la prima la ultima pagină, Jurnalul transcrie imaginile apocaliptice
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pe o treaptă superioară, cântării. Parodia sacra atestată în secolele V-VII cunoaște două exemplificări de excepție în Joca monacorum și Coena (Cena) Cypriani. Aceasta din urmă, în traducere Cina cea de taină a lui Ciprian, are structura unui "simposion gotic", este o Pileata Biblia pentru că "toată Biblia, toată Evanghelia sunt parcă decupate în bucăți și apoi aranjate astfel încât se obține un tablou grandios al banchetului unde beau, mănâncă și se veselesc toate personajele istoriei sfinte, de la Adam și Eva până la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care să nu depindă de țărănime și nici de barbari. Renumita lege a lui Valens (364-378) din 375 care reglementa complexa materie a recrutării, trebuie să fie înțeleasă în același sens. Se știe că înfrângerea de la Adrianopol și avansarea pericolului gotic pretindeau exigența unei armate lipsite de elementul barbar. Ideea se regăsește și în Epitoma rei militaris (383) a lui Vegetius (secolul V), scrisă în timpul domniei lui Theodosius I, în care sunt frecvente lamentările sălbăticirii armatei. Predominanța barbară în armata lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]