4,325 matches
-
privit ca o dovadă a noii sale încrederi de sine. La invitația partidului Die Linke [stânga], el vrea să pledeze pentru ideile sale în țara care s-a angajat ca niciun alt stat pentru politica de austeritate. CDU a semnalat grăbit, în prealabil, că nu este interesată de o discuție cu noul star al stângii, în timp ce SPD era indecisă. Tsipras primește și așa destulă atenție. Imediat ce se apropie de camere în Reichstag, el afișează un zâmbet larg, care pare un pic
Cine este cel mai periculos om al Europei. Merkel e terifiată! () [Corola-journal/Journalistic/58171_a_59496]
-
vorbele din jur se confundă cu zgomotele îndepărtate ale străzii. Sau o slăbiciune neașteptată o face să nu răspundă, lucru deloc uimitor, pentru că de câte ori nu am simțit tentația și plăcerea de a nu răspunde celor care ne cheamă cu voci grăbite și pline de afecțiune. Să nu te înfățișezi dinaintea iubirii: e în asta un motiv întemeiat pentru a tăcea. Și dacă adăugăm și suferința pe care bărbatul obișnuiește să o provoace femeii, vedem că descoperirea și ocuparea acestor locuri magice
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
un apel la folosirea tuturor mijloacelor pentru a asigura o cultură a limbii, în stare de a o feri de degradare și urâțire. Niciodată ca în epoca modernă, iar la noi după 1989, limba unei țări n-a fost mai grăbită să-și schimbe straiele sau să-și neglijeze ortografia. Există globalizare și în limbă. Și niciodată n-au fost mai ineficiente măsurile directe de intervenție ale lingviștilor. Nici chiar în Franța, unde Academia are drept de legislație. Tot ce a
Cultura limbii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5051_a_6376]
-
băteau acum tare pe caldarâm, se grăbeau și ele. Soarele urcase, acoperea deacum lumea; femeile mânuiau secera, cântau și secerau; mănunchiurile se făceau repede brațe, snopi, clăi, iar la arii erau clădite turnuri. „Spic și traistă!“ ura gospodarilor fiul Mariei grăbit și înainta. Cana dispăruse în dosul măslinilor, umbrele se încolăceau la poalele copacilor; se apropia amiaza. Și pe când fiul Mariei saluta lumea în jur și-și avea mintea ațintită la Dumnezeu, un miros dulce de pâine scoasă de curând din
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
conștientiza fiecare particulă a textului, a o supune unui examen continuu, ceea ce presupune o luciditate cabrată, un efort stresant. „Scriitor, spunea Valéry, e cel pentru care o frază nu e un dat inconștient, analog masticației și înghițirii la un om grăbit, care nu simte ce mănîncă”. Asta în ceea ce privește așa-zicînd partea tehnică a trudei noastre. În raport cu existența, scrisul înseamnă un mod de a i te opune. Indiferent de idilicele, moralizatoarele, exhortativele, violentele înfățișări pe care le poate adapta aparenta legătură între cele
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
propagă și romanul de față, prin problema donquijotismului. Firește că, dintr-o anumită perspectivă, lucrurile pot farda un tezism evident. Articulările lui Baștovoi vin deodată cu recuperarea unor borne biografice absorbite ideal de cititori. Scriitorul are în vedere un cititor grăbit, de aceea știe că trebuie să manevreze cât mai agil discursul. Pentru că Ștefan Baștovoi instrumentalizează literatura. La nivelul interogației se dă adevărata luptă. Tot aici se cristalizează un consens etic. Să nu fim greșit înțeleși. Baștovoi nu face nicio clipă
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
zi de zi / exerciții de moarte și înviere pe pielea mea, iar eu îl iubesc de nu mai pot”. Ca să nu mai obosesc atâta, mă silesc să învăț un mers ca pentru vârsta mea. Mereu mă surprind în pas prea grăbit. Ciudățenia e că, de curând, la Lugdunum, am făcut două uriașe plimbări, mai și urcând multe trepte la întoarcere, spre cartierul lor. Ba, a doua oară, revenind, T tocmai ieșea. Am pornit împreună spre parcul cu vila în care e
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3327_a_4652]
-
La Boca în loc să se mai așeze iar, ca un caraghios, pe banca din parcul Lezama. Ajunsese pe strada Almirante Brown când se întoarse brusc și se îndreptă spre locul obișnuit; mai întâi încetișor și parcă șovăielnic, sfios, apoi tot mai grăbit, ajungând să fugă de parcă era pe cale să întârzie la o întâlnire. Da, era acolo. De departe o văzu venind spre el. Martín se opri, cu inima bătând să-i spargă pieptul. Fata se îndreptă spre el și, când ajunse, îi
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
parte din întregul schițat mai sus) este recenta Prietenii din povestea literaturii. Nu întâmplător, venind să confirme perspectiva de care vorbeam, câteva texte de aici se regăsesc în mai vechiul Puzzle. Este vorba, în primul rând, despre portretele unor „prea grăbiți” congeneri (Dinu Regman, Mariana Marin, Cristian Popescu). Altminteri, cartea are imensul merit de a face accesibile texte indisponibile altundeva decât în arhivele de periodice ale marilor biblioteci. Pe unele le știam de acolo. Am descoperit, însă, destule surprize, cum se
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
care au adunat aproape 7 milioane de oameni. Adică 40% din populația de atunci a țării. Or, aceasta ar însemna că atunci s-a înregistrat cea mai mare mobilizare populară din istoria României...”. Această teribilă mobilizare nu se explică, așa cum grăbiți am putea crede, doar prin acțiunea aparatului de propagandă și represiune. A existat și participare „spontană, voluntară, sinceră”. Au existat și foarte mulți oameni care, fără să fie obligați, au purtat doliu sau au pus drapele și portrete îndoliate la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
șefia NATO cu doi ani înainte de numirea lui în funcție, perioadă în care fostul premier a negat constant informația. ”Este prematur. Iar actualul secretar general mai are încă un an și jumătate de mandat. Doar presa de la noi e foarte grăbită”, a declarat astăzi Traian Băsescu, întrebat dacă următorul secretar-general al NATO poate fi un român. Oaspetele său, Anders Fogh Rasmussen, a folosit același discurs: ”este mult prea devreme” pentru a se vorbi despre succesorul meu. La scurt timp după a
Băsescu secretar-general NATO, scenariu identic cu numirea lui Rasmussen: presa a speculat asta cu doi ani mai devreme by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37320_a_38645]
-
citește nimeni scrisorile, ți-am spus. Absolut nimeni, chiar când lipsesc din Iași. De Paști, poate mă duc pe vreo 3-4 zile la... Vâlcov. Cu un doctor de-aici și cu nevastă-sa. Cele mai bune salutări din partea celui mai grăbit dintre prieteni. G. Topîrceanu [Doamnei Tanți Cotovu, Strada Traian, nr. 51, Constanța]. Note • Originalele celor două scrisori, necunoscute până acum, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1 G. Topîrceanu - Scrieri. [Volumul] 2. Proză literară. Jurnale. Articole. Corespondență
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
de după-amiază e de părere că folosirea persoanei întâi în reportaj sau în roman comportă riscuri, dar și obligații asemănătoare. El scrie: „Chiar dacă există o frontieră între reportaj și roman, ea nu separă, după cum își închipuie mulți, statutul de jurnalist - grăbit, superficial, lipsit de scrupul, - și cel de scriitor - nobil, profund, plin de scrupul moral, - ci pe acei autori care se cred deasupra a tot ce relatează de aceia care acceptă ideea inconfortabilă de a fi parte a ceea ce relatează. Exemplu
Jurnalism și literatură () [Corola-journal/Journalistic/3474_a_4799]
-
râului fără apă. Suntem îmbătrâniți de atâta așteptare responsabilă și matură și redevenim copii când vine mama”. În proza Lilianei Corobca, poetica așteptării este punctul central. Aici se insinuează sentimentul zădărniciei și asumarea fatalității, condiția prizonieratului și, finalmente, obsesia maturității grăbite. Toate definesc felul în care, paradoxal, se fortifică inocența. În Kinderland, asistăm la o nouă cruciadă a copiilor: una anapoda, a fugii spre o interioritate îmbătrânită. Noua generație pierdută - mutilată de migrația economică - încearcă să-și amputeze copilăria pentru a
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
anume temă de meditație conduce la un enunț, și el construit în mai multe trepte și deschizător de suculente discuții. Enunțul e oprit când și când în loc pentru divagări etimologice spumoase, cu sensuri uitate ori cu nuanțe ignorate de vorbitorii grăbiți. Cele două trepte se slujesc generos una pe cealaltă, așa încât desfășurarea e vastă, învârtejită, labirintică, fără a-și pierde claritatea și forța de sugestie. În fine, cu un mic artificiu retoric, tema înaltă e coborâtă scurt în cea mai măruntă
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
Un înger prezent printre noi Dacă nu ar fi plecat Mitropolitul Nestor Vornicescu, grăbit și nefiresc, ce „cuvânt de folos ne-ar fi dat acum, într o vreme „a pustiirii Neamului”? De ce uneori, pleacă dintre noi, oameni ce încă ar mai fi putut fi „străjeri demni” ai Cetății? De ce nu știm și nu învățăm
Destine umbrite. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Mariana Gurza () [Corola-journal/Memoirs/93_a_120]
-
e stăruința cu care își cer singure locul în care se cuvine să stea. Această decență a locului cuvenit face ca tablourile lui Paștina să dea încăperii statutul de decor. Nu tabloul e element de decor, ci camera. Ochiul nostru grăbit nu mai surprinde rădăcina comună a decenței și decorului, ambele descinzînd din deceo (a se potrivi, a se cădea) ca act de naștere a armoniei. Cînd spunem despre un om că nu face parte din decor, surprindem lipsa de potrivire
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
Venere și Madonă, bunăoară. De altfel, mult mai prudentă, în ceea ce pune pe hârtie, poeta e mult mai puțin în pericol de a greși, ca să-și ia, pe urmă, vorbele înapoi. Natura romantică, pe care o pomeneam mai devreme, impetuoasă, grăbită să-i răspundă unei iubiri pe care o reflectă, mai mereu, ca ideală, e bine temperată în una din cele mai reușite, cred, poezii ale Veronicăi Micle: „Pasăre cu pene albastre,/ Martoră iubirii noastre, De-i sfârși cântarea ta,/ N
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]
-
lui sofisticată de rădăcinile țigănești se prelungește, indiferent de izbânda măștii sociale. Ba mai mult, când își asumă în sfârșit identitatea, același destin potrivnic îl forțează să poarte masca în următorul act. Stendhal transmitea eroului o voință aparte, necesară absorbției grăbite a lumii, fapt demonstrat prin arderea etapelor. Era vorba de felul cum autoeducarea poate transforma un individ într-o adevărată mașină socială, capabilă să definească orice rigoare fără implicări emoționale. Georgian este un excelent ucenic al artei parvenirii, care știe
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
atmosferei ce o respir... E/ prea serios. Încotro? Că mă distruge destinul./ Poate încep să mă dizolv fizic. «Ninge din mine»... Ninge,/ iată fulgii Binelui, Frumosului și/ Adevărului - pentru cine ninge? Trec pe/ lîngă mine grupuri de oameni în zdrențe, grăbiți și tăcuți,/ cu copii în cîrcă, avînd cu toții ochii larg/ deschiși și privind fix, cu o uitătură demențială, unde se/ duc? Să mă iau după ei? Au ajuns/ atît de sus. Știu, viitorul se deteriorează. Nu e aici o sumă
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
Nicolae Scurtu Biografia și opera memorialistului Nicolae Țimiraș (1912-1996), strănepot al irepetabilului naratolog Ion Creangă, sunt insuficient cunoscute și, uneori, denaturate de cercetători grăbiți și fără lecturi integrale. Memorialistul Nicolae Țimiraș este, până acum, autorul a trei cărți 1, în care evocă aspecte, esențiale, din existența sa și a altora. Scrise cu talent și cu pasiune, izbutesc să rețină prin farmecul evocării, al portretizării
Însemnări despre memorialistul Nicolae Țimiraș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2966_a_4291]
-
recent, la Polirom) a fost, fără îndoială, un intermezzo epic în procesul de elaborare a capodoperelor sale, dar, tematic, nu a ieșit din registrul descis mai sus, concentrîndu-se pe destinul necruțător al marginalilor istoriei. Textul nu pare, la o lectură grăbită, unul cu miză semnificativă în opera autorului Fructelor mîniei. Ne referim la o alegorie nesofisticată, prelucrată de scriitor după o poveste din folclorul mexican (poveste auzită, pesemne, în desele lui călătorii în sudul extrem al Californiei!), unde un latino sărac
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
pentru halucinații. Fumează mai puțin, evită pe cât poți cafeaua și plimbă-te o oră, seara, cu Coleta. O să constați că spiritele se vor plictisi și n-or să te mai viziteze. Concluziile părintelui Diniță i s-au părut domnului Sarafoleanu grăbite, dacă nu chiar meschine. Era învederat că îl socotea țicnit. Ce-ar fi, i-a zis, să vii la mine într-o seară și să te convingi la fața locului că nu bat câmpii? Să vezi cu ochii tăi lucrarea
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
nu facă altceva decât să ilustreze vreo lege. Căci astăzi, în lumea democratică, deși nu se mai dau indicații prețioase, acestea sunt înlocuite, însă, se vede, chiar de legi. Or, filmul premiat la Cannes nu este altceva decât o execuție grăbită a unei comenzi sociale. Hopa! Păi tocmai comanda socială era cea de care ne plângeam, noi între noi, înainte de ’89, cei care nu acceptam să o urmăm cu coada între picioare. Așadar, uite că nici comanda socială nu e rea
Perspectiva furnicii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2960_a_4285]
-
al cărui etaj era ocupat de Marie Pillat și de noi. Mihai era frumos cu părul său aproape alb, încununându-i figura prelungă, subțire, iar privirea ochilor de obicei interioară, visătoare, devenise intensă. Își schimbase și mersul, din nepăsător, devenise grăbit, hotărît. Se perindau pe la el, acasă, tineri veniți din toată țara. Erau curați, încrezători, unii purtau costum național. Fuseseră publicate: Scrisori pentru tineretul român, o carte învățând că scopul vieții nu consta în câștigarea bunurilor materiale și urcării pe scara
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]