1,312 matches
-
cit., p. 28). Așa cum se întâmplă și în poemul XXV din vol. Amintiri (1973), în care devoalarea misterului e refuzată, dar - în același timp - puterea de revelare se răsfrânge de la sine, luminează prin taina însăși: "E, dacă țineți minte, lâng-un grilaj îngust,/ Suflat în verzi metale și-n sticlă, un arbust,/ Cu frunze cântătoare, cu fructe de jăratic/ Precum un pom cu globuri într-un Crăciun văratic./ E-ntr-însul o putere, un fel de densitate/ Răsfrântă pe podoabe din luciurile toate/ Și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
corectă și o accentuare periodică a acestei opțiuni. El ajunge astfel Într-o etapă de sine social autonom, afirmându-se prin putere de receptare și discernere. Identități europene Paris. De fiecare dată când sunt aici caut expoziția de fotografii de pe grilajul unui parc pe care-l Îndrăgesc mult, Jardin du Luxembourg. E o inițiativă a Senatului Franței, al cărui sediu e În apropiere, În Palatul Luxembourg, să organizeze expoziții tematice de fotografii. Începând cu anul 2000. O dată, cu mai mulți ani
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cornurile de ceață. 5 decembrie Porcul și-a revenit. Umflătura a dispărut. (Ar trebui să-l împiedic să se scarpine la rană cu copita, dar cum?) Îi dau drumul pe podea, e jucăuș, fidel. Aleargă și răscolește cu râtul prin grilajul altarului, o fi crezând că acolo se ține mâncare? Își bagă râtul. Catifeaua de pe masa altarului e de bună calitate, nu lasă urme cu copitele. Alunecă pe podeaua de piatră și se strecoară în jos pe scări spre presbiteriu. Nu
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
arată 40 de grade la umbră, mașina aleargă, Dan și soția ațipesc, trecem de orașul Lamia și ne apropiem de Atena, mai erau cam 100 de kilometr i până acolo. Din nefericire ațipesc și eu, volanul face mașina la stânga, rupe grilajul de pe marginea șoselei, c obor vijelios la vale, terasamentul șoselei înalt de 9-10 met ri rămâne în spate și mă trezesc în fața unui măslin dintrăo livadă cu sute și sute de astfel de purtători de roade ex otice, atât de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
goi, ferestre care lăsau cu zgârcenie să treacă lumina și câteva scaune drept mobilă. În semn de bun venit, femeia îndreptă spre câine un deget acuzator: afară! Cum nu prevăzuseră asta, îl legară pe Hector, cu chiu cu vai, de grilaj, contând mai degrabă pe inteligența lui decât pe trăinicia nodului. În fine, Silvia a trebuit să explice încă o dată ce scop, aparent simplu, avea vizita lor: Nel, aici de față, fiind foarte legată de eleva Dorina M., dorea să-și vadă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Trăsura fusese deshămată de opozanți și trasă cu brațele de oamenii din popor. Mulțimea umple Piața Teatrului și Calea Victoriei, apoi se îndreaptă către Palatul Regal. Curtea Palatului este invadată, iar mulțimea urcă scările peronului. Pe vremea aceea nu exista actualul grilaj de împrejmuire. Regele, de la o fereastră, privește spectacolul. Pe stradă, urcați în birji, de putații Al. Djuvara, V.G. Morțun și alții rostesc discursuri către mulțime. La Orfeu, publicul votase o moțiune prin care Lascăr Catargiu, Dumitru Brătianu și Gheorghe Vernescu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
nu mai era cel de la 1742, când fusese ridicat, fiindcă puternicul cutremur de la 1848 îi surpase o însemnată porțiune a vârfului. Dar lipsa gustului artistic nu era singura lipsă estetică și culturală a oamenilor epocii. Pe zidul de fundament al grilajului care împrejmuie spitalul Colței, trecătorii vor citi pe o piatră pe care uzura vremii o roade neîncetat, următoarea inscripție ursită a fi comemorativă: „Aici a fost turnul Colței, zidit la anul 1742 și care a servit ca foișor pentru foc
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
și pe strada Bibescu Vodă. Către seară toată lumea se abătu asupra Calei Victoriei spre a se duce la Palat, însă armata forma întreite cordoane de ambele părți ale Palatului, așa că mulțimea nu a putut trece. Pe vremea aceea nu exista grilajul de fier cu porțile ce închid acum intrarea în curte, de aceea manifestațiile se făceau adesea sub ferestrele Regelui. (Id., ibid.) Guvernul își pierduse capul. O puternică forță armată fu adusă pe Dealul Mitropoliei, unde sosiră grabnic: prefectul Poliției, comandantul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Carol, care făcea colț cu strada Mavromol, deci mai aproape de liceu. Liceul purta numele lui Vasile Alecsandri. Era o clădire importantă din piatră și cărămizi roșii aparente, în mijlocul unei curți foarte mari. Gardul era dintr-un piedestal de piatră cu grilaj înalt de lemn ca să nu se poată vedea înăuntru. Nu avea decît o singură intrare, prin strada Mavromol, prin care intra toată lumea, profesori și elevi. Cursurile liceale se compuneau din opt clase. Primele patru constituiau cursul inferior, care se terminau
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
la grădina zoologică, să vedem câteva animale sălbatice. Sper să-ți placă, să nu te sperii, da? A fost prima vizită din viața mea pe care o efectuam în zona ființelor necuvântătoare private de libertate. Am plătit și am intrat. Grilajele din fier, pe verticală și orizontală, înalte și rezistente, te duceau imediat cu gândul la celula unui condamnat la moarte dintr-o închisoare de maximă siguranță. În definitiv, ce erau aceste ființe necuvântătoare decât niște condamnate pe viață?? Nu, prădătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Ca să zbor departe." (Cântec de grădiniță) Copiii și tinerii, oamenii în general, au un sentiment de plăcere, se bucură privind locatarul încarcerat, nebănuind nicio clipă zbuciumul și lacrimile lui. Și ne mai numim creștini! Ne-am oprit. În fața noastră, după grilaj, câțiva castori își făceau de lucru în fața unui bazin rotund în care zăcea o apă jegoasă și putredă. Le picaseră mustățile tot așteptând să se bălăcească într-o apă limpede și proaspătă. Cu un aer blazat, loveau din când în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
acuma, când ajunsese într-o stare de plâns? Pe cine??? Și cu ce?? Titi, hai să-ți arăt un animal mare și frumos. Vino! Am cotit pe o alee și, după vreo 20 de metri, ne-am oprit în fața unui grilaj la fel ca celelalte. Ia spune, Titi, cum se numește vietatea asta? Moș Martin, Silvica. Bravo, Titicuță! Ai ghicit. Într-unul din colțurile cele mai întunecoase ale grotei sale construite din piatră și ciment, culcat pe burtă, se afla un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Pacificului, În nord, ocupă suprafețe mari. Exemplare mari, bătrâne, de mii de ani, fac pâlcuri mai restrânse, restul fiind ocupat de exemplarele tinere. Mergem să-l vedem pe cel mai Înalt exemplar al lumii, de 122 m. Înconjurat de un grilaj, pus de o societate a naturaliștilor. Mergem să admirăm pe cel mai gros copac al lumii. Dar uriașul mamut care a Înfruntat veacurile și furtunile, e culcat la pământ, dormind somnul de veci. Naturaliștii i-au pus un epitaf, prin
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cuvinte spuse despre el de John Marshall: „Washington a fost primul În război, primul În pace, primul În inimile noastre”. Mergem la mormântul lui, nu departe de fosta sa locuintă. O grămăjoară de pământ, câteva flori și un prea modest grilaj de fier, acesta-i monumentul pe care și l-a dorit Washington. Îi lipsește inscripția care i s-ar potrivi: „Hic cineres - ubique nomen” Rămășițele lui sunt aici numele lui pretutindeni. O paralelă Între Washigton și Napoleon Chateaubriand, cu ocazia
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
valea Iordanului, marele absent e Iordanul. Cum am străbătut deja versantul israelian, știu că e mai ușor să vorbești de el decât să-l vezi. Fie din cauza interdicției de a te apropia de el malul israelian e zonă militară, cu grilaj continuu și garduri de sârmă ghimpată fie din lipsă de vizibilitate malul iordanian este abrupt și acoperit de tufișuri -, ornamentul răcoros al văii strălucește prin discreția lui. Nu-i însă decât un fel de a zice: de fapt, nici măcar o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
șubrezite, m-am trezit aproape nas în nas cu domul moscheii Al-Aqsa, situat la doi pași. Era locuința provizorie a unei familii de coloniști tineri. Pe terasa transformată în debara, se usca lenjerie, ca la Neapole. Geamuri sparte, ferestre cu grilaj, deșeuri, fiare vechi. Un WC cu ușa batantă pe palier. Dominând această șandrama parcă gata să se prăbușească, o gheretă ultramodernă, prevăzută cu termopane și împrejmuită cu sârmă ghimpată; înăuntru, în fața unui perete plin cu ecrane video, un gardian cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Cu coloanele ei cu capitel, ai zice că ești în moscheea de la Cordoba mai puțin soarele. Scările care coboară în acest hipogeu foarte închis și recent islamizat, ca o moschee de schimb pentru timp friguros, sunt protejate de un dublu grilaj. Ghidul nostru dă semne de nervozitate. I-am zis sau i-am făcut ceva? Nu, nimic. Scoate din buzunar un pătrățel de hârtie tipărit și mi-l flutură sub nas: Știți cine mi-a dat chestia asta? Un rus din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de apărare islamice venite pentru recuperarea patrimoniului, interzicându-i arhiepiscopului de Sevilla accesul la Giralda, ai să-ți amintești de cele văzute aici. Întors a doua zi la fața locului, am putut admira minbarul, covoarele și cenotaful lui Abraham dincolo de grilajul blindat, acoperit, ca și cel al Sarei, de o tapisere neagră damaschinată. Privind printr-un minuscul orificiu din planșeul încăperii, am avut chiar impresia că discern, iluminat de o candelă, grota de la Makpela unde a fost înmormântată Sara. La doi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cel al Sarei, de o tapisere neagră damaschinată. Privind printr-un minuscul orificiu din planșeul încăperii, am avut chiar impresia că discern, iluminat de o candelă, grota de la Makpela unde a fost înmormântată Sara. La doi pași, dar în spatele unui grilaj, în partea evreiască, cenotafurile lui Isaac și al Rebecăi, al lui Iacov și al Liei, lângă care se pierd în închinăciuni ortodocși în rasă neagră. Hotărât lucru, mormintele goale să ne gândim și la cenotaful celui Înviat din morți cauzează
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înalte. Pasajele au aici plase de protecție deasupra capului, pline de gunoaie, de sticle goale și de hârtie igienică: când te uiți în sus vezi o mulțime de pete negre. Tot ce aruncă locuitorii pe geam se oprește pe acest grilaj. La Deirat, în Cisiordania, am văzut grupuri de copii palestinieni întâmpinând cu urale sosirea benelor cu gunoaie provenind de la casele coloniștilor. Ei scotoceau cu râvnă în grămezile cu deșeuri menajere pentru a-și alimenta bucătăria familială. Aici, pubelele de la bogați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
numită de unii "de securitate", iar de către alții "de apartheid", atât iscusința posesorului brevetului de tehnică a construcției, cât și, mai ales, semnătura unui destin. Blestem local? Să nu aruncăm cu piatra. Poate că cele treizeci și două de palisade, grilaje și baraje de sârmă ghimpată pe care le-am putut număra din centrul Kotelului nu sunt decât strălucitoarea epifanie a unei fatalități manifestate de îndată ce ne grupăm, la alegere, în cortegiu, eterie, biserică, școală, club, lojă, partid, etnie, națiune sau comunitate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de un incendiu în 1808, de un cutremur de pământ în 1927, și finalmente restaurată cu începere din 1955. Este de asemenea sigur că edificiul a cărui ușă a rămas închisă secole de-a rândul a figurat și la rubricile grilaje, șicane și lacăt, cu atât mai mult cu cât zeci de călugări, sătui să tot plătească taxele de intrare impuse de turci, au ales să locuiască aici zi si noapte, cu WC, reșou de bucătărie și ungher pentru mătură. Toată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și împărați bizantini.” Monogramele din cele două colțuri ale broderiei însumează numele de Asanis și Paleolog, care indică descendența Mariei din neamul Asăneștilor și al Paleologilor, iar în centru sub arcadă este vulturul bicefal, simbolul imperial bizantin. Celelalte elemente decorative, grilajul și zvastica sunt însemnele împăraților din dinastia Paleologilor. Autorii sunt de părere că “Este imposibil ca Ștefan cel Mare” să nu fi știut, căsătorindu-se cu Maria de Mangop, care sunt legăturile cu împărații Bizanțului. Pentru că Maria de Mangop nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Înalță Într-o Încăpere ca un cavou boltit, semicilindric. Și este acoperit cu catifea mov, cu semnul cultului mozaic pe ea. Și o stea galbenă cu șase colțuri cum e la evrei. Doi rabini stau În fața mormântului, după un mic grilaj de fier, și mângâie poporul care vine și se roagă. Aici se odihnește Împăratul și Proorocul David. Aici se odihnește Regele lui Israel care a scris Psaltirea. A scris cei 150 de psalmi atât de frumoși și Înălțători către Dumnezeu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
De excitare, am simțit un nod În stomac. Mi-am dat cafeaua pe gît și am așteptat nerăbdător pînă cînd băiatul și-a terminat berea și a fumat o țigară. Băiatul știa un hotel. Am Împins cinci pesos printr-un grilaj. Un bătrîn a deschis ușa unei camere și a aruncat un prosop zdrențuit pe un scaun. - Llevas pistola? („Porți pistol?”) a-ntrebat băiatul. Îmi zărise arma. Am răspuns că da. Mi-am Împăturit pantalonii și i-am lăsat pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]