9,562 matches
-
patria-i o vacă mai mare/ numai bună pentru mașinile perfecționate de muls/ conectate la rețele electrice și mafiote/ poporul aplaudă/ poporul votează-n delir/ viața lui se tîrăște-n genunchi (...) și astfel ne ducem viața în spate/ grăbindu-ne spre groapa de gunoi/ unde o vom azvîrli în uralele publicului/ de la alte-aceleași alegeri generale și totale" (un fir subțire de salivă în colțul gurii). Dezmeticit din visul uranic-localist al șaizeciștilor socotiți de frunte, Nicolae Prelipceanu se consacră unui antilirism care, înlăturînd
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
pistol, și o clipă, o clipă doar, am crezut că-i comisarul Moldovan -, care i-a făcut oameni pe toți, cătrănit rău pe rezolvarea sîngeroasă, în stil rusesc, a diferendelor ideologice, de program de guvernare, face o înmormîntare Revoluției la groapa de gunoi Glina, precum Candiano Republicii de la Ploiești, în timp ce Nelu Ploieșteanu îi zice de inimă albastră: "Haida, haida de trei ori/ Să-i miroasă gura- flori". Filmul se încheie cu o cruce pe o culme, un fel de crucea mamii
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
debutant, adresându-i-se polemic: "...nu-l uit pe E.B., ăla sărăcuț și sfios pe care ni l-a prezentat Crohmălniceanu la "Viața Românească", în sala cea mare, unde veniseși îmbrăcat cu un palton negru, înverzit de vechime și cu Groapa subsuoară, abia îndrăznind să ridici ochii către interlocutor". Acum, se credea "mare" și "se umflase ca un broscoi". Ceea ce amuză mai mult pe E.T.A. "sunt ifosele de om citit", care devine ridicol prin invocarea câtorva citate și nume celebre
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
o targă cu hulube lungi, din crengi a pus traverse și punându-și toate forțele și toată priceperea sa de om care Încă se mai credea În putere reuși să așeze cadavrul-viu pe targa improvizată. A acoperit În mare grabă groapa la loc, a pus cu mare greutate frunze peste „mormânt” și Înhămat la cele două hulube a pornit cu mare grijă către satul care se afla la câteva sute de metri. Înainta anevoios, dar gândul că execută o „misiune cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
adormit” s-o gândit Frăsâna. O întins mâna cu teamă și l-o atins, ca să-l trezească, dar o tras-o înapoi, îngrozită...Nenea Jănel era rece ca un sloi de gheață...Peste trei zile, tot satul îl petrecea la groapă, plângând amarnic... In acea clipă, și lui Pâcu i-a înflorit un bob de lacrimă între gene... Cei din jurul mesei, cu privirile în pământ, au oftat cu adâncă tristețe...Primul care și-a revenit din starea în care i-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sub sărutarea soarelui dimineții, cărăușii erau de multă vreme pe drum... Uite, se zărește târgul, moș Dumitre! a dat zvon Mitruță Ogaș. Ii bine să ai și copchii cu vederea ageră pe lângă tine, că te vestesc după ce ai dat în gropi. Apoi cine nu știe că de aici se zărește târgul? Că acum eu nu-l mai văd ca altă dată, asta îi altă poveste. Așa că, nu mi-ai spus nici o noutate, Mitruță. Indeamnă mai bine boulenii, că ne apucă amiaza
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îngropi. Nu?” „Dar...” „Nici un dar.” Bietul Surcică o plecat de la învățător cum o venit. In timp ce mergea spre casă cătrănit, s-o întâlnit cu groparii satului, Neculai Papură și Gavril Tulumbă care tocmai mergeau la cimitir să termine o groapă. „Ce umbli așa împiedicat, Surcică?” l-o întrebat Neculai. „Cum să umblu altfel, dacă mi-o murit fimeia?” „Si când o îngropi? Că nouă nu ne-ai spus, să-i facem groapa.” „Am și uitat de groapă.” „Cum adică ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
care tocmai mergeau la cimitir să termine o groapă. „Ce umbli așa împiedicat, Surcică?” l-o întrebat Neculai. „Cum să umblu altfel, dacă mi-o murit fimeia?” „Si când o îngropi? Că nouă nu ne-ai spus, să-i facem groapa.” „Am și uitat de groapă.” „Cum adică ai uitat?” „Păi fimeia mea o murit în spital și trebuie să-i facă întâi otopsia și pe urmă...” „Ce să-i facă?!” „Otopsia!” „Vai de mine! Otopsia? Tu știi ce îi aceea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să termine o groapă. „Ce umbli așa împiedicat, Surcică?” l-o întrebat Neculai. „Cum să umblu altfel, dacă mi-o murit fimeia?” „Si când o îngropi? Că nouă nu ne-ai spus, să-i facem groapa.” „Am și uitat de groapă.” „Cum adică ai uitat?” „Păi fimeia mea o murit în spital și trebuie să-i facă întâi otopsia și pe urmă...” „Ce să-i facă?!” „Otopsia!” „Vai de mine! Otopsia? Tu știi ce îi aceea?” „Nu știu. L-am întrebat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mă duc la spital, să-i spun doctorului să nu-i facă otopsia.” „Tu crezi că îi pe vruta ta? Nici vorbă. Când ți-o spus să te duci s-o iei?” „Mâine” „Numai bine. Avem timp să-i facem groapa...” Vai de mine! Asta înseamnă otopsia? a sărit de la locul lui Mitruță Ogaș, sub privirile speriate ale celorlalți cărăuși. Asta, Mitruță. Tu credeai că doctorii se joacă? Nuuu. Ai murit în spital, otopsia știe de tine... De ce n-ai spus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să moară olecuță...O venit doctorul, o ascultat-o, o pipăit-o, dar ea era moartă ca toți morții. Când mori acasă îi una, iar dacă mori în spital îi alta. Acasă te ține vreo trei zile și apoi în groapă cu tine. La spital însă nu-i așa. Ai murit acolo? La morgă cu tine și abia după ce îți face otopsia te dă acasă. Așa s-o întâmplat și cu fimeia lui Surcică, numai că... așa cam după miezul nopții
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
frică? Lunea ailaltă sau ești francez, sau ești mort și atunci chiar că nu mai contează nimic. De ce trăiești, ca să te-ascunzi? Ascunde-te-n pământ, acolo nu te caută nimeni! Măcar șapte ani, că pe urmă trebuie să eliberezi groapa pentru altul, își încheie Roman perorația, făcându-l pe impiegat să se apropie de ei, spre groaza lui Lionel. Noroc că tocmai atunci trenul de Nantes trage la peron. Lionel țâșnește în vagon. Impiegatul începe să verifice osiile. Kiril îi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fată mare. Dar nici că ar avea prea multă experiență la pat. Pentru că dezvirginarea, cu o durată totală de două minute și patru secunde, practicată de colegul ei Richard, în recreația mare, înaintea orei de religie, pe o batistă, în groapa cu nisip de la săritura în lungime, numai experiență nu s-a putut numi. Cu atât mai puțin experiență la pat. La sfârșitul celor două minute și patru secunde, când soneria de intrare l-a făcut pe Richard să concretizeze precoce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lui de bancă - îndrăgostit de Liliane - că fata îl considera Dumnezeul ei. Trebuie precizat că Richard făcea cele mai bune eseuri despre Revoluția Franceză, iar Liliane, când auzea de Revoluția Franceză, își pierdea pur și simplu capul. De la episodul din groapa cu nisip, Liliane mai adorase, ocazional, doar trei dumnezei. S-a mulțumit să-și reverse afecțiunea asupra câinilor. După episodul nefericit cu buldogul Danton, și-a luat un bichon frisé. Care prezintă următoarele avantaje: e mic, poate fi ținut în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
viața mea și nu mai am condiții s-o primesc cum se cuvine. Ai putea vorbi cu oamenii să-mi aducă lucrurile înapoi? Agnès îl privește cu un profund dispreț: — Nu știu care sunt obiceiurile în România, dar la noi, mortul de la groapă nu se mai întoarce. Ce e dat e bun dat. Gândește-te, oamenii s-au rugat pentru tine, au spus bogdaproste, s-au atașat de lucruri... E urât. O să-ncerc, dar nu promit nimic. Orele sunt înaintate. Lui Lionel îi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu ajung cu botul lor de porc la rădăcinile scurte ale firelor de trifoi, ploaia din susul cerului tău spală mâlul de pe corpul tău și te ridică la suprafață, așteptarea ta te salvează. șase în al patrulea loc: pici în groapa cu sânge străveziu de cârtițe-care-dansează oribil, aluneci de pe scara grădinii suspendate a dragostei tale în scorbura cu sânge de vietăți subpământene, auzi vaiere și vezi carne tăiată, artere retezate cu gheara lui arhimede, ieși iute din mina asta de măcel
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și vezi carne tăiată, artere retezate cu gheara lui arhimede, ieși iute din mina asta de măcel, te agăți cu mâinile de treapta de jos a scării grădinii tale suspendate, care se ridică precum un balon încălzit, te trage din groapa străvezie. pe urmele tale înoată limacșii însângerați din căruța mică a singuraticului șașiu, însă ei nu pot zbura. nouă în al cincilea loc: pui masa în seara asta ca și când prințul tău prețios ajunge la tine, ca și când vine și bate la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
prințul inimii tale va împărtăși această privire și se va smeri. nouă în al cincilea loc: privește la viața ta cum te-ai uita într-o prăpastie fără fund. privește la viața ta cum ai călători, pe spatele delfinului-ogar, în groapa marianelor. va fi întuneric, învață să vezi în întunericul adâncului. rugăciunea inimii tale, repetată de trei ori, va aduce în jur peștii luminoși, cu fețe urâte. nu te speria de fețele lor urâte, tu spune doar rugăciunea inimii tale și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
puțin, luna din dis de dimineața asta se întunecă, tu trebuie să îți strângi aripile acum, trebuie să îți ții aripile aproape, pe lângă corp, trebuie să te ferești de săgețicile rătăcite ale dușmanilor tăi și trebuie să deschizi cufărul din groapa de argilă a grădinii tale suspendate, cufărul cu provizii de lumină roz, pentru a ajuta lacul kanas să nu pălească acum, dis de dimineață. șase în al doilea loc: lumina verde, care hrănește dinspre miazănoapte lacul kanas pe timp de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cui! Mai bine să ne-ntrecem la trântă; să vedem care pe care! DĂNILĂ: Cum spuneai? La trântă? Măi Codârlic flăcăul tatei, tot auzeam din bătrâni că dracii n-ar fi proști... D-apoi, cum văd eu, tu dai în gropi de bleg ce ești! Să te-ntreci din trântă cu mine, ai? CODÂRLIC: Și ce, ți-a fi frică? DĂNILĂ: Măi, ascultă ici ca să ai ce-ți aduce aminte mai încolo: eu am un bunic bătrân de 999 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
coase și greble și îndeamnă-i să facă lumină împrejur, să nu-și mai croiască drum spre așternuturi cu paloșul și cu sulița. Scoate-i printre oameni: i se rupe unuia o oiște, i se înfundă altuia carul într-o groapă: să pună umărul la nevoile oamenilor, că din truda lor se-ndestulează. PÂRJOL: S-ar putea face asta? LIANA: S-ar putea. Lăsând la meterezuri oștenii de rând, mână-i pe ceilalți la treabă, și să vezi cum n-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai neștiut, spre adânc îl fură și-l îngroapă-n sânu-i mut veșnica Natură. F3: Vara trece. Pe cărări frunza-n codru sună... B3: Trec cernite înserări... F4: Nopți adânci, cu lună... B1: Iar când norii-văluiesc alba nopții Doamnă, peste groapa lui pornesc vânturi lungi, de toamnă... * B2: Frumoasă ești, pădurea mea, când umbra-i încă rară și printre crengi adie-abia un vânt de primăvară... Când, de sub frunze moarte, ies, la umbră, viorele, iar eu străbat huceagul des cu gândurile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pomenește boală sau durere. Traiul celor preafericiți curge pururea lin, din cerul fără nori nu fulgeră niciodată. Pajiștile mereu verzi și cărările presărate cu nisip de aur n-au hopuri sau mușuroaie de care să te împiedici la umblat, nici gropi neastupate în care să dai. Aici șarpele nu are venin, ardeiul nu ustură și ghimpii trandafirilor sunt rotunzi ca mazărea. Tot ce se află aici e dulce la gust și neted la pipăit. SISOE: Lăudat fie numele Celui Preaînalt! MAVRICHIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Cea mai interesantă primă zi de școală pe care mi-a fost dat s-o trăiesc a fost când intram în clasa a șaptea sau a opta. Îmi amintesc că stăteam toți masculii din clasă undeva în spatele școlii, într-o groapă de nisip, unde se sărea în lungime, și ne uitam unul la altul nevenindu-ne să credem cât am crescut în cele trei luni cât a ținut vacanța. Pe unii îi mai văzusem, dar mai erau alții care crescuseră nepermis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
-ne să credem cât am crescut în cele trei luni cât a ținut vacanța. Pe unii îi mai văzusem, dar mai erau alții care crescuseră nepermis de mult, se lungiseră, aveau tulei, o voce incredibil de groasă. Stăteam acolo, în groapa aia, și dintr-o dată mi s-a părut că ăștia nu sunt colegii mei și mi s-a făcut frică. În vara aia stătusem vreo lună la Bușteni și, după acea lună, când a venit taică-miu să mă vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]