967 matches
-
suspiciune, nici una, îl contră cât putu de repede Lebedev, am vrut doar să vă explic că persoana știută nu de el se teme, ci de altcineva, de cu totul altcineva. — Păi spune mai repede, îl interogă prințul cu nerăbdare, văzând grimasele misterioase ale lui Lebedev. Tocmai aici e secretul. Și Lebedev zâmbi ironic. — Secretul cui? — Secretul dumneavoastră. Singur mi-ați interzis, luminate prinț, să vorbesc în prezența dumneavoastră... îngăimă Lebedev și, încântat de faptul că a împins curiozitatea interlocutorului până la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cavalerul sărman“, îi șopti la ureche Alexandra, sigură pe ea. Nimic mai mult! L-a luat iarăși peste picior în felul ei. Numai că gluma a fost împinsă prea departe; trebuie să-i punem capăt, maman! Mai înainte a făcut grimase ca o actriță, ne-a speriat dintr-o joacă... — Încă-i bine că a dat peste un idiot ca ăsta, îi șopti Lizaveta Prokofievna. Totuși, observația fiicei ei o făcuse să se simtă mai ușurată. Prințul auzi, totuși, că cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
les extrémités se touchent* (asta i-am explicat-o rusește), așa că, se prea poate ca nici el să nu fie chiar atât de departe de «ultima mea convingere», cum ar putea să pară. La asta mi-a răspuns cu o grimasă, foarte posacă și acră, s-a ridicat, mi-a căutat el însuși șapca, lăsând să se-nțeleagă că aș fi pe picior de plecare și, pur și simplu, m-a scos afară din casa lui sinistră sub pretextul că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o mare onoare“, după cum se exprimase chiar de la ușă; nu mai rămăsese nici urmă din faptul că trei zile la rând parcă se ascunsese și în mod evident evitase să se întâlnească cu prințul. Se așeză pe marginea scaunului, cu grimase, cu zâmbete, cu ochii surâzători și mari, frecându-și palmele și arătându-și așteptarea naivă că va auzi ceva de felul unei vești capitale, pe care toți o așteptau și o ghiciseră demult. Din nou prințul se simți șocat; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi zic „Papa romană“. — Această scrisoare trebuie expediată imediat, spuse prințul, începând să se îngrijoreze. O duc eu. N-ar fi mai bine, n-ar fi mai bine, prea-curtenitor prinț, n-ar fi mai bine... uite-așa? Lebedev făcu o grimasă ciudată, spăsită; începu să se bâțâie grozav pe scaun, ca și cum l-ar fi înțepat cineva cu un ac; clipind șiret din ochi, făcea și arăta ceva cu mâinile. — Ce vrei să spui? îl întrebă prințul amenințător. — Ar trebui s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
filmele acelor ani nu se face deloc liniște. Dacă nu vorbește nimeni, dacă nu există zgomote diegetice de activitate, atunci ilustrația muzicală, produsă îndeobște de o orchestră laureată cu Premiul de Stat, marchează fiecare deplasare în spațiu, fiecare gest sau grimasă a personajelor. E adevărat, și în cinematograful internațional al anilor ’50 se poate constata că sonorul nu dusese încă la înțelegerea valorii stilistice a liniștii. Dar în România, rolul muzicii de acompaniament era, deocamdată, propagandistic, și nu artistic : ea ghidează
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
lucrurile din încăpere să rămână în aceeași ordine. Deficitul în interacțiunilor sociale Copii cu autism învață mai lent cum să interpreteze ceea ce celelalte persoane gândesc sau simt. Indicii sociale subtile, cum ar fi un surâs, un tras cu ochiul, o grimasă au puține semnificații pentru ei. Fără abilitatea de a interpreta gesturile și expresiile faciale, viața socială pare a fi străină. Persoanele cu autism au probleme în a vedea o situație din punctul de vedere al altei persoane. Deficit de comunicare
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
din mașină, are câteva jucării pe care le plasează spre periferia câmpului vizual și le rotește minute în șir, etc. Încercările de a opri, de a împiedica aceste comportamente declanșează crize de plâns sau alte manifestări de nervozitate și iritabilitate - grimase, triturarea dinților, etc. 5. Examenul limbajului Aparatul fono-articulator este integru, fără malformații. Respirația fonatorie este normal dezvoltată și coordonată. Limbajul impresiv este slab dezvoltat. La vârsta de 3,5 ani înțelegea expresiile familiare, dacă vorbirea era însoțită de prompt-ul
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
acelei persoane. Dacă minciuna nu are miză mare atunci schimbările sunt nesemnificative și detectarea semnalelor se face cu dificultate. Mimica Expresia feței este dată de mimica realizată prin mișcarea mușchilor feței cu semnale date de: încruntare, ridicare sprâncenelor, încrețirea nasului, grimasa buzelor, poziționarea ochilor. Mimica este semnalul nonverbal cel mai ușor de descifrat deoarece este partea cea mai expusă observării. Semnalele date de mimică sunt considerate ca fiind universale. Intrarea într-o încăpere cu o suprafață redusă sau apropierea de o
AUDITUL CALITĂŢII by SILVIA MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/342_a_756]
-
războaie. Prostia ca încremenire în proiect este prostia care face istorie și care explică bună parte din istoria noastră. Prostia ca încremenire în proiect se naște deci în spațiul libertății; ea nu este o insuficiență mentală, ci o distorsiune, o grimasă a gândirii, o judecată strâmbă care își are explicația în temeiuri afective, într-o experiență anume de viață, într-o opțiune greșită, de care, pentru că este a mea, nu mă mai pot desprinde. Ea este tocmai această opțiune care devine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pentru cultura română, ca ea să se apropie, fie doar și prin câteva vârfuri, sau sub unele aspecte, de cultura europeană, ni se pare egocentric și steril. Nu este vorba de lipsă de patriotism, ci pur și simplu de autism, grimasă și uneori chiar de cabotinism. O atitudine regretabilă. Oricum am privi lucrurile. Chiar dacă destule rezerve sunt, sau pot fi, adesea și din nefericire, îndreptățite, în legătură cu realitățile românești, multe negative. 3. O documentată și utilă teză italiană reactualizează în mod fericit
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
apropiată cu Brad Pit. Pe deplin conștient de efectul său exotic, a stat o vreme de unul singur, cercetându-și, la anumite intervale, telefonul mobil, între un pahar cu apă și o cafea, americană evident, din aia de le creează grimase tuturor italienilor când le-o ceri. Mai încolo, o familie numeroasă, pe ale cărei personaje le identificai ușor, fără să te epuizezi în vreun complicat exercițiu de imaginație: ea, o englezoaică cu bani, îl găsise pe el, italianul perfect, arătos
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
-șef al respectivei reviste: „Dar de ce vrei tu să scrii neapărat despre Mincu?“. „Păi, nu scriu despre Mincu, scriu despre Intermezzo... “ „Bun, dar de ce?“ „Cum de ce? Mi-a plăcut cartea“. Răspunsul ăsta n-a făcut decât să dea naștere unei grimase pline de neîncredere. M-am simțit atunci ca un mic arivist, gata să pupe poala oricui pentru a răzbi în societatea secretă a criticilor literari. N-am înțeles nici până astăzi ce favoruri aș fi putut obține din partea lui Marin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
a râs și de cei care au râs la comediile lui, deși, spunea Slavici, "puțini de tot au mai rămas cei ce-și dau seama că e lucru de plâns..." când cel mai păcătos învinge. De la un timp, însă, sub grimasă râsului său, a început să se strecoare "un fior de ghiață": Și asta mai cu seamă din clipa când l-au podidit lacrimile peste măsură în ziua de 28 iunie 1883, când cea mai luminată minte a românilor intra, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ei, sanatoriul ruine, i-a apucat lacul temelia, "Roxy" vilă, "Pe...romar" t litera lipsă la nivelul mării, țărm zgîrietura liniei ferate cu valuri venind creste, în ceata de băieți noile clădiri, Eforie Sud ia! ce talent are omu'! vorbim grimase, predicație din paraverbal, la capăt Techirghiolul își bate valurile, stație de epurare, dă la undiță, lacul dublează țărmul, șoseaua sub vagoane DN 39, Tuzla mal de pămînt din mare, satul ferindu-se în jos, coasta văii dimpotrivă, primăvara nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
au rezolvat cu efort și, mai ales, cu multă, foarte multă inteligență. Mergem cu mașinile, dar cum? îi întreabă șeful. Oamenii se frămîntă și toți neuronii, supraexcitați, caută soluția optimă. Cu un autocar Mercedes al cumnatului meu. Șeful face o grimasă vizibilă și atunci intervenientul aduce corecturi: Șeful merge cu Mercedesul meu de 100.000 de euro. Nu se cade să meargă la un loc cu... Sigur, ce ziceți? întreabă șeful. Cum doriți, dar noi mai servim cîte un păhăruț, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a străduit să-l consume în dimineața aceea de luni. Cum mergea așa, plin de importanță, deodată, un prim tunet se declanșează în hățișul intestinelor sale, groase și subțiri. Se oprește speriat. Ce-a fost asta? se întreabă făcînd o grimasă. Pornește din nou, cu pași prudenți și cu atenția mărită. Eh, alarmă falsă, zîmbește încrezător. Dar dacă?! îl străfulgeră un gînd nebunesc. Se oprește și calculează ce să facă în situația de... criză. Cum spuneam, señor Eduardo era un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dacă o fi cazul... Se pipăie în buzunar și constată că are mărunțiș. Deodată, un alt tunet parcurge mai abitir interiorul său. De fapt, era mai mult trăsnet decît tunet. Crampe dureroase îl răscolesc și-l panichează. Se oprește și grimasele se succed pe fața sa uscată. Așa nu mai ajung pînă la... Dar iarăși dispare durerea și din nou merge încrezător. Însă iuțește pasul spre punctul care constituie speranța de moment a vieții sale. Salutare, camarade Eduardo, îl întîmpină un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un tîrziu, omul meu se apropie de mine. Facă-se voia lui Orula. Orula te-a cîntărit și-a spus că ești un om bun la suflet. Mai bun ca el, ăsta din poză. Spunînd astea omul meu schițează o grimasă spre Liviu. Și? întreb nerăbdător. A trimis furtuna și trăsnetele înspre acolo... Dar eu n-am vrut să fac rău fraților mei... Sigur, dar răul nu lucrează cu bisturiul. Finuțul meu n-a mai ajuns primar. Dar furtunile au produs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Vacanța ar trebui să fie o pajiște calmă, reconfortantă, senină, o adiere de contemplativitate. În realitate, seamănă cu piața Obor. A face, în aceste zile, o vizită în piața Obor e o experiență inițiatică. Deasupra întregii lumi se înalță o grimasă de bazar, o nebuloasă pestriță, un frison comatos. Înghesuiala are proporțiile unui exod apocaliptic. Cărnuri sanguinolente, pești agonizanți, icoane kitsch, stambe bălțate, vânzători clandestini, muzici băloase, chiote obscene, scuipături, noroi, totul amestecat cu totul, într-o rătă cire generală, cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe palier psihofiziologic. Și dl Vanghelie, și dl Becali sunt autentici. Dar nu sunt decât autentici. Chiar și așa, sunt însă mai ușor de prizat decât dl Dan Diaconescu, de pildă, a cărui inautenticitate i s-a cuibărit definitiv în grimasa facială pe care o arborează drept zâmbet.) O a treia virtute de care omul politic autohton duce lipsă este uitarea de sine. Majoritatea jucătorilor noștri politici sunt manevrați de o dizgrațioasă inflație a Eului. Chiar - și mai ales - când nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
noastre zilnice? Iată, totuși, câteva note rapide, în perspectiva unei răbdătoare încercă ri viitoare: 1. Vorbitorul amuzant. Vrea să te distreze cu orice preț, deși n-are nimic de spus. E plin de glumițe, istorioare în doi peri, calambururi și grimase mucalite. E băiat deștept, tachinează „paradigma feminină a auditoriului“, enervează, în final, pe toată lumea. 2. Vorbitorul competent. Știe. Ascultă vag nerăbdător neroziile celorlalți și intervine decisiv, cu un aplomb mirandolian, pentru a tranșa lucrurile. E autoritar și enciclopedic. De la agricultură
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
există interlocutori, ci doar „adepți“. Taberele de pe scenă sunt radicale, se excomunică reciproc, jură, cu ardoare, pe opțiunea proprie și se tăvălesc reciproc, pe viață și pe moarte, în dejecții. Băsescieni neostoiți și anti-băsescieni crânceni își arată colții cu enorme grimase de ferocitate, fac abuz de napalm, blesteme și bale. Nimeni nu cedează, nimeni nu umblă la nuanțe, nimeni nu riscă să adopte bunele maniere, judecata nepărtinitoare, umorul. Și nu vorbesc doar de politicieni. În joc e întreaga societate. În familie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tari, cu scene brutale. Nunta regală trebuie să semene cu un serial sud-american, să miroasă a trandafiri și sânge, a patimă dezlănțuită, agonie și extaz. Viața nu are sens dacă nu e trepidant sentimentală, impudică, năclăită de afecte groase și grimase enorme. Vorba lui Teodor Mazilu: „Mie să mi suferi, Cecilia!“ Vrem să vedem ciufuleli și urlete, hohote de plâns, zgârieturi, lux dezmățat, penitență, coincidențe fatale, adulter, nedreptate, mizerie de operetă și sfințenie de pension. Vrem trăiri! și nu mai putem
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
closet. Poate da de pământ cu oricine, poate vorbi ca la birt, ca într-un dormitor de internat, ca la balamuc. E de la sine înțeles că poporul trebuie să-l accepte așa cum e, ba chiar să-l admire: va face grimase bolânde, va holba ochii, se va dezbrăca, va scheuna, își va arăta mușchii, va ieși cu pene pe stradă, va face șpagatul între două scaune, mă rog, va etala tot arsenalul lui de băiat frumos, deștept și dur. Iar cine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]