4,781 matches
-
nu părea să se sinchisească prea mult de asta. Fiindcă nu-și putea permite să bea vârtos, își omora timpul numai gustând pălinca. Se gândea la ale lui și trăgea cu urechea la discuțiile celor de la mesele învecinate. Îl amuza graiul ardelenesc în care minerii se plângeau de greutățile lor. Așa aflase că exploatarea lemnului era o îndeletnicire apărută abia de curând în părțile acelea. Adevărata bogăție a munților ce înconjurau mica localitate era aurul care se găsea din belșug acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prin răsplată nu se Înțelegea o coajă de pîine pe care o primeau cu smerenie sau un urcior cu apă rece din care sorbeau cu Înghițituri mici, printre șopoteli. Așa se Înnădeau, unul după altul, propovăduitorii, de toate semințiile și graiurile, bărboși sau nu, rostind aceleași predici, dar Întrecîndu-se În Înfățișarea minunii și Învierii Nazarineanului. Treptat, popoarele Iudeii, Samariei și Anatoliei Începură să dea crezare tinerilor pașnici cu crepidele prăfuite, ce-și țineau brațele Încrucișate pe piept, glăsuind cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un vis profetic, visul veșniciei și al timpului? Un vis fără himere ori șovăieli, un vis al zicerii și al simțirii, un vis deopotrivă al sufletului și al trupului, un vis cu contururi precise și limpezi, un vis ca un grai al său și cu o anume rostire, un vis care se supune zicerii, care se lasă adulmecat și deslușit, un vis mai viu decît trezia, un vis pe care-l visează doar răposații, un vis ce nu se lasă ras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care se poate face agricultură. Tochile - teren degradat prin alunecări de teren, unde se formau bălți alimentate de izvoare sau de zăpezi și ploi, fiind folosite pentru „murat”, topit inul și cânepa; de aici numele de Tochile (a tochi, în graiul local, pentru a topi). Acum izlazul Tochile este împădurit cu salcâm, numai zarea spre Pârlita (Pârlituri) a rămas izlaz; Dealul Pârlita și cătunul Pârlita (Pârlituri) își trag numele de la practica veche de a arde vegetația arboricolă, pentru a deschide loc
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
chiar din alte sate decât cele îndeobște cunoscute. Bejenarii care au întemeiat satul Lunca erau deosebiți de locuitorii din jur, mare parte răzeși, atât ca statut social (erau clăcași, la fel ca cei din Slobozia), dar și ca port și grai. în deceniul al patrulea al secolului XX, după cum ne informează Vasile Ignătescu, luncașii „își poartă încă portul național, în duminici și sărbători, la hramuri, iar flăcăii și fetele joacă hora cu strigături ca la Părhăuți.” Au fost menționate și legăturile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a Cooperație și împroprietăririi, pentru constituirea comisiei comunale de expropriere. Delegatul regional, în baza art. 38, 39 și 40 din Decretul - lege 169 privitor la expropriere, a procedat la alegerea membrilor comisiei, asupra cărora adunarea cetățenilor sa exprimat prin viu grai. Comisia de expropriere a comunei Filipeni era formată din următorii: 1. Andrei Boca, pentru satul Lunca; 2. Vasile Tudor Ciuchi pentru satul Fruntești; 3. Ion Colacă pentru satele Slobozia și Valea Boțului, 4. Toader Pintilescu, delegatul Consiliului de administrație al
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
afară, adăpost pentru oi, poiata pentru păsări, cotețul pentru porci etc. Vechea gospodărie nu se putea lipsi de piua de bătut, râșnița, loznița pentru uscat fructe (prune, numite local perje) beciul de sub casă sau chiler, pivnița (chimnița cu gârlici în grai local), alte instalații necesare. Gospodăria era înconjurată de gard din spini între pari de stejar, împletit din nuiele sau din lețuri și scândură. Până la apariția fațadelor cu model geometrică și floral, casele erau văruite fie cu var alb (la exterior
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un tractorist care demola tot. Ajunsă la picioarele lui Ilie Vraciu, îl croiește și îl seceră, iar Ilie, băiat fin, cu reacționează cu pumnii și înjurăturile de rigoare, nu, s-a dusă în fața lui și i-a spusă tare în graiul luncașilor: „Băi, urâtuli’!”. Râsă general, conflict închis, făr intervenția arbitrului de centru. A urmat o finală la Bacău, pe stadionul din Parcul Libertății, cu o echipă din Itești, unde era o unitate militară. Am pierdut cu 3-1 și îmi amintescă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
traducând-o În limba necredincioșilor? Dante tresări la zisele acelui păgân. Dar se abținu: pe chipul tânărului se deslușeau semnele unei mâhniri sincere. Și poate că o jignire adusă lui Dumnezeu era cu adevărat ca atare În orice limbă. - În graiul meu, insulta adusă dumnezeului tău va fi mai mică. Dă-i drumul! - Alah e mare, se hotărî până la urmă să Înceapă sarazinul, dar al-Jazari... e și mai mare. Își Îngropase capul Între umeri, de parcă s-ar fi temut că Alah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
atâția!, îmi place pătlagina cu inflorescențele ei falice, s-o udăm și pe ea, cum o fi răsărit aici, dincoace de gard? Uneori, cânta încet, dar ierburile îl auzeau bine și înfloreau, parcă le fermeca cineva sau ceva, el înțelegea graiul lor, câtă apă le trebuia, câtă căldură, înțelegea păsările care se așezau pe crengile copacilor din jur, toate erau fericite când îl vedeau. Alteori, pe vârfurile merilor din livada nesfârșită de dincolo, de după gardul și poarta ușoară, o vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
s-a întâmplat/ De mândruța m-a uitat... Unde-o fi puiu de-aseară/ Unde-o fi, unde-o-nsera,/ Ce guriț-o săruta?/ O fi dulce ca a mea,/ sau amară ca fierea? Știi, moldovenii cântă despre joc ca nimeni alții - dincolo de graiul lor dulce, recunoști că e Moldova numai după temă, că ei cântă... mă rog... aproape numai despre joc, Hai la joc, bădiță, uite, de exemplu, hora: Asta-i horă bătrânească, măi/ Cine-o joacă să trăiască/ Stânga unu, dreapta doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
noi!... Hai la horă, măi flăcăi/ Și jucați bătuta, măi, iaca-așa și așa./ Câte unu, câte doi/ C-așa-i hora pi la noi, iac-așa și așa... Preotul, oltean din tată-n fiu, pronunță caraghios, încearcă să imite graiul moldovenesc, și băiatul se prăpădește de râs, pe la c-așa-i hora pi la noi, părintele pronunța un pi atât de dulce, că erai în stare să te duci cu el oriunde, peste mări și țări, doar să-ți cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
decât pe alte femei, și asta nu înțeleg, ai o gelozie paradoxală, ești, uneori, geloasă pe Lori că și-o trage cu altul. Cum de crezi tu că eu nu știu?... Nu mai vreau să vorbim de asta prin viu grai, fiindcă îți simt tremurul din glas, ca și când te-ar înșela pe tine, păi, eu îmi pusesem speranța în Tina mea, să mă ajute ea cu liniștea și calmul ei, dar, fată, tot sălbatică a rămas. Mi-ai spus de teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de plată ca s-o examineze cu un ochi critic. — Nici o greșeală, a zis, scuturând grav din cap, și, rupând bonul În patru, i-a Înmânat bucățelele de hârtie chelnerului, care, uluit, a Înmărmurit și nu și-a mai recăpătat graiul până la ieșirea lor. — N-o să ne dea În urmărire? Nu, a zis Kerry. La Început va crede că suntem fiii patronului sau cam așa ceva, după aia se va uita Încă o dată la bon, Îl va chema pe manager și Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
căuta într‑un sertar cu ciorapi vechi perechea unei șosete, pe care n‑o găsești. Nu te opintești prostește, ci freci inteligent și rafinat de jur împrejur. Ceea ce nu pot adesea să spun cu gura, fiindcă furia mă lasă fără grai, spun cu inima și cu tot trupul meu (Anna, nevrotic). Buzele tac, viorile șoptesc: iubește‑mă. Și Hans șoptește: tu, e super ce facem noi aici, de nota zece și‑o să fie tot mai bine, dacă te gândești cât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
da? Cât de ciudat! El era totuși un om pe care nu-l interesa câtuși de puțin acel loc. Și ce făcea acolo? — E un vagabond printre atâția alții, am răspuns eu fără ezitare. De data asta, femeia rămase fără grai; am auzit-o scoțând un oftat lung. Ce spuneți? Ce nenorocire! Am impresia că asta murmura, pentru că nu am auzit-o clar. Apoi se puse pe plâns și Îngână Între două reprize de hohotit: „E din cauza fetei ăleia... fata aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ale Sipo (Sicherheitspolizei - siguranța statului), alăruri de Gestapo (Geheime Staatspolizei - poliția secretă, implicată și în activități de poliție politică). . Funcționar public care pe vremuri avea atribuția de a merge pe străzile orașului și a aduce la cunoștința locuitorilor, prin viu grai, hotărârile municipalității. . Semnul figurat al lui Satana și al răului, în general. . Comunistul olandez găsit vinovat pentru incendierea clădirii Reichstag-ului. . Stil creat de către arhitectul italian Andrea Palladio (1508-1580). Ceea ce este cunoscut astăzi ca fiind stilul palladian este de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
veșnic verde, și-o ceaprăzărie mică, dar curată. Dromiket 4 și Stejeran 1, care nu mai ieșiseră până atunci în Cosmos și nici nu mai văzuseră un asemenea oraș ciudat, unde parcă se adunaseră toate semințiile Universului, rămăsese, aproape fără grai; pe lângă ei treceau fără să-i bage în seamă, într-un du-te-haida neîncetat, saturniene superbe, fără picioare, dar care luptau pentru emanciparea femeii, neptunieni mici, păroși, îmbogățiți peste noapte din vânzarea gustoșilor gogoșari, centauri din Proxima Centauri cu trup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
alegorie și procedeu unul din riturile rapsodice pe care, în lipsă de alt termen și pentru a-l opune alegoriei, îl voi numi: figurație. Deosebirea dintre figurație și alegorie aș putea explica-o mai cu succes, domnului Lovinescu, prin viu grai. Știu că vorba mea scrisă e înzestrată pentru domnia-sa cu proprietăți de opacitate și căldură obscură. Odată, acest lucru întrista de moarte sufletul meu. Dar sunt silit și alerg astăzi la expedientul scrisului, exercițiile pedagogice orale, de altădată, fiindu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Moldovița, ajungând în capitala României - București unde își desfășoară activitatea sa. Dumnealui nu s-a oprit doar a studia cele mai noi tehnici ale computerelor încă de la terminarea Facultății de matematică, ci a început să scrie multe povestiri în dulcele grai al moldovenilor, care au captivat pe cititorul divers. L-am cunoscut pe Viorel DARIE prin interemediul internetului și astfel am avut ocazia să-i cunosc mare parte din viața sa. L-am rugat chiar să scrie prefața la antologia mea
BUCOVINA PLAI DE BASM ȘI DOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364294_a_365623]
-
de viță vie Și de România Mare În podgorii pe vecie. Limba noastră de dulci muguri Are gust de busuioacă Distilată din vechi struguri Copți pe glia traco-dacă. Limba noastră-i seva noastră, Are gust de boabă-amară Ce în dulce grai se-ncastră Și în slova seculară. Limba noastră e-o licoare, Are gustul din buchetul Ce îl plânge și îl doare Pe sfinția sa, Poetul.
LIMBA NOASTRĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364334_a_365663]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NU E LIMBĂ MAI FRUMOASĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 961 din 18 august 2013 Toate Articolele Autorului Dulce, dragă și duioasă Ne e limba și nu-i grai Din urzeală mai frumoasă Pentru al rostirii strai, Nu-i plămadă mai mănoasă Din al vorbei spic pe pai, Vers de liră mai mieroasă În al slovei dor și vai, Nu-i văpaie mai focoasă Sub copitele de cai, Curgere
NU E LIMBĂ MAI FRUMOASĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364333_a_365662]
-
și regi Ce-aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Cu sufletele-alăturați, De-aici spre patru zări zburați Spre frații ce-n străin pământ, Țin rădăcina prin cuvânt Și-ntinse aripi ce vâslesc Spre tot ce-i graiul românesc. Spre tot ce-avem mai bun, măi sfânt Clădit și-n piatră și-n cuvânt. Cuvântul românesc, rostit În slujbe de altar sfințit Prin nobili ctitori, mari bărbați, Eroii noștri legendari, Semeți, viteji, cu brațe țări, Încununați cu crește
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
Toate Articolele Autorului Sâmbătă, 31 august 2013, începând cu ora 17,00, românii din Cipru au celebrat ZIUA LIMBII ROMÂNE în orașul Pafos din sudul insulei, la Gimnaziul Nikolaidio, unde funcționează și Școala românească din localitate. Proiectul “Versuri în dulcele grai românesc pe insula Afroditei” inițiat de poeta Georgeta Resteman a fost organizat de Școala românească din Cipru prin implicarea și dăruirea domnișoarei profesor Irina Isac (Pafos), Ziarul românesc din Cipru “RO-MANIA” (Veronica Ivanov și Georgeta Resteman) cu susținerea Primăriei Pafos
ROMÂNII DIN CIPRU AU SĂRBĂTORIT LA PAFOS ZIUA LIMBII ROMÂNE! de ZIARUL RO MANIA CIPRU în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364389_a_365718]
-
2011 Toate Articolele Autorului UN OM DE DEPARTE DE SILVIA KAȚZ Aș dori să cunoașteți un om deosebit care, desi trăiește departe de locul dulce al copilăriei - tocmai în Australia, nu și-a uitat niciodată rădăcinile și dragostea nețărmuită pentru graiul românesc. A plecat din România în urmă cu foarte mulți ani deoarece lumină libertății, a exprimării spirituale, îl chema pe alte meleaguri ca să se împlinească. A devenit un emigrant dar acest fapt nu l-a împiedicat, așa cum spunea într-un
UN OM DE DEPARTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364435_a_365764]