1,516 matches
-
răgacea are cleștii pliați lângă ramuri uscate trecute iar din zare se-aude bubuit și se vede doar fulgerul despicând vârful de brad când poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare de greier când ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras de broscoi-despicare de aer fără tremur d-elitră unduire de șarpe peste frunză de nufăr când pe miriște macul își pierde petala mestecând-o ciulinii de mov și
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
răgacea are cleștii pliați lângă ramuri uscate trecute iar din zare se-aude bubuit și se vede doar fulgerul despicând vârful de brad când poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful și cu lipsa arcușului în acordare de greier când ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras de broscoi-despicare de aer fără tremur d-elitră unduire de șarpe peste frunză de nufăr când pe miriște macul își pierde petala mestecând-o ciulinii de mov și
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
TREN. A sosit ACCELERATUL Ce merge FĂRĂ ADRESĂ, Se aude AEROPLANUL Ce-a ieșit dintr-o...ECLIPSĂ. FATA TRISTĂ lung privește CĂTRE CHIPUL DIN OGLINDĂ, BIVOLUL ȘI COȚOFANA Stau iar la taifas în tindă. Se aude din grădină BALADA UNUI GREIER MIC, Iar pe ulița îngustă BALADA CHIRIAȘULUI GRĂBIT. De la MASA de la PAȘTI Nu a mai rămas, se pare, Decât multă GELOZIE Și ceva...MIGDALE AMARE. MI-A RĂSĂRIT ÎN SUFLET DORUL Că într-o NOAPTE DE AUGUST, Ea,VECINA mea
GEORGE TOPÂRCEANU de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374213_a_375542]
-
ai casei: fratele meu Petre, mătușe și unchi și eventual musafiri de duminică care nu lipseau niciodată. În nopțile lungi de nesomn când praful ulițelor ardea încă de soarele încins al zilei, stăteam pe prispa casei alături de bunici și ascultam greierii ce cântau melodii atât de frumoase fără nici o notă muzicală, care pentru mine, reprezenta un limbaj universal pentru vietățile din natură fiindcă-mi făcea ca bucuria să fie mai deplină. Bucuria nu era un moft, ci o stare de suflet
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
notele muzicale doar ca pe un alfabet al unei limbi pe care nu o știam. Știam că notele muzicale reprezenta un limbaj universal; dar mie, nu-mi spuneau nimic. Ascultam melodiile de tânguire, sau poate de jale și bucurie ale greierilor și priveam cerul înstelat. Vedeam luna de culoarea vaniliei necoapte ce urca încet, încet printre puhoiul de stele. Mi se părea că luna dansează desculță printre ele; numără până la zece: se oprește și iarăși repornește dansul împletit cu murmurul astrelor
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
E tot pustiu, și e deja amiază!” Anemic, peste toate risipește un soare raze, parcă rușinate că și-au pierdut căldura, ca sedate de frigul ce treptat se întețește. În aer sună triste alăute, cri-cri-uri scârțâite la-ntâmplare, vreo câțiva greieri, cântă fiecare, prohodul lui și-al frunzelor căzute *** Ciclul "Toamna" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: În parc, Răpciune / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1763, Anul V, 29 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu
ÎN PARC, RĂPCIUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378658_a_379987]
-
au un miros ciudat... viața e o întrebare în fiecare zi! În secole de viață amiezile-nsorite dau clipă energiei,puterea de a crea dau un impuls iubirii,clipei preafericite ne întrebăm adesea ...ce se va întâmpla? Ascultă-n seară greierul cum cântă se schimbă refractar,esența nemuririi iubirea învie în noapte,scânteia ce frământa se contopește visul,în calea fericirii! Ascultă-n noapte iubirea neînțeleasa atâtea inimi neiubite, ce nu au alinare câtă frământare în visul de a fi mireasă
ASCULTĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378712_a_380041]
-
-n iarnă freamătă tușind, Zbuciume plăpânde viața încă-i crește, Valuri de lumină aripe lungește, E solista zarea cu solstițiul ei, Flutură amorul, zbor de porumbei, Oboseală toarnă-n corpul flămânzit, Sentimente urca în cerul rănit, Ba chiar mai visează greierul bătrân, Cum că tinerețea sforăie nocturn, Se schimbă tufișuri, se-nverzesc la fața, Să mărit diurnă la jertfă pe viață, Arde primăvară prin chemarea-n flori, Dar mai am înfrânte țipete-n culori, Despre primăvară, Marte e prim nun, Inca
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
tine?! Vii când e vara mai frumoasă, Răcoarea serilor - balsam, Iar floarea nopții e mireasă, Regina ce-mi surâde-n geam. Și eu adorm când luna plină Dansează-n rochia de voal Cu pași mărunți de balerină, În cânt de greieri... ce regal! Acum, ce-aud? Marșuri funebre, Convoi de frunze tremurânde Hălăduind printre tenebre Cu dor de viață sunt flămânde. De ce te-or fi iubind poeții Și te vor muză-n poezie? Tu n-ai nimic din duhul vieții, Ești
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
ifose în tine?! Vii când e vara mai frumoasă,Răcoarea serilor - balsam, Iar floarea nopții e mireasă,Regina ce-mi surâde-n geam.Și eu adorm când luna plinăDansează-n rochia de voalCu pași mărunți de balerină,În cânt de greieri... ce regal!Acum, ce-aud? Marșuri funebre,Convoi de frunze tremurândeHălăduind printre tenebreCu dor de viață sunt flămânde. De ce te-or fi iubind poețiiși te vor muză-n poezie? Tu n-ai nimic din duhul vieții,Ești anotimp în agonie
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
peste 650 de specii (reprezentând membrii din toate familiile cu exceptia vulpilor zburatoare) se hranesc cu insecte. Grupele de insecte cel mai frecvent capturate sunt: gândacii (Coleoptera), fluturii de noapte (Lepidoptera), mustele si tântarii (Diptera), gândacii de bucatarie (Blattoidea), termitele (Isoptera), greierii si cosasii (Orthoptera), cicadele (Homoptera), albine si viespi (Hymenoptera). Există numeroase estimări ale beneficiilor pe care liliecii le aduc agriculturii. Astfel, McCracken (1996) a arătat că în Texas, unde Tadarida brasiliensis formează cele mai mari colonii de maternitate, cu un
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
de comandant al Aeronauticii Regale Române. Membru al Societății Scriitorilor Români, a avut și după 1948 unele atribuții în conducerea Uniunii Scriitorilor. Începând din 1908, a colaborat intens la periodicele vremii, între care, în mod susținut, la „Dumineca”, „Universul literar”, „Greierul” (Iași), „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”, „Opinia”, „Tot”, „Cadran” (Iași), unde a făcut parte din redacție, „Aripi românești”, „Poporul” (ca prim-redactor), „Papagalul”, „Aripi noi” și multe altele, cu versuri, proză, articole. Inițial, a semnat Const. Em. Popescu-Pitești, C. Em
ARGESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
scenarii radiofonice și adaptări pentru teatru radiofonic după scriitori de seamă ai literaturii române și universale, la cele mai multe semnând și regia. SCRIERI: Povești, București, 1950; Ne jucăm, București, 1951; Prietenii mei cei mici, București, 1958; Copii în august, București, 1959; Greierul casei, București, 1960; S-au întors graurii, București, 1960; Trei căsuțe, trei drumuri, București, 1963; Fetița, soarele și cocostârcul, București, 1964; Dacă deschid ușa, București, 1968; Numărătoarea, București, 1969; Omul de zăpadă, București, 1971; Ultimul om de zăpadă, București, 1975
CONSTANTINESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
cu vagoanele lui mici, șerpuia îndelung de-a curmezișul Provenței. Mergeam să petrecem câteva zile la o mătușă care locuia la... nu îmi amintesc numele orașului. Îmi vine în minte numai soarele care inunda dealurile, cântecul răsunător și scurt al greierilor când ne opream în gări mici și somnoroase. Iar pe dealuri, cât vedeai cu ochii, se întindeau lanuri de lavandă... Da, soarele, greierii și albastrul acela intens și mirosul care intra o dată cu vântul pe ferestrele deschise... Mergeam alături de ea, mut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
amintesc numele orașului. Îmi vine în minte numai soarele care inunda dealurile, cântecul răsunător și scurt al greierilor când ne opream în gări mici și somnoroase. Iar pe dealuri, cât vedeai cu ochii, se întindeau lanuri de lavandă... Da, soarele, greierii și albastrul acela intens și mirosul care intra o dată cu vântul pe ferestrele deschise... Mergeam alături de ea, mut. Simțeam că, de acum înainte, „Cucușka” avea să fie primul cuvânt din noua noastră limbă. Din limba care avea să spună indicibilul. Două
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ar fi fost desprinse dintre podoabele de promoroacă. N-am mai văzut o frumusețe atât de fragilă. Da, ca o icoană desenată pe gheață... Am mers multă vreme în tăcere. Stepa se întindea încet înaintea noastră în țârâitul răsunător al greierilor. Dar zgomotul acela sec, căldura aceea nu mă împiedicau să păstrez în plămâni aerul înghețat din izba mare și neagră. Vedeam fereastra acoperită cu promoroacă, scânteierea albastră a cristalelor, femeia cea tânără cu copilul ei. Charlotte vorbise franțuzește. Franceza pătrunsese
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pornind din negre trestii Apar dormind ușoare pe faț-apei acestei; Cu aripele-ntins-ele o-mping, o taie În cercuri cari tremur și-n brazde lungi, bălaie, Iar purpura se mișcă de-al undelor cutreier, În iarba cea înaltă suspină trist un greier Și vânătă e umbra și rumenă e sara, În farmecul naturii pare c-aud ghitara; Văratec, caldul aer mă adormea cu zvonul; Uimit, cu ochii țintă, priveam atunci balconul Ce-i încărcat cu frunze de spânzur prin ostrețe, Liane înflorite
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ne putem împiedica să ne gândim la fabulațiile platoniciene: Prometeu și Epimeteu în Protagoras, androginul din discursul lui Aristofan sau nașterea iubirii în Banchetul, atelajul înaripat din Phaidros, peștera din Republica, Atlantida din Timaios, infernul din Phaidon, sau chiar Gyges, greierii, Er, Theuth, tot atâtea ficțiuni destinate să suplinească lipsa cauzalității raționale, științifice într-un fel, cauzalitate la care aspiră Epicur. Pentru că acesta propune explicații multiple, nu și contradictorii, care țin toate de ipoteze reductibile la niște înlănțuiri logice. Epicur avansează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
În această anchetă și care lăsase niște indicii: Am fost ajutat de unele Însemnări lăsate de Venanzio. Nu Înțelegeam de la Început ce anume voia să spună. Dar erau unele aluzii la o piatră nerușinată care se rostogolește pe câmp, la greierii ce cântă pe sub pământ, la smochinii bătrâni. Citisem câte ceva de soiul acesta: am controlat zilele trecute. Sunt exemple pe care le dădea Aristotel În prima carte a Poeticii și În Retorica. Apoi mi-am amintit că Isidor din Sevilla definește
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
fie completă? Ce mai trebuie adăugat?». «Ne e teamă», ziseră discipolii, «că Maestrul nostru are să fie hrană pentru ulii și vulturi». Deasupra șdacă rămân neîngropat - n.n.ț mă mănâncă vulturii și ulii, iar dedesubt șîn pământ - n.n.ț mă mănâncă greierii și furnicile. Să iei de la unii ca să dai celorlalți nu e oare un semn de părtinire?»” (Lao Zi, Carte despre Dao și Putere, 1993, p. 159). Μ Pentru pesimiștii cunoașterii prin cuvânt, o discuție În care sunt folosite cuvintele nu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu câteva tendințe importante ale literaturii române postbelice. Poeta prețuiește rostirea simplă, muzicalitatea limbajului și claritatea viziunii: „E vară-n câmpie, e vară la munte/ simt cum îmi trec prepelițe sub frunte,/ cu-arome de grâu și miresme de faguri./ Greierii-și cântă-nnoptările-n praguri./ Se sparge ulciorul cu vinul tomnatic./ Din vetrele casei vom scoate jăratic/ s-aprindem iar dorul la roata de lut./ Vara începe cu un nou început”. Ea dă foarte des senzația că scrie pentru a se apăra
MASLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288054_a_289383]
-
raporturi noi, generatoare de surprize: „Între răzoare de spanac,/ varză roșie și ardei,/ pică un cântec de pitpalac// [...] cerul, stropit cu stele, s-a împrospătat,/luna, fostă floare-a-soarelui, se pleacă.// Pe urmă un fluier se îngână cu pitpalacul,/ dar un greier îi întrece întruna.../ Ce e mai frumos e spanacul./ Și pe urmă luna...” Anticipând pictura lui Ion Țuculescu, poetul se entuziasma de simbolistica și cromatica scoarțelor țărănești, diversificate după provincii și relief, în scrisul lor intrând „ un văz gândit”, „basm
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
sunt și nu mai sunt” dintr-o confesiune argheziană. Întrebările metafizice și reculegerea merg împreună, într-o legănare muzicală. Este, oare, M. un poet al tragicului? Un devorat de spectrul morții? Pașii lui spre infinit nu merg prea departe. Un greier al cărui cânt se oprește brusc îi amplifică subit starea de vid existențial: „Sunt singur, bat cu pumnul în pământ,/ De ce-ai tăcut? Mai singur-singur sunt...” E asaltat poetul de vedenii negre? Neliniștile lui se convertesc de regulă în
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
figurile umane par lipsite de nervi și sânge, rămase undeva în trecut. „Frumoasă de nespus”, bunica e o suavă amintire. Imaginea ei, recapitulând „o viață de ruină”, revine în portretul compozițional Fusul, în care gestica mecanică, ceasornicul vechi, focul somnolent, greierul de sub vatră întrețin o „vrajă” a vidului. Poetul evită desenul precis, preferând sugestia, care nu e pregnantă, ci asemenea unei succesiuni de picături rare. Viață nu are nici bunicul povestitor din E mult de-atunci, neajungând totuși la golul persistent
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
secretar de redacție; în urma unor neînțelegeri, în 1914 demisionează. În 1916 scoate „Ziarul meu”, de fapt o revistă „literară, socială și artistică” pe care o scrie aproape singur, iar un an mai târziu, la Iași, face să apară foaia umoristică „Greierul” (1917-1918). Cu articole politice, cronici teatrale, cronici artistice, interviuri, note și însemnări diverse (de multe ori cu accente zeflemiste), publicistul este prezent în „Epoca”, „Liberalul” (Iași), „Viitorul”, „Furnica”, „Minerva”, „Seara”, „Rampa nouă ilustrată”, „Mișcarea” (Iași), „Semnalul”, „Universul”. A mai semnat
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]