1,756 matches
-
și Muntele Hachiman erau învăluite în ceața înserării. Odată cu apropierea nopții, prin munți răsunau împușcături. „Iarăși trebuie să fie șchiopul ăla afurisit!“ își spuse Hideyoshi. „N-ar trebui să se ducă atât de departe spre liniile inamice.“ Hideyoshi îi făcea griji din pricina lui Kanbei, care forțase înaintarea spre inamic, dar încă nu se întorsese. Auzi apropiindu-se pași grăbiți, care se opriră lângă el. Când privi în jur, cineva se prosterna la pământ, în lacrimi. — Shojumaru? După ce sosise la tabăra de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-l vegheze pe Hanbei. — Sunt sigur că pacientul ar fi mai mulțumit să te aibă pe tine la căpătâiul patului, decât pe altcineva. Aș dori să stau eu acolo, îngrijindu-l personal, dar mă tem că, dacă-și face griji să nu mă deranjeze, starea i se va înrăutăți și mai mult. Pentru Shojumaru, Hanbei era atât profesor, cât și un al doilea tată. Îl servea acum pe Hanbei zi și noapte, fără a-și mai scoate armura, canalizându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Numele lui? întrebă Kanbei, iar de astă dată răspunse tatăl băiatului: — Se numește Iwanosuke. Mama lui a decedat deja, iar tatăl va muri și el, curând. Senior Kanbei, vă însărcinez să vă ocupați de viitorul acestui copil. Nu vă faceți griji. Și eu sunt tată. Vă înțeleg prea bine sentimentele și voi veghea, cu strășnicie, să fie crescut sub ochii mei. După ce se va maturiza, numele familiei Goto nu se va stinge. — Atunci, pot muri mâine dimineață fără nici un regret. Goto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi nimic rău în a rosti o rugăciune pentru munte, nu-i așa? Mâine, mă voi duce acolo incognito. Am să mă întorc imediat după ce mă întâlnesc cu marele preot. În noaptea aceea, Mitsuharu rămase treaz, continuând să-și facă griji chiar și după ce se dusese la culcare. De ce îl atrăgea atât de mult pe Mitsuhide ideea de a se duce la Muntele Hiei? N-ar fi trebuit să încerce să-l oprească sau poate era mai bine să-l lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
călătorie pe cinste. — Hai s-o facem! De mult îmi doresc lucrul acesta. Dar, Soshitsu, vei trăi atât de mult? În timp ce un paj turna vinul, Nobunaga glumea cu bătrânul, dar nici Soshitsu nu se lăsa. — Ei, în loc de a vă face griji pentru asta, mă puteți asigura că veți pune totul în ordine înainte să mor eu? Dacă dumneavoastră încetiniți prea mult, s-ar putea ca eu să n-am cum să mai aștept. — E de așteptat să se întâmple curând, zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chipul, știu că vorbele dumneavoastră nu sunt înșelătoare. Nu spuse dacă era sau nu era de acord. Gândirea lui Muneharu ajunsese deja mult dincolo de consimțământ sau refuz. — De o bună bucată de vreme, Seniorul Kobayakawa și Seniorul Kikkawa își fac griji pentru mine, nevrednic cum sunt, și chiar m-au povățuit să mă predau. Dar eu nu m-am gândit la capitulare numai pentru a-mi salva viața, așa că am refuzat. Acum, dacă e să cred ceea ce mi-ați spus, clanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Seniorul Inuchiyo avea reputația de a fi sălbatic. Dar, de atunci, s-a schimbat. În ultima vreme, numele lui este echivalat cu integritatea și cinstea, iar oamenii se grăbesc să-și afirme încrederea în el. Astfel, decât să ne facem griji, mă întreb dacă nu e cel mai potrivit om pe care l-am putea trimite. Katsuie începea să creadă că aveau dreptate. Acum putea să râdă, știind că propriile lui suspiciuni nu erau mai mult decât atât. Dar, dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
când ne-am fi confruntat cu vecinii noștri din Răsărit. Cortul era casa fiecăruia dintre noi și nu ne doream decât sănătate și speranța zilei de mâine. Știam că erau urmărite atent acțiunile și preocupările noastre, dar nu ne făceam griji în plus. Când vegetația a sporit și mai mult camuflajul nostru, ni se părea că suntem în și mai mare siguranță. Lipsa de confort nu era un impediment. Locurile străine în care trăiam ne-au devenit din ce în ce mai cunoscute, mai familiare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
atingă de un reprezentant al Confederației. Trebuia să distrugă nava, lucru care îi era cum nu se poate mai la îndemână, însă ar fi însemnat să dispară și el odată cu ea. Și cu rebelul. Nu că și-ar mai face griji din această pricină sau de neîndeplinirea ordinelor din moment ce și el ar fi dispărut. Dar planurile lui... și visele lui... toate începură să se destrame ca o țesătură uzată de timp. Parcă ghicindu-i gândurile căpitanul i se adresă înțelegător: - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ești tânăr. - Mai degrabă sunt obosit decât tânăr. Este alegerea mea. - Și atunci ce se va întâmpla cu tine mai departe? încercă o ultimă dată căpitanul să-l convingă. - Pot să te asigur că nu are rost să îți faci griji pentru mine. Mă voi descurca într-un fel sau altul, adăugă el cu un zâmbet misterios. Se părea că Angir găsise soluția convenabilă tuturor, dar nimeni de pe "Rândunica" nu se gândea la altceva decât dacă Angir putea să facă față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
de Gios”. Cum s-a făcut de aceste dughene au ajuns în mâinile vornicului, părinte? Întâi trebuie să știi că „vornicul cel mare” este nepotul Bilăiesei și apoi că ea împreună cu feciorul ei au dăruit-o vornicului „ca să aibă a griji pre giupâneasa Bilăiasa până la moartea ei, iar după moartea ei să o grijească și pre dânsa și pre feciorul ei, pre Ionașco Bilăi, cum se cade morților”. Și acest zapis s-a făcut de față cu marele logofăt Ghenghea și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vornicului, părinte? Întâi trebuie să știi că „vornicul cel mare” este nepotul Bilăiesei și apoi că ea împreună cu feciorul ei au dăruit-o vornicului „ca să aibă a griji pre giupâneasa Bilăiasa până la moartea ei, iar după moartea ei să o grijească și pre dânsa și pre feciorul ei, pre Ionașco Bilăi, cum se cade morților”. Și acest zapis s-a făcut de față cu marele logofăt Ghenghea și alți boieri, care spun: „Deci noi, dac-am văzut că i-au dăruit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cum se cade morților”. Și acest zapis s-a făcut de față cu marele logofăt Ghenghea și alți boieri, care spun: „Deci noi, dac-am văzut că i-au dăruit dumisale și coconilor dumisale acele dughene și dumnealui să o grijească cum să cade, noi am făcut acestu zapis al nostru, ca să-i hie de mărturie până-și va faci și derese domnești”. Îl ascult pe bătrân cu interes și îmi amintesc că la sfâșitul zapisului stă scris: „Și eu, Borăleanul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ochii am simțit cum magia dansului s-a risipit și m-am oprit, regretând că se terminase. Angela nu a spus nimic la Început. Am privit-o printre șuvițele de păr negre care Îmi acopereau jumătate de față, făcându-mi griji că nu o mulțumisem. ― Ești minunată! a afirmat brusc. Am simțit un val de ușurare și am zâmbit. ― Trebuie să mergi la competiție! a mai spus Angela. Luna viitoare, și nu accept un refuz. Ești una din cele mai bune
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
toată povestea asta. ― Știi că nu-l las să meargă singur cu autobuzul, zise mama apăsat. Are numai unsprezece ani. ― Asta e greșeala ta, mamă. ― Alisia, nu vei muri dacă te duci după el. ― Am școală mâine. Nu-ți fă griji, trebui să fii acolo la ora patru. Ai timp să ajungi. M-am uitat la Maria, sperând În adâncul sufletului că se va oferi ea. ― Nu am cum, Alisia, zise Maria. Știi că te-aș fi ajutat, mai ales având
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Alex la timp și el a plecat de nebun. Nu am idee unde ar putea fi. ― Da, am spus În schimb, șocată de vorbele care mi ieșeau din gură. Da, el e chiar aici lângă mine. ― Slavă Domnului! Îmi făceam griji. Puteam fi oficial declarată o mincinoasă. Nu mai fusesem niciodată În viață incapabilă să spun adevărul. ― Bine, mamă. Ne vedem acasă. ― Ai grijă! Am Închis telefonul, revenind la starea de panică. Alex pur și simplu trebuia să fie acasă, ori
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am spus eu radiind de fericire. Doamne, Maria, nici măcar nu știu cum aș putea să-ți mulțumesc... ― Pentru asta sunt surorile, spuse ea. Mai rămâne doar... ― Radiografia, am murmurat, speriată la acel gând. ― Hei, zise ea, apucându-mă de mâini. Nuți face griji pentru asta acum. Arătă către cafeneaua care se afla la doar câțiva metri de noi. Gândește-te că peste câteva minute vei avea o Întâlnire cu un tip grozav. Am zâmbit. Avea dreptate. ― Mă duc acasă, spuse ea și mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
aplecare spre tine care te face să crezi că îți destăinuie un mare secret al vieții... După ce îi gusta din cele aduse de mine, vom porni spre iazul din vale, care ne va fi gazdă toată ziua... Nu-ți fă griji că astăzi vei face post negru, fiindcă în grădina din poiană avem tot ce ne trebuie pentru un prânz boieresc. Nu uita să pui în desagă cărțile din sipet, pentru că... Bătrânul a lăsat vorba să plutească în aer ca o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
svântă mănăstire Copoul că iaste stricată și pustiită și descoperită,... am socotit ca să nu stea ace... rugă închisă și stricată, ce o am deschis și am acoperit-o și o am îngrădit și de toate ce-au trebuit o am grijit”. Vorba ceea, părinte: ai stăpâni, ai și necazuri! De unde până unde ai dat-o pe zicale: Așa s-a întâmplat cu mănăstirea Copou, fiindcă satul Rufeni, după cum se știe, era în stăpânirea acestei mănăstiri, dar după ce a devenit metoc al
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
din 26 martie 1703 (7211) mai cuprinzător Constantin Duca voievod arată binefacerile pe care le-a acordat mănăstirii Copou: „fiindu de câtăva vreme pustiită și risipită din vremile răscoalelor și nepacea și greul ce-au fost în țară... o am grijit și o am acoperit, și o am îngrădit și am făcut și casă lângă... mănăstire din temelie și cu cărți în svânta biserică și o am înzestrat cu bucată de loc din hotarul târgului Iașilor, împregiurul Copoului, cu vii ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
iei ceva, deși sunt sigur că nu te gândești, atunci să știi c-o să apară la analiză și nu vei mai fi primită. —Tată, ți-am tot spus: nu sunt dependentă de droguri și nu ai de ce să-ți faci griji. Eram pe cale să adaug că încă mai așteptam ca prezervativul cu cocaină să-mi elibereze tubul digestiv, însă, cum tata nu prea avea simțul umorului, m-am abținut. Temerile tatei erau nefondate, pentru că nu intenționam să iau nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu drogurile? Ei bine, nu prea puneam mare preț pe șansele lor de reușită. Ținând cont de asta, am reușit să savurez ședința aceea pe parcursul căreia Josephine a dat cu Misty de pământ. Și asta fără să-mi mai fac griji că aceeași soartă mă aștepta și pe mine. Și, într-adevăr, Josephine a dat cu Misty de pământ în stil mare. Josephine bănuia că Misty recidivase numai ca să-și facă reclamă. Ceea ce Misty a negat foarte hotărâtă. — Chestia asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tonul vocii mi-am dat seama cât de îngrijorată era. Ceea ce m-a făcut să sufăr și m-a și enervat. Cu Chris, ăla de la casa de nebuni. îl știi, l-ai cunoscut. Așa că n-ai de ce să-ți faci griji. N-o să ies cu cineva care ia droguri. —Chris Hutchinson? m-a întrebat ea alarmată. —Daaaaa, am oftat încercând să par calmă. —Of, să fii atentă, Rachel, a zis mama în timp ce cutele de pe frunte i se adânceau din cauza îngrijorării. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iritată în egală măsură. Nu trebuie să te duci la serviciu? am întrebat-o pe Nola a doua zi când a venit să mă ia la o nouă ședință. —Sunt propriul meu șef, m-a liniștit ea. Nu-ți face griji pentru mine. —Cu ce te ocupi? am întrebat-o curioasă. S-a dovedit că Nola avea o agenție de modele. Una dintre cele mai faimoase din Irlanda. Și că și ea fusese manechin. Chestia asta m-a înveselit. îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
abordez cărțile cu adevăratul ei geniu într-ale marketingului, avea să-mi arate cum să ridic o carte deasupra pieței supraaglomerate. Aveam să fiu provocată să-mi ating, într-adevăr, potențialul! și, în sfârșit, puteam să nu-mi mai fac griji din cauza banilor. Domnul Lew avea să fie foarte bucuros. Una peste alta, m-am gândit, nu puteam să am o zi mai frumoasă ca asta. — Pot să-ți spun ce părere am eu? m-a întrebat Mara, în timp ce amândouă băgam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]