1,522 matches
-
-l vezi! — Uneori e de ajuns o vedere fugară pentru ca un obiect să devină de neînlocuit. A roșit. Privirile ni s-au întâlnit. Buzele ni s-au întredeschis. Eram deja prieteni. Slujnica, mai hlizită ca oricând, se fâțâia printre noi, grijulie să nu piardă vreo șoaptă. Întâlnirea a rămas fixată: vineri, la amiază, în piața Ezbekieh, în fața saltimbancului care făcea ghidușii cu măgari. De când sosisem în Egipt, nu lipsisem niciodată de la rugăciunea solemnă de vineri. În ziua aceea, însă, am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mergea în urma lor și nu putea să-și ia ochii de la bărbatul acela tânăr, care părea să facă eforturi imense ca să înainteze. Îl văzu împiedicându-se de câteva ori. Soldații trebuiră să-l sprijine, și Vitellius observă că erau foarte grijulii. Când ajunseră la capătul cărării, Vitellius se întoarse. Se întoarse și Listarius, care mersese tot timpul alături de el. Trupul Velundei abia se mai zărea, la rădăcina frasinului. Un lup îi dădea târcoale. Dacă o mănâncă? întrebă Vitellius — Cine, lupii? Listarius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
unul nobil. Luna arginitie se ivi deodată din spatele dealurilor. — Bine, zise Valerius exasperat. Găsește tu un mod de a-l salva pe prietenul nostru. Antonius se ridică. — Mă duc. O să încerc să-l conving pe Manteus. Așteaptă-mă în cort. Grijuliu, Errius îi spuse lui Valerius să mănânce. Puse pe masă mâncarea simplă a soldaților, completată de un fazan pe care el însuși îl vânase și îl gătise. În cortul lui Antonius Primus erau aprinse câteva lămpi, dintre care una pâlpâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
minunată, zău așa, am spus eu cu o voce îngroșată. Prințesa Di își iubește cu adevărat poporul. Ar face orice pentru noi, orice, amice. Orice! — O, nu. Nu mai rezist. Iar începe să plângă. — Eu nu... Martin mi-a reumplut grijuliu paharul. Noaptea trecută am fost cu o gagică pe străzi. Eu n-am făcut nimic. Doar am vorbit. Am avut o altă partidă de plâns. I-am lăsat cincizeci de lire. Alaltăieri noaptea am fost în crailâc. Am ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
locul potrivit pentru el. Existau destine mai rele decât cel de a petrece o eternitate în compania acelor ochi. Și, cum o asculta pe Elfrida, simțea chiar o anumită simpatie pentru Ignatius Gribb. în ochii ei Gribb era un om grijuliu și drăgăstos, iar ochii ei nu se înșelau. Dar treptat s-au adumbrit, ca și când siguranța ei s-ar fi clătinat... apoi umbra a fost izgonită și ochii au scânteiat din nou. Chiar și antipatia Elfridei față de Iocasta și casa acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
stresat, fiind ocupat cu aranjarea unei complicate licitații de proporții, pentru un client care fusese la petrecerea de logodnă. Petrecea puținul timp liber în pat, dormind. Am început să înțeleg cum își câștiga banii. Dacă aș fi fost o persoană grijulie, i-aș fi gătit cina și i-aș fi șters fruntea de sudoare. Așa cum și făceam: mă duceam des să-l ajut să mănânce o mulțime de bunătăți la pachet. Marea varietate de mâncare de calitate pe care oamenii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
oglindă formă o grămăjoară, începu să tragă din țigară puțină cocaină pentru a-l înlocui. Deja trăsese fiecare câte două linii și nu mai simțeam nici o durere. — Cum merge cu munca? am întrebat în încercarea de a juca rolul prietenei grijulii. Nici nu mă întreba. —Bine, atunci nu o voi face. Oricum fusese o idee proastă; măcar făceam pe sensibila înainte de a exploda. Ca de obicei, stăteam în apartamentul lui Sebastian, lucru care îmi convenea de minune. În afară de nivelul mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și sfârșea cerându-mi un pachet de țigări, „să am și de-o fi să mă calce tramvaiu’“, se veselea ea. Și azi-dimineață am văzut-o, râcâind un afiș de pe vitrina fostei cofetării. Zdrențele de hârtie le fărâmița și apoi, grijulie, le arunca într-un coș de gunoi. Așa cum n-aveam chef atunci să scriu despre ei, nici acum nu simt vreo atracție. Îi văd doar, știu că sunt și ei răspândiți pe Bulevard, un popor de năluci, o cohortă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu era recomandat să-l mai țină după hirotonisire. M-am pornit de câteva ori spre G., am ajuns chiar până la autogară, la Obor, dar mai departe de ghișeul de bilete nu am putut să trec. Soseam mereu mai devreme, grijuliu să nu pierd autobuzul, și, cum erau două bodegi și o cramă chiar lângă autogară, ca într-un blestem, ca o pedeapsă batjocoritoare, ca pietre grele ale încercărilor prin care tot treceam, ca semne clare ale neputințelor mele, pecinginea destinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate capul de după rafturi și se-nroșește: „Pardon. Mă arănjiam și io“. Aleargă la ușă. Un ciorap (stângul) îi atârnă mai jos de genunchi. Deschide ușa și se repede spre sala de lectură. Șoferul iese grijuliu, ținând teancurile în brațe, grav, aproape mistic, de parcă ar duce în fruntea procesiunii racla cu moaștele Sfântului Bomphayer. Aștept să se înapoieze garderobiera, să-mi dea și mie cartonul cu numărul locului - același 37 - din sală. Absurdă și grotescă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îngerul, care nu era altcineva decît fiica sa Penélope, coborî din Mercedes și se duse pînă la fîntînă, fluturîndu-și umbreluța de soare și oprindu-se să lovească cu mîna În apa din bazin. Ca Întotdeauna, doica ei Jacinta o urma grijulie, atentă la cel mai mic gest al copilei. O Întreagă oaste de servitori care s-o escorteze n-ar fi fost de nici un folos: Jacinta n-avea ochi decît pentru fată. Se temu că, dacă ar fi clipit din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Nuria Monfort? — Am vorbit cu ea de vreo două ori, am spus eu. Chipul Nuriei Monfort Îmi răpi gîndurile. Lipsa mea de sinceritate avea gust de greață. Încă mă urmăreau mirosul ei și atingerea buzelor sale, imaginea acelui birou ordonat grijuliu și privirea ei tristă și Înțeleaptă. „De vreo două ori.“! — De ce a trebuit să vorbești cu ea? Ce avea de-a face cu tine? — Era o veche prietenă a lui Julián Carax. Am vizitat-o ca s-o Întreb ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de Paște. Pe pieptul fiecărei rochițe, în dreptul inimii, mama brodase cu dragoste și îndemânare câte o floare. Pentru că ai fost cuminte și harnică, îți dau voie să te îmbraci cu capotul cât face eu ordine aici, spuse mama. Fetița îmbrăcă grijulie capoțelul care se lipi de ea moale și pufos și simți că parcă mama o cuprinse într-o îmbrățișare caldă și duioasă; în atingerea aceea catifelată simți toată dragostea pe care mama o puse în truda mâinilor sale. Sufletul ei
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
oțet”. Băiatul s-a executat cu repeziciune. Pe chipul hangiței treceau umbreumbre, semn că este gata gata să izbucnească în plâns. Nu mai văzuse niciodată un om leșinat. Și unde mai pui că lotrul nu era unul oarecare... Cu gesturi grijulii, îi mângâia fața fierbinte ca para focului, vorbindu i în gând: „Ce ai pățit, dragule? Ce te doare? Arzi ca focul! Trezește-te și spune-mi! Doamne! Ajută-l să se trezească!” După multă vreme, lotrul a gemut. „Ai auzit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
crescătorie, pretinzând că e o wolverină, și le-a băut sângele. A plecat din clinică, a jefuit case împreună cu Mad Marty, având fața bandajată și semănând astfel cu un monstru din filme, a participat la mitingurile organizate de CASL împreună cu grijuliul său tată și, în ciuda cererii acestuia, a povestit istoria lui José Diaz și a bărbatului cu voce de scoțian. Nimeni nu l-a crezut. Toată lumea l-a luat de sus, căci era fratele mai mic și un pic țicnit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
azi sau mâine. Am ajuns la liceu la ora 8 fără un sfert. În curtea mare erau strânși o sumedenie de elevi în jurul castanului bătrân, martor al atâtor zeci de generații perindate pe sub crengile lui puternice. Cei mici se ștergeau grijulii pe încălțăminte și intrau în clasă. Cei mari stăteau de vorbă nepăsători, așteptând "să sune"! Intru în clasă și mă așez într-o bancă la întîmplare, lângă un băiat voinic. Nici un cunoscut. Vorbe, pe șoptite. Băncile, aproape pline. De câte ori se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
trecut Margrave de Stumpfburg. O asemenea nehotărâre în privința îmbrăcăminții este un semn de stres pentru Firoz, dar se poate rezolva aruncând ambele veșminte pe fereastră, eventual. Unii vânători au mai multe pregătiri de făcut decât alții. Servitorii domnului Birch ridică grijulii o cutie cu însemnele de atenționare ale Armatei Americane și o pun într-una dintre mașini. Khwaja-sara filtrează ceva verzui și noroios printr-o bucată de muselină. Pran este lăsat să aștepte în alcov, îmbrăcat într-un costum nou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
falnic peste timp, prezentă-n toate și-uneori absentă. Așa de fină ... pasul ei suav de-abia se-aude adiind cărarea; pământu-ntreg suspin-așa grozav când ea, culcată,-și cugetă visarea. Așa plăcută-i greu să n-o iubești, dar grijuliu, apare-așa fragilă; e-nvăluită-n taine îngerești, puțin femeie, dar mai mult copilă. Așa e ea și nu găsesc cuvânt să-mpărtășesc a ei minunăție ce nu găsesc niciunde pe pământașa e ea și poate nici nu știe Eu scriu ... Eu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ori pietrele cenușii și colțuroase ale șoselei. Pe când așa, talpa goală scotea numai un bubuit Înfundat, care nu rănea chiar tare auzul. Se Întâmplase că unora le sângeraseră urechile atunci când vreo unealtă de fier se izbise de pământ. Acum erau grijulii cu tot ce țineau În mână și vorbeau numai În șoaptă. Erau tulburați, dar nu din cale-afară; aveau În suflete un soi de frică, Însă amestecată cu nedumerire și cu dorința de a iscodi lucrurile. Se țineau unii pe lângă alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și-i măsură pe sub sprâncene pe cei din jur. Dincolo de chipurile lor nemișcate, omul citi nerăbdarea ce stătea, parcă, să sară la el și să-l sfâșie. Se hotărî cu greu, oftă iarăși și Începu cu o voce adâncă și grijulie, ca ăilalți să-și dea seama că aproape se jertfea pentru ei. „Ia veniți voi mai Încoace, la umbră, că bate soarele ceva de speriat și nu vreau să audă cine știe cine ce zic eu aicea, că nu am de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cine oi semăna...?” L-a făcut pachet - gurile rele zic că l-a și legat - și a plecat cu el la unitatea militară de pe malul mării. Ăia nu-l putuseră da drept dezertor, că Încă nu jurase credință patriei. Părintele, grijuliu, l-a dat pe mâna comandantului și a plecat către gară. A doua zi, când a ajuns acasă, l-a găsit pe Histru dormind aproape liniștit În patul lui: venise mai pe de-a dreptul, la ia-mă nene, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scrisă cu un creion chimic. O căpătasem de la un coleg de clasă care, la rândul său, o furase de prin hârțoagele lui tată-său, președinte, Într-o vreme, al cooperativei sătești de consum. În dosarul cu scoarțe de carton omul, grijuliu, nota Întâmplările pe care le socotea cât de cât Însemnate din viața familiei sale și mai ales din cele ale celor trei copii, căci Își pusese În gând ca, atunci când ei vor fi fost oameni așezați temeinic În rosturile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sta ca o momâie!” În timp ce vorbea, Vieru apucase un tubuleț de plastic În care zăcea strădania bărbătească a taurului Oțel. Îi picurase Baronului În păr, fără ca acela să simtă, niște scârboșenie albicioasă. Apoi zisese cu o voce atât de prefăcut grijulie, Încât și un sărman cu mintea și-ar fi dat seama că Își bătea joc: „Baroane, chiorăște-te, mă, În partea dreaptă, că e unu’ acolo cam gras, Înoată alene pe spate și belește ochii la tine!”. Îngenuncheatul sărise ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
azi?”. Într-un rând, unul Îi răspunsese cu țâfnă: „A băut, cum să nu, dom’ Doctor, că-i era sete de la câtă lucernă și ovăz a crăpat În el ca spartu’!”. Pe Doctor, Însă, ascuțișul vorbelor nu-l Înțepase căci, grijuliu, Îl sfătuise pe felcer: „Mai ponderat cu hrana, nu-l lăsați să mănânce cât vrea el! Hrana În exces, știi și tu...”. Mai ales iarna, calul se hrănea din mila oamenilor. Unii Îi aduceau fân, alții câte o traistă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu greu se Împotrivea Îndemnului de a se făli un pic cu isprava lui pe tărâmul atât de misterios al iubirii. Răstignit Între cele două porniri, Ectoraș nu scosese decât un mormăit din care nu se Înțelegea nimic. Celălalt, tot grijuliu, Îi explicase că n-ar fi fost deloc bine să o pupe bot În bot, căci știa toată lumea că zglobia chitaristă avea niște apucături al naibii de scârboase, iar nefericitul de Ectoraș ar fi sărutat, odată cu buzele ei, și un sfert dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]