1,696 matches
-
Se va Întoarce. Dar nici el și nici noi nu putem ști asta... Oană voia să mai adauge ceva, dar se opri. Păși repede spre fereastră, se Întoarse, apoi deschise ușa camerei. Nimeni pe coridor. Nimic deosebit afară, pe Canal Grande. Și totuși, aproape de ei urma să se Întâmple ceva. Chiar aici. Deodată strigă: - Pleacă de lângă fereastră! Se aruncă asupra lui Alexandru, doborându-l pe podea. În locul În care fusese cu o clipă mai devreme capul copilului, se Înfipse o săgeată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În care fusese cu o clipă mai devreme capul copilului, se Înfipse o săgeată. Oană se rostogoli spre fereastră, Încercând să vadă ceva. Încă o săgeată Îi trecu pe lângă tâmplă. Un arcaș iscusit și rapid, Într-o ambarcațiune de pe Canal Grande. Era imposibil! Zgomot de pași jos. - Rămâi aici, În spatele biroului. Nu te ridici până nu te chem! Îi spuse lui Alexandru, care privea totul cu ochi nedumeriți. Oană coborî scările În fugă. Ușa se sparse sub o lovitură puternică. Slujitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
avea drept scop asasinarea ducelui. Și iată că totul se năruise, fiindcă, de nicăieri, apăruse acest luptător de neînvins care, În câteva secunde, Îi eliminase patru dintre cei mai buni războinici Bordjighin. Mai avea alți patru În barca de pe Canal Grande, dar aceia nu puteau fi sacrificați, fiindcă n-ar mai fi avut cine să vâslească spre Piața San Marco. - Retragerea! strigă Amir, dar, În aceeași clipă, din casă ieși contele Matteo, Înarmat cu sabia găsită În bibliotecă. Ultimul Bordjighin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
drum posibil până la Palatul ducal. Era calea pe apă sau cea pe străzi. Străzile erau aglomerate, toată lumea fugea spre Piața San Marco. Alese calea pe apă. Fugi la debarcader și alese o barcă simplă, cu două vâsle. Intră pe Canal Grande, dar la primul canaletto o luă la dreapta, pe scurtături. În mai puțin de un sfert de ceas, ajunse la cheiul de lângă Palatul Dogilor. Atmosfera era incendiară. Se lăsase seara. Mii de venețieni cu torțe se adunaseră sub turnul orologiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dormise nici o jumătate de ceas. Stătuse până târziu la căpătâiul bunicului său, contele Matteo Frassetti. Se simțise strigat de cineva, deși casa era ca și adormită. Nimic nu se auzea nici pe scări, nici În saloane, nici afară, pe Canal Grande. În prima clipă, avusese senzația că se află În plin carnaval și că nenumărate măști se agită În jurul lui, râd, dansează, dar treptat devin agresive, râsul lor devine rânjet, dansul lor devine morbid. Apoi Își aminti că ziua se Încheiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În definitiv, aparțineau unor lumi diferite, care se intersectaseră doar din Întâmplare. - Pot să-l văd? - Desigur. Oană intră În salonul verde, amenajat acum ca o cameră de spital. Era o cameră spațioasă, cu ferestre largi ce dădeau spre Canal Grande, cu numeroase taburete și scaune elegante, așezate În jurul unei canapele pe care era Întins contele Matteo Frassetti. Această amenajare menținea eleganța și aerul aristocratic al palatului, dar căpitanului i se păru absolut nepotrivită. Nu de eleganță și de musafiri avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sunt chiar atât de diferit de fratele meu, Gentile. El nu se mai sinchisește de subiectele religioase, deși acestea aduc cele mai multe comenzi și cea mai mare glorie. Merge spre viața de pe stradă, pictează cortegii, primiri de ambasadori, regate pe Canal Grande, podurile pline de lume și, desigur, portrete. La mine există ceva din toate acestea, dar În fundal. Nu ne mai putem preface că viața reală nu există În pictură. Eu privesc depărtările, el privește apropierea. Dar e aceeași lume. - De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Bivolului și Ora Tigrului 1. 10 spre 11 iulie 1467, Veneția, palatul Frassetti Alexandru trase draperiile grele și se sprijini cu coatele de pervazul ferestrei. Avusese o zi agitată. Palatul Frassetti dormea adânc, dar Veneția Își păstra prospețimea. Pe Canal Grande, câteva gondole treceau lent spre Piața San Marco. Podul Rialto era luminat. Grupuri de trecători gălăgioși se auzeau pe străduțe. Aerul era Încă Încins de căldura de peste zi. Dinspre mare venea un miros puternic de alge și de sare. Undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și rumoarea mai Îndepărtată a negustorilor care Își deschideau tarabele pe Ponte Rialto. Alexandru se hotărî cu greu să se trezească de-a binelea. Se ridică din pat, trase perdeaua grea de catifea maronie și privi agitația matinală de pe Canal Grande. Își aduse aminte că e sâmbătă, zi În care avea să se vadă cu doi buni prieteni, Fabio Foscolo și Gianluca Fontanelli. Contesa Fabiana Frassetti pleca, Însoțită de Montassini, pe insula Burano, unde avea loc o serată a Înaltei societăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
serată oameni de seamă ai Veneției, apropiați ai contelui Matteo din Senat și din Marele Consiliu, prietene ale Fabianei, precum și câțiva condotieri, amici ai lui Montassini. Toate ferestrele palatului erau luminate a giorno, iar gondolele care treceau alene pe Canal Grande luau parcă ceva din farmecul muzicii și al eleganței din interior. Cel puțin așa i se părea lui Alexandru, care deschisese fereastra camerei sale, respirând aerul rece și umed al lagunei și Încercând să găsească un pretext pentru prelungirea absenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Și fă-i un semn discret, te rog, lui Gianluca. Am să te rog să-mi trimiți caii, cu un slujitor, la casa prietenului meu. Cei doi coborâseră scările. Alexandru se Îndreptase spre ușa care dădea spre debarcaderul de pe Canal Grande. Gianluca sosise din salon și Își luase rămas-bun de la contele Matteo. La un semn al contelui, unul dintre slujitori urcase Într-una din gondolele familiei Frassetti. Nepotul și bunicul se Îmbrățișară lung. Apoi contele făcuse un pas Înapoi, iar Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
căpitanului Morovan, care rămânea la Veneția, și săriră În șei. Angelo alese străduțele cele mai puțin circulate și observă că Alexandru căuta cu privirea palatul Frassetti, deși știa că nu are șanse să-l vadă. Nu se aflau pe Canal Grande. Curând ieșiră din oraș și porniră la trap, În direcția Udine. - Angelo... spuse Alexandru. Spune-mi că tu Îmi poți explica ce s-a Întâmplat. Spune-mi că tu ești peste toate ordinele și secretele care ne Înconjoară și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Alexandru, Numele tău e ca o muzică vindecătoare pentru sufletul meu. Te rog să mă ierți că Îl repet. Am vrut să scriu această scrisoare În limba italiană, limba pe care o vorbeam până la trei ani În palatul de pe Canal Grande, În camera cu hărți a bunicului Matteo. Dacă memoria nu mă Înșeală, eu dormean În patul deasupra căruia se afla harta Asiei. Iar tu dormeai În patul deasupra căruia se afla harta Europei. Dacă așa a fost, atunci a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
inspira d-lui Crăciunescu o idee originală. Nu! A trebuit să răsfoiască elogiul răposatului Claude Bernard și Lettre a un ami d'Allemagne ale lui Ernest Renan pentru ca să poată zice despre cei 30 de ani de activitate ai veneratului profesor grande mortalis aevi sfatium. Totuși d. Crăciunescu continua a fi maiestru de conferințe, profesor de facultate, ba, culmea indiferinței, ne trămite după opt zile de matură gândire un monument întreg de... platitudini și de neesactități și o jumătate de citat din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cu perle false, Moș Crăciuni obezi etc etc. Toate astea pentru a intra cât mai repede în "spiritul Crăciunului", adică procedeul prin care să-i convingi pe berbecii-cumpăratori să cheltuiască mult, cât mai mult, pe cadouri inutile. 22 noiembrie 2004 Grande conférence. Titlu: L'histoire culturelle: interdisciplinaire par définition. Conferențiar: Pascal Ory, profesor la Universitatea Panthèon-Sorbonne. Publicul ascultă fermecat, iar eu încerc același sentiment ca în timpul marilor conferințe de la "Rencontres Internationales de Genève": te găsești în fața unui "monstru intelectual", cu o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
l" din cuvântul buclucaș accentuat puternic și rostit nelalocul lui). La care moldoveanca răspunde îngrijorată: No baby ? Răspunsul francezului nu se mai aude, filmulețul fiind doar de câteva secunde, cum spuneam.... 9 februarie 2005 Holurile conferinței sunt pline de afișe: Grande conférence. Pierre Fresmatt de Derulle, professeur en arts visuels, Université Paris I, Panthéon-Sorbonne. Hergé ou la profondeur des images plates. Le regard d'un lecteur de Tintin, et iconologue, sur les planches de Hergé. Rar mi-a fost dat să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
te scobești în nas. Dar pentru asta găsești resurse! Bozhe moy! Dumnezeule mare! N-ai minte nici cât o mâță, de te duci două mile ca să te întorci cu o carte despre religie doar pentru că scrie Tolstoi pe copertă!“ Bătrâna grande dame, n-aș vrea să o reprezint greșit. Avea suspiciuni legate de ce s-ar fi putut întâmpla, dacă o singură verigă ereditară n-ar fi fost la locul ei, viciu moștenit din familie pe care l-am fi putut exploata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și cât de cârcotașă fusese în ultimul an. Ce mai conta un astfel de an când iată, se scuturase de tulburările minții în acest moment de urgență și se investise din nou cu strictețea și forța ei din zilele de grande dame? Mi s-a înmuiat inima pentru ea, și am simțit o admirație pe care nu mi-o ceruse. Da, a transformat exilul în pensionare, iar republicanii noi creați a căror ceară nu se întărise încă pe trupurile abia plămădite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și m-am gândit chiar și la Eleanor Klein și la ce-mi spusese Jimmy despre cum fusese trasă în piept acolo în Mexic și la tot ce pățise. Mi-am spus însă că nu aveam de traversat decât Rio Grande, și nu Acheronul, însă oricum mă simțeam pe undeva copleșit. Într-adevăr, mai degrabă datorită stării stranii în care mă aflam decât a destinației. Uimirea ce-o simțeam față de această stare era aceea că unitatea umanității poate n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să avem grijă. Dar nu prea întrezăresc asemenea perspectivă. — Ți-ar părea rău dacă s-ar întâmpla așa ceva. Aș dansa de bucurie. — Nu-i adevărat. Ești mândru de ea, cu toții sunteți mândri. Alex are o latură dominatoare, un aspect de grande dame care vă oferă vouă un suport. — Bine, dar asta e o chestiune metafizică, strict particulară. Nu-mi cere însă s-o iubesc. — Cu George ar trebui să discuți despre ea. Cu mine n-are nici un rost. Cred însă, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
beat! S-a caciolit! constată și Buletin. Pe el să nu contați. A picat testarea! Pentru că e un bou, un animal josnic, un caltaboș fără vână-n el și fără antrenament suficient. Un pastramagiu pișăcios, un nemernic care se dă grande și un specimen jegos, sub orice nivel. Aia e...! Atunci, Îngerul se saltă ușor de pe scaun, învăluit în aceeași tăcere adâncă, merge în fața Crocodilului agitat și-i cuprinde mâinile, în propriile-i palme, într-o îmbrățișare blândă, taumaturgică. Imediat, parcă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vostočnye romancy v epochu rannego Srednevekov’ja, Moskva, 1985, p. 186-204. • Lubomír E. Havlík, Bulgaria and Moravia between Byzantium, the Franks and Rome, în „Paleobulgarica“, Sofia, 13, 1989, nr. 1; Richard Marsina, La lutte pour la liturgie slave dans la Grande Moravie, în „Studia Historica Slovaca“, Bratislava, 15, 1986; Georg Ostrogorsky, Byzanz und die Welt der Slawen. Beiträge zur Geschichte der byzantinisch-slawischen Beziehungen, Darmstadt, 1974, p. 196-197, 258; Alain Ducellier, Byzance et le monde orthodoxe, Paris, 1986, p. 250-252. • Edgar Hösch
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Scarlato Ghika a Bucherez 4 Aprile 1759 Se fosse in poter mio d’haver occasione di dimostrare a Vostra Altezza il mio desiderio d’esserli utile in cose di rilievo e competenti alla di Lei eminente dignità ed al Suo grande merito, non tralasciarei momenti di dargliene prove. Dipendera per l’avenire di V.A. d’esperimentare la mia perfetta divozione, onorandomi delli Suoi commandi. Il latore della presente nominato Rentzing e un mio famigliare che ha restato appresso me in
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fac ultima datorie de conștiință, cum îmi voi face deplin datoria cetățenească atunci când va suna ceasul și când pentru toți fiii acestui popor va înceta dreptul de apreciere personală“ (ibidem, p. 230). • Maurice Paléologue, La Russie des tsars pendant la grande guerre, vol. I, Paris, s.a., p. 199-200. rezolva radical problema Constantinopolului și a Strâmtorilor. Soluția pe care v-am indicat-o în luna noiembrie este singura posibilă, singura practică. Orașul Constantinopol și Turcia meridională vor trebui să fie încorporate în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Iași, 2011, p. 46. Autorul citat completează: ,, Dacă ați fi călătorit în jurul globului în anul 1411, ați fi fost probabil impresionați de calitatea vieții în civilizațiile orientale. Orașul Interzis se afla în construcție la Beijing, în perioada Ming, în timp ce Canal Grande era redeschis și îmbunătățit pentru navigație în Veneția", op. cit. p. 25. 33 O lectură în zona expansionismului și a recunoașterii rolului deschiderii în dezvoltarea economică, găsim la chinezi odată cu Deng Xiaoping, care arată: ,,Nici o țară care vrea să se dezvolte
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]