7,204 matches
-
și-ar da cu moalele de elemenți și imediat i-ar țâșni sângele din abundență. I-ar zbura, din recul, ochelarii de pe nas, cam la jumătate de metru în față. Când m-aș duce spre el să-l ridic, din grabă aș călca pe lentile, făcându-le bucăți. Și s-au scumpit îngrozitor ochelarii! Și amărâtul de el stă cu chirie undeva pe lângă bazar și l-a și părăsit Panait pentru unul de la Politehnică, iar ăsta nou i-a vândut cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
caricaturi Înaripate, fără pic de grație. Semeț, a dat din nou ocol, cercetînd Încă o dată cunoscutul povîrniș de lavă fisurată care se ițea la adăpost de vînt, Într-un golf liniștit și micuț cu nisip alb, pentru a urca fără grabă ca să piară pe țărmurile Înalte și enorme, de care se spărgeau mugitoarele valuri ce veneau dimpotrivă. Priveliștea Îl neliniști. Fără Îndoială că plouase În absența lui, iar cactușii și arbuștii crescuseră peste măsură, Împrăștiindu-se printre stînci și blocurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
simtă inima bătîndu-i din nou foarte tare; albatrosul se simți isipitit să alerge din nou pe țărmul abrupt, pentru a se arunca Încă o dată În gol, dar de-acum bărbatul, considerînd Încheiat spectacolul, se ridicase În picioare anevoie, Îndepărtîndu-se, fără grabă, spre povîrnișurile dinspre apus. - Bravo! repeta acum cu voce tare, ca și cum ar fi vorbit cu cineva sau i-ar fi plăcut sunetul cuvintelor sale. E al naibii de bun păsăroiul ăsta afurisit cu penajul pătat... A măsurat Înălțimea și a făcut fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vas, la multă vreme după aceea, nu fusese În stare să spună cine era sau de unde apăruse, motiv pentru care capriciosul său căpitan Îi schimbase numele inițial de Jack sau de John În absurda poreclă de „roșcovanul Oberlus“. Crescuse fără grabă, cu picioarele strîmbe, scheletic și cocoșat, aproape fără să cunoască mirosul pămîntului sau sunetul unui glas prietenos și Îl spintecase cu cuțitul pe primul său dușman Într-o crîșmă din Panamá, fapt pentru care fusese nevoit să se alăture, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vînzoleala la bordul greoaiei nave, care purta sonorul nume de Monterrey, și ajunseră pînă la el, cît se poate de clare, vocile care ordonau să fie trimisă la apă feluca de la pupa. Cinci bărbați săriră În ea și vîsliră fără grabă, printre rîsete și glume, salutîndu-le gălăgios pe primele foci care-și ițiseră capetele curioase lîngă prova, iar glasurile lor răgușite răsunau În zori de-a drepul magic, Însoțite de zgomotul ritmic al vîslelor care loveau traversul, de clipocitul apei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spre șalupă, Încercînd să facă În așa fel Încît aceasta să Îl ascundă, interpunîndu-se mereu Între el și cei care l-ar fi putut zări de pe vapor. CÎnd ajunse În dreptul ei, se strecură cu grijă Înăuntru și puse mîna, fără grabă, pe cîteva cuțite late, ață de pescuit și cîțiva metri de lanț de ancoră. Se Întoarse cu toate acestea, tot pe brînci, adăpostit acum de stînci și arbuști, și porni grăbit și silențios către apus, către zona cea mai sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tot ce i-a mai spus, Înainte de a camufla cu pietre și crengi intrarea În peșteră. CÎnd se simți mulțumit de treaba pe care o Încheiase, convins că nimeni nu avea să reușească vreodată să descopere ascunzătoarea, se Îndepărtă În grabă, se cățără pe culmea abruptă și pîndi de acolo, ascuns printre buruieni, mișcările de du-te vino ale celorlalți membri ai echipajului. Spre prînz, cei patru bărbați, care stăteau de ceva vreme lîngă șalupă, Începură să se Îngrijoreze din pricina Întîrzierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
astfel dormea și santinela, care muri În somn, decapitată cu precizie de tăișul ascuțit ce-i retezase gîtul În partea din față, În timp ce trupul Îi rămăsese În aceeași poziție, cu capul dezarticulat poate puțin mai Înclinat spre piept. Apoi, fără grabă, Iguana Închise și blocă tambuchiurile de pe puntea-platformă, asigurîndu-se, ca un perfect cunoscător al acelui tip de baleniere, că nu lăsase nici un singur gol prin care să poată scăpa marinarii. Știindu-se de-acum stăpîn absolut pe suprastructură, dădu jos dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care am văzut-o vreodată... O să mă ajute să-mi păzesc oamenii... Deodată Își curmă vorba, ca și cum s-ar fi simțit obosit În urma unei discuții Însuflețite cu care nu era obișnuit sau s-ar fi văzut asaltat de o grabă bruscă, Îngrijorat ca nu cumva să se trezească cineva de pe puntea-platformă. Tăcu mîlc, trăgînd cu urechea, și Îl liniști faptul că nu se auzeau decît scîrțîitul ritmic al navei și sunetul apei sub prova. Apoi, ridică pe umăr cufărul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
idiotizat, În timp ce flăcările Începeau să cuprindă vechea structură de lemn, iar fumul punea stăpînire pe interiorul cabinei. Tot În șuturi Îl obligă să coboare În felucă, tăie frînghiile dintr-o singură lovitură seacă de macetă și apucă vîslele, Îndepărtîndu-se fără grabă de vaporul care se transforma Într-o adevărată torță plutitoare. La puțină vreme după aceea, Începură să se audă strigătele bărbaților Închiși sub punte, care Încercau să iasă prin chepengul de incendiu, lovind zadarnic tambuchiurile aflate deasupra capetelor lor. Flăcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lumina unui foc de tabără. Iguana Oberlus văzu goeleta sosind, Își Închise oamenii, luă armele și, din păduricea de cactuși, spionă echipajul care tocmai trimitea o șalupă la apă și perechea care sărea În ea și se apropia, vîslind fără grabă, spre debarcader. Îi urmări, aproape tîrÎndu-se, ca un tigru aflat la pîndă, pînă În dreptul micuței plaje din fund și observă cum femeia se dezbrăca cu liniștită parcimonie În timp ce se lăsa noaptea, pentru a intra apoi În apa curată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era comic, pierdut printre jupoane, dantele și combinezoane, băgîndu-și nasul Între picioarele ei, căutînd cu limba un sex care acum era rigid și uscat, pentru a se cocoța mai tîrziu pe ea și a o pătrunde cu stîngăcie, cu neliniștită grabă, terminînd Într-o clipă, Încurcat În haine și panglici. Se trînti apoi alături de ea, Îi mîngîie pentru cîteva clipe rochia de dantelă neagră, șopti ceva printre dinți și adormi. Niña Carmen rămase foarte liniștită multă vreme, contemplînd tavanul gînditoare, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aproape batjocoritor, și, uitîndu-se cu dispreț la armă, se ridică Încet, În timp ce ea ținea În continuare pistolul Îndreptat spre el, cu degetul tot mai crispat pe trăgaci. În picioare acum, o privi de sus În jos și se Îndreptă fără grabă spre pat, oprindu-se chiar lîngă piatra unde se afla al doilea pistol. — Să nu-ți treacă prin minte să-l atingi! Îl amenință Niña Carmen cu o voce răgușită, dar el nu părea s-o asculte; se aplecă, luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
est, să o ascundă pe neașteptate, și prin urmare, la mijlocul nopții, se lovi de stîncă și se hotărî să rămînă În așteptare pînă la răsăritul soarelui. Zorii Îl surprinseră la vreo șase mile de coastă, dar, cu toate că ridică În mare grabă pînza și navigă direct spre golful adăpostit de vînt, fiind de-acum avertizat, Oberlus Îl descoperi, pricină pentru care Își adună iarăși prizonierii, Închizîndu-i Încă o dată În grota de lîngă faleză. Vreme de cinci zile, oamenii lui Arístides Rivero străbătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fel de pînză la orizont. Plecaseră. Descumpănit, se așeză pe stînca lui, să mediteze la surprinzătorul fapt că dușmanii lui renunțaseră atît de ușor să-l captureze, de vreme ce era evident că veniseră hotărîți să-l prindă. Cui se datora acea grabă, cînd lupta abia Începuse? Avu nevoie de două ore lungi de meditație, În care se strădui să se pună În locul vînătorilor, căutînd o formulă care să-l oblige să li se Înfățișeze, pînă Își aminti de o frază pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
felicitat că nu luase parte la luarea deciziei. Nici generalii care făcuseră frontul nu fuseseră întrebați, la fel nici unul dintre cei care erau, cum s-ar zice, experți ai liniștii publice. Ordinul venise de prea sus și fusese executat în grabă cu o trupă care nu cunoscuse bătaia frontului, rezerviști trăiți bine, sănătoși, crăpînd de nerăbdare să facă și ei ceva. Și au fost puși să facă, dar ceea ce s-a întîmplat a fost îngrozitor. Toată Piața Teatrului s-a umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
învingători, ci o ordine cu totul nouă și neașteptată. Unii susțineau că a fost absolut necesar să se tragă, dar el, Mihai Mihail, a văzut doar că a fost numai îngrozitor. Români uciși de alți români cu ură și cu grabă. Pentru că știa cu precizie că s-a tras cu grăbire, de parcă i-ar fi fost cuiva teamă să nu se intervină, și să se revoce ordinul de deschidere a focului, tot așa cum știa că batalionul de la Otopeni care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încredere nici măcar în el. N-avea, dar îl trimitea în gura lupului. Își spuse că trebuie să fie atît de deștept, încît să iasă din ea înainte de a-și închide fiara fălcile. Ăsta era cu adevărat un motiv serios de grabă. V De la sfîrșitul războiului Radul Popianu nu mai fusese în București. Și nici acum n-ar fi ajuns dacă nu s-ar fi simțit dintr-o dată foarte derutat și mai ales cuprins de îngrijorare. O îngrijorare ce pînă atunci fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fiind sigur că stăpînirea sa nici măcar nu poate fi pusă la îndoială. Așa se face că după părerea lui Mihail, deci și a Serviciului, nu lenea, trîndăveala l-au făcut pe Cantacuzino să piardă regența, și, cine știe, regalitatea, ci graba cu care voia să se instaleze cu totul deasupra tuturor. Era vicleană Excelența-sa, dar nici ceilalți nu erau niște naivi. Așa că s-a văzut scos din cursă încă înainte de vreme, în locul său fiind numit domnul Buzdugan, nici prinț, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a obrazului care îi trăda uimirea de o clipă, Mihai Mihail nu era chiar atît lipsit de sensibilitate pe cît voia să arate "sigur, domnule director, dar piloții sînt oameni tineri care au străbătut drumul pînă la ușa asta în grabă, în cea mai mare viteză posibilă. Cum și cine să le ceară să aibă răbdare și stăpînire de sine încît să deschidă încetișor o ușă care după toate aparențele va ceda la prima izbitură dată în grabă? De aceea cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ușa asta în grabă, în cea mai mare viteză posibilă. Cum și cine să le ceară să aibă răbdare și stăpînire de sine încît să deschidă încetișor o ușă care după toate aparențele va ceda la prima izbitură dată în grabă? De aceea cred că Bîlbîie nu aprecia corect situația, Balbo nu s-ar amesteca într-o chestie atît de provincială, niște ofițeri zănateci care se joacă de-a puciștii într-o țară în care lucrurile merg în general de la sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Însuflețire și har de tinerii cu ochi albaștri și blajini, Încât lumea ajunsese să‑i creadă. Când un neadevăr este rostit cu neostoire, lumea Începe să creadă. Căci oamenii au nevoie de credință. Așa că mulți tineri și‑au pus În grabă crepidele și‑au pornit‑o pe urmele lor. Unii se mai Întorceau În cătunul lor după un an‑doi, alții după zece, vlăguiți de‑atâta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținând mâinile Încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
băieți erau hotărâți s-o apere chiar și cu prețul vieții lor. Tapú Tetuanúi și Vetéa Pitó făcură rost de arme, apa și mâncare, iar la lăsarea serii Chimé veni și îi lua din Punta Patiúa, pentru a străbate, fără grabă, cei doi kilometri care îi despărțeau de strâmtoare. Fu o noapte lungă, întunecoasa și plină de emoții, în care valurile insistențe care soseau dinspre ocean împingeau mereu ambarcațiunea către interiorul lagunei, însă tot de atâtea ori ocupanții săi vâsleau înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vasului, cănd Hinói Tefaatáu o prelevase, în care Tapú Tetuanúi avea ocazia să o revadă. Tatuajele se păstraseră perfect, însă era un spectacol macabru s-o vezi astfel, atât de departe de stăpânul ei. În plus, cum fusese tăbăcita în grabă, răspândea un miros groaznic de mortăciune, care îi obligă pe toți cei ce voiau s-o privească de aproape să-și acopere nasul cu mâna. Bărbații de pe insulă o analizară cu multă luare-aminte, dar sfârșiră prin a recunoaște că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
străinilor. Miti Matái manevră cu îndemânare vasul, până la circa o sută de metri de plajă de nisip negru, menținând tot timpul prova către ocean și vâslașii la posturi, în cazul în care ar fi fost necesar să se depărteze în grabă. După numai o jumatate de oră Miti Matái demonstra, încă o dată, ca instinctul nu obișnuia să-l însele, căci, unul câte unul, se iviră dintre copaci vreo cincizeci de războinici înarmați până-n dinți, care începură să urle și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]